Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
Pavel Stratan spune numai adevărul ... A ieşit în scenă, a cântat şi dragostea publicului s-a lipit precum un magnet. Cântecele lui au o melancolie aparte, şi un umor deosebit, ceea ce le oferă un farmec nepereche...
- Pavele, de ce atunci când interpretezi piesa "VISUL" îţi apar lacrimi, iar în sală parcă se aşterne umbra tristeţii?
- Este un cântec pe care l-am scris în memoria tatălui meu şi nu pot sta rece atunci când interpretez această piesă. Taică-meu a plecat foarte devreme de printre noi . "Am început să-l iubesc mai târziu, când era deja prea târziu", începe cântecul. Copilăria mea ar fi fost cu totul alta, dacă nu ar fi fost tata, iar cântecele ar fi avut o altă culoare. De aceea plâng de fiecare dată când interpretez această piesă. - Mai păstrezi chitara la care ai început să cânţi pe când aveai şapte ani?
- Din păcate-nu. Nici nu pot şti unde s-ar putea găsi acea chitară, dar dacă se află undeva, la sigur nu o îmi va da nimeni înapoi. Dar am chitara cu care am debutat la noi şi în România. Am mai multe chitare, dar este unica cu care mă prezint la toate concertele şi emisiunile.
- Cum au fost anii de şcoală?
- Am foarte multe amintiri de atunci. În următorul album, nu ştiu dacă o să se numească "Amintiri din adolescenţă", dar cam spre asta bat, voi cânta mai multe piese despre anii de şcoală şi peripeţiile pe care le-am făcut eu sau colegii. Întotdeauna când trec prin curtea şcolii mă încearcă amintiri deosebite, sufletul mi-e plin de nostalgie, dar şi de bucurie.
- Erai un băiat cuminte?
- Cuminte…?!(râde) nu prea.
- Majoritatea eroilor din piesele tale sunt de acolo, de la Nişcani, Călăraşi – Ghiţă, Luluţa, Vasile Mangu etc. Te întâlneşti cu ei, care este reacţia când aud cântecele, când te văd pe tine autorul versurilor şi muzicii?
- Sunt foarte fericiţi şi bucuroşi. Când am lansat volumul trei al albumului "Amintiri din copilărie", la Chişinău, m-am străduit să-I aduc pe toţi eroii, care au stat în primele rânduri. Înaintea concertului I-am prezentat – uite ăsta e Vasile Mangu, asta e Luluţa, ăsta e Ghiţă.
- "Amintiri din copilărie", rămâne a fi doar un produs audio-video?
- De mai mult timp îmi doresc să apară o carte. Am răsfoit caietele cu amintiri şi acum muncesc. Sper că în viitorul apropiat, cei care mă admiră vor avea posibilitatea să citească amintirile din copilărie.
- Pavele, afirmi că niciodată nu ai cântat şi nu vei cânta ceea ce trebuie să fie, ci doar ceea ce a fost. De ce?
- Nu-mi place şi nici nu vreau să fiu un fel de prevăzător. Nu ştiu cât de corect poţi să cânţi ce va fi, pe când ceea ce a fost în anii copilăriei ar fi păcat să nu scriu şi să nu cânt.
- Este adevărat că fiecare înţelege o piesă sau alta aşa cum vrea sau cum îşi imaginează atunci când o ascultă. Dacă spui că piesele tale sunt doar amintiri, atunci când cânţi despre beţie… care este doza de adevăr şi ce ar trebui să ştim despre Pavel Stratan?
- Aceeaşi întrebare mi-a pus-o Cleopatra: "De ce toată ziua cânţi prin casă piesa "Eu beau", dar niciodată nu te-am văzut să bei măcar un strop ?" eu nu am piese despre beţie şi băutură. Eu fac o ironie asupra băuturii, dar nu îndemn oamenii să bea. Eu nu consum alcool şi duc un mod de viaţă sănătos. Când va apărea cartea, lumea o să-şi dea seamă că eu nici pe departe nu cânt despre băutură şi când o s-o citească o să-şi dea seama de ce eu cânt despre anumite lucruri. Nu am dat o anumită explicaţie şi cred că niciodată nu voi da pieselor mele, pentru că-şi pierd farmecul pentru omul care o ascultă. Eu am încercat să-I explic cuiva despre ce piesa "Eu beau", la care el a spus "Eu credeam că acolo se întâmplă cu totul altceva". Şi când a început s-o asculte nu mai vedea ce şi-a închipuit prima dată. Lui I-a plăcut deodată şi el aşa a crezut în ea. Dacă ascultă zece oameni o piesă de a mea, fiecare o înţelege în parte şi se regăseşte în felul său.
- Cum reacţionezi atunci când eşti criticat?
- Reacţionez foarte bine, la orice critică, pentru că nu există piesă sau vers care să fi plăcut la toţi. Vorba ceea: "Gusturile nu se discută". Eu mă strădui să ascult, să discut cu cei cărora le place şi nu cu cei care nu mă plac. Dacă să zicem cuiva nu-I place poate să nu asculte, este foarte uşor. Mă strădui să nu discut pe teme de genul ce nu le place, pentru că viaţa e prea scurtă să iroseşti timpul pentru bârfe şi lucruri care nu toată lumea le înţelege.
- Ai fost învinuit de unii interpreţi din Moldova de plagiat. Te-aş ruga să comentezi.
Informaţia asta a fost dată de nişte invidioşi. Pentru a afirma aşa ceva despre un interpret trebuie să ai dovezi. Cineva pur şi simplu a spus că Pavel Stratan a plagiat, dar nu a argumentat. Cine mă ştia pe mine şi cine-mi cunoaşte muzică a înţeles că acestea sunt nişte zvonuri, care niciodată nu merită a fi luate în seamă.
- Lumea zice că eşti fiţos, că ai cere prea mult pentru a te produce într-un concert? Ai făcut publice datele - e vorba de 2 mii de euro.
- Sigur aş putea să mă duc şi pentru mai puţin dacă mi se solicită şi dacă ştiu că aceşti oameni mă respectă şi mă apreciază. E altceva atunci când mi se propune să cânt într-un club de noapte, unde se fumează şi mai ales după miezul nopţii. Nu îmi pot permite un asemenea "lux". Nu am susţinut şi nici nu o să susţin aşa condiţii. Îmi place să activez cel mult până la ora 23.00. Cred că e normal , pentru că dacă voi cânta live în asemenea condiţii şi după miezul nopţii nu voi rezista mult pe piaţa muzicală.
- În acest an ai mai făcut o surpriză admiratorilor tăi – ai lansat-o pe Cleopatra, fiica de doar trei ani jumătate. Cum ai reuşit s-o modelezi sau ea a fost deschisă spre această colaborare a voastră?
Când Cleopatra avea doi ani şi jumătate, concertam la mare. În timpul spectacolului m-am pomenit cu ea pe scenă, s-a apropiat de mine şi a spus: "Tăticu , vreu şi eu să cânt". Data plasării: 25.10.2006 Autor: Elena Savina, Redactor-şef al ziarului Alma-Mater, fotograf
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|