Dornici de a-l ajuta pe Presedintele Interimar, Carcotasii au apelat la ajutorul ascultatorilor KissFM pentru a-i sugera acestuia diverse masuri care sa duca Romania pe cele mai inalte culmi ale prosperitatii.
reclama 300x300
Astfel, Cronica cu Huidu si Gainusa de la KissFM de ieri a fost dedicata, aproape in intregime, acestui subiect. Propunerile ascultatorilor KissFM au fost diverse si, spera realizatorii, extrem de utile domnului Vacaroiu. Iata cateva dintre ele, pigmentate de dedicatiile speciale (Parazitii - “Dac-as fi presedinte”, Pavel Stratan - “Eu beu”, un potpuriu folcloric deschis de “Bun ii vinu’ ghiurghiuliu”) facute cu aceasta ocazie de Carcotasi Presedintelui Interimar: sa ieftineasca bautura, sa sparga pahare, sa interzica taxa pe viciu, sa subventioneze alambicul, sa doneze sange pentru cei ce doresc o metoda rapida de abtiguire. Misu Gainusa a concluzionat ca domnul Basescu a facut hernie de la ridicatul nivelului de trai.
Sursa: Cronica Romana, 10 Mai 2006 Autor: D.Enache
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Hituri care nu se uita! Voci care sunt la moda! IMPACT, DANA, HI-Q, DELIA, PAVEL STRATAN, DIRECTIA 5, NICOLA, ANDREEA B… Totul „asezonat” cu cei mai „cool” DJ-i la ora actuala: DJ Ding Ding, Deep Swing, Global Deejays! « Asculta ACUM », oriunde te vei duce, in orice moment! Vor fi acolo, creandu-ti bunadispozitie si senzatia de permanenta vacanta.
„Asculta ACUM” - mai mult decit muzica: o stare de spirit! mediaservices.ro
DIVERSE ARTICOLE – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 6.3KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Cat costa show-biz-ul moldovenesc? [...] "Millenium". Sunt extremi de solicitati in Romania. Nu canta la nunti. Mai rar - la Palatul National si in PMAN - pentru ca au o singura conditie: sa cante live. In cazul in care acompaniaza un artist si canta doua-trei piese, onorariul trupei constituie 500-600 EURO.
Pavel Stratan. Pentru un program de 45 de minute suma este stabilita intre 2000 si 2500 EURO. Pavel nu canta mai tarziu de ora zece seara si nici in localurile in care se fumeaza. Rareori face exceptii - poate canta intr-o sala unde se mananca.
DIVERSE ARTICOLE – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 9.5KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
BC Mobiasbanca SA a sponsorizat concertul dedicat jubileului formatiei Milenium. Pe data de 6 martie 2007 aceasta formatie a implinit 10 ani. Pe parcursul acestor ani formatia, in care au crescut si au devenit adevarati profesionisti mai mult de 20 de tineri, a participat la nenumarate concursuri nationale si internationale si, de fiecare data, s-a intors in tara cu premii de valoare.
Cu prilejul acestei aniversari, pe 6 martie la orele 18.00, in Palatul National a avut loc un concert jubiliar cu participarea artistilor din Moldova, precum si din Rominia: Pavel si Cleopatra Stratan, Anastasia Lazariuc, Benone Sinulescu, Adrian Ursu, Dan Maciuca, etc. www.bank.md
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Discuţia cu Pavel Stratan mi-a adus aminte de poezie. Uitasem că un vers sau o rimă poate dispune uneori mai mult decât un masaj sau un solar vertical. Dincolo de glumă, am avut surpriza să discut cu un om care ia foarte în serios poezia şi care suceşte şi răsuceşte cuvintele până când devin muzică. Aveam însă o nedumerire: de ce cântă mai ales despre băutură?
Cristina Stănciulescu: Tu bei?
Pavel Stratan: Beu şi îmi permit să şi fumez, dar numai la sfârşit de săptămână.
C.S.: Cum... la sfârşit de săptămână?
P.S.: Da, numai sâmbătă seara şi duminica fumez, pentru că în restul săptămânii fac sport. Dacă nu aş face sport, nu aş fi omul care sunt. Energia pe care o capăt astfel se simte în muzică.
C.S.: Şi, de băut, ce bei?
P.S.: Bere, şampanie şi vin. Nu beau vodcă.
C.S.: De ce cânţi despre băutură?
P.S.: Mai toate piesele mele sunt despre băutură. De ce? Pentru că mai toate chestiile la ţară se întâmplă la băutură. Multe lucruri interesante sunt legate de băutură.
C.S.: Ai constatat asta peste tot?
P.S.: Păi, nu peste tot. Că eu în copilăria mea nu am fost peste tot. Am fost doar la mine acasă. Am scris şi am cântat despre lucrurile care se întâmplau în copilăria mea în satul meu, Mişcani, aflat undeva între Ungheni şi Chişinău.
C.S.: Însurat? Copii?
P.S.: Da. Şi una şi alta. Am o fetiţă, Cleopatra, de un an şi zece luni de care are grijă soţia mea, Rodica.
C.S.: Îţi ascultă piesele?
P.S.: Da, mai ales fetiţa care după cuvintele "tată" şi "mamă" a spus: "eu beu". Şi când vede la televizor videoclipul sau aude piesa la radio strigă: "tati cântă şi eu beu".
C.S.: Cum ai ajuns la Cârcotaşi?
P.S.: Alina Vancea, care prezintă ştirile în "Cronica Cârcotaşilor", este bună prietenă cu un actor basarabean care i-a dat să asculte muzica mea. Ei i-a plăcut şi aşa a ajuns la Cârcotaşi. Ei au difuzat-o imediat. M-au invitat apoi în câteva rânduri la radio... Pe urmă am fost invitatul lui Andrei Gheorghe, al lui Teo şi aşa am devenit spre bucuria mea cunoscut în România. Îi datorez mult şi lui Arsene din O-Zone. În Chişinău sunt de doi ani pe primul loc în vânzări, dar în România abia acum am intrat pe piaţa muzicală. În orice caz, m-a bucurat faptul că în prima zi de lansare a albumului meu, Amintiri din copilărie - vol 1, s-au vândut 7000 de discuri.
C.S.: Ce fel de copilărie ai avut?
P.S.: Poate că atunci când o trăiam mi se părea că nu e chiar fericită. Cred că acum am ajuns fericit că am avut o asemenea copilărie, atunci.
C.S.: N-a fost chiar ca-n poveşti, nu?
P.S.: Nu ştiu dacă pot spune aşa. Noi trăiam într-o mahala care era celebră în împrejurimi pentru că acolo se făceau toate trăznăile. Se aducea vin, se jucau cărţi, se cânta la chitară. Am crescut aşa. Aduceam şi eu vin de acasă. Tata mai schimba lacata (lacătul-n.n.) la beci, dar îl deschideam cu o sârmă. Am început a cânta la chitară de la cinci ani. Mai întâi a cântat fratele meu, apoi am început şi eu.
C.S.: Şi cu scamatoria cum e?
P.S.: Cu scamatoria... Mi-au plăcut jocurile pe bani de mic copil. Dacă toţi jucau, mă uitam şi eu şi prindeam repede...
C.S.: Şi ai început să trişezi, să nu-mi spui...
P.S.: Ba da! Am observat că mă pricep din ce în ce mai bine şi m-am oprit. Am transformat totul într-o artă din care să nu câştig bani, ci să amuz lumea. Ce ştiu eu a face cu cărţile de joc, puţină lume ştie... M-am oprit pentru că am văzut că aşa cum vine banul câştigat în felul acesta, tot aşa se şi duce şi mai ia după el şi nişte bani de-ai tăi.
C.S.: În cât timp ai învăţat să trişezi?
P.S.: Cam în cinci ani.
C.S.: Deci ştii să trişezi foarte bine, dar n-o faci niciodată, nu?
P.S.: Nu.
C.S.: Şi muzica?
P.S.: N-am lăsat chitara din mână niciodată. Mi-a plăcut să cânt ce văd, ce aud, tot ce mă doare, tot ce-am trăit. Totdeauna m-am închipuit cu chitara în mână, iar jocurile de cuvinte care se aud în cântecele mele sunt găsite cu răbdare şi în timp. Nu e uşor. Mi-am perfecţionat tehnica asta la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, unde am studiat "Actorie şi Regie". Sunt cuvinte pe care le-am strâns în ani de zile...
C.S.: Nu-ţi vei epuiza, aşadar, muzica în două albume? Şi nu vei scoate remixuri?
P.S.: Nu-mi plac remixurile. Există unul după "Eu beu", dar nu mă reprezintă. Muzica mea e cu bătaie lungă. Vine din copilăria mea care nici la vârsta asta de 34 de ani nu mi-a trecut. Mă inspir din orişice se mişcă şi vorbeşte. Aud câte un joc de cuvinte pe care-l ţin minte...
C.S.: Dar aceste jocuri de cuvinte pe care le cânţi sunt înţelese?
P.S.: Nu întotdeauna. Prima dată omul ascultă într-un anume fel muzica mea. A doua oară înţelege ce nu a înţeles prima dată şi tot aşa. La mine jocul de cuvinte poate fi: "focul face fum", sau nişte cacofonii nepermise, dar care pot suna bine, sau acelaşi cuvânt spus de mai multe ori cu mai multe sensuri, de pildă: "noi de vorbă, făr' de vorbă, dintr-o vorbă ne-nţelegem" sau: "Şi-nteresante gânduri 'm-intră-n cap, atunci numai când beu nici nu ştiu cum de-ncap în cap, încap atâtea-n capu mieu." Mai am: "acolo, unde nu ai când/când măcar s' te gândeşti în gând/ce se întâmplă 'n tâmplă atunci/când vrei s-ajungi".
C.S.: De unde le iei? Cum le aşezi aşa?
P.S.: Nu e uşor, dar le găsesc cumva. Le amestec până ies, sau le aud la alţii. De pildă: "m-am născut de ziua mea!". Asta e o vorbă din copilărie. La un moment dat ne întrebam cum se întreabă copii şi ne lăudam în ce zi ne-am născut fiecare. Unu' zicea că s-a născut de ziua lui Gagarin, altu' că de ziua lui Lenin. Când a venit şi rândul meu să zic în ce zi m-am născut, am zis că... "eu m-am născut de ziua mea".
C.S.: Cei din satul tău te-au ascultat? Îţi ştiu muzica?
P.S.: Da, mai mult decât atât! Se recunosc în diferite cântece şi ştiu că eu acolo nu am minţit. Au fost martori, doar, la ceea ce povestesc eu acolo.
C.S.: Şi părinţii tăi?
P.S.: Tata a murit, mama e în viaţă. Cu tata niciodată nu m-am împăcat bine pentru că am făcut numai trăznăi şi lui nu-i putea plăcea asta. Eu am un singur cântec care descrie relaţia mea cu el. Se numeşte "Visul" şi spune tot... Nu şi-a dorit ca eu să fiu cântăreţ. A fost un muncitor foarte realist. Nu a crezut în artă, nu a crezut că banul se poate câştiga uşor. El a ştiut că atâta cât munceşte cu putere şi sârguinţă, atâta poate să câştige. Numai că eu nu m-am apucat să cânt pentru a câştiga bani. Aşa am simţit, pur şi simplu. Nu fac comerţ cu arta mea.
(Interviu preluat din revista Viva!, septembrie 2004)
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Cred ca l-am mai postat o data- dar, din anumite motive , trebuie sa vi-l readuc in memorie!
Pavel Stratan: Noi toti suntem simpli, numai ca unii dintre noi nu stiu acest lucru
In urma cu numai patru ani, cei care auzisera de Pavel Stratan puteau fi numarati pe degete. Astazi, molcomul moldovean, made in Basarabia, este o vedeta in adevaratul sens al cuvantului.
In Romania, ascensiunea lui Pavel Stratan a fost fulguranta. “Importat” in Romania de studentii de la Chisinau veniti la studii la Bucuresti, Pavel Stratan a facut mai intai turul caminelor studentesti pana ce un realizator al unei emisiuni de radio a inceput sa-i transmita muzica pe undele hertiene. Ca un tavalug, muzica sa plina de sensibilitate si versurile parca desprinse din Amintirile din copilarie ale lui Creanga, au navalit peste sufletele romanilor.
Este suficient sa-i asculti cantecele o singura data. Apoi betia te cuprinde si devii, intr-un fel fara voia ta, dependent de aceasta muzica plina de nostalgia unei copilarii pe care am trait-o sau doar ne-am imaginat-o.
Pana acum, Pavel a scos doua albume: Amintiri din copilarie vol. I si vol. II. Este casatorit, are un copil, traieste la Bucuresti, se pregateste sa scrie prima lui carte si este mai degraba scump la vorba si la vedere. Este o vedeta atipica si tocmai de aceea este, cel putin pentru mine, o vedeta adevarata.
Pagini Romanesti: Rareori un artist s-a bucurat de un succes atat de rapid si de o apreciere aproape unanima. Care este secretul?
Pavel Stratan: Poate ca secretul nu este la mine, cel care am scris mesajul din piese, ci poate este la lumea care a inteles corect ceea ce am vrut sa spun.
Am impresia ca romanii din Romania te iubesc mai mult decat cei din Basarabia. Te simti mai iubit in Romania?
Ma iubesc si in Basarabia la fel de mult, numai ca cei de acolo au ocazii mai putine sa ma intalneasca si sa-mi spuna acest lucru. Pentru ca mare parte din timp sunt in Romania.
Traiesti la Bucuresti din motive comerciale sau fiindca iti place?
Pentru mine, vanzarile albumelor m-ar putea trimite sa traiesc in oricare parte a lumii, dar am fetita de 3 ani la gradinita si, de fiecare data cand se intoarce seara acasa, mor de fericire s-o ascult cat de frumos vorbeste romaneste.
Tu faci o muzica din suflet si pentru suflet. Te-am vazut in cateva randuri plangand pe scena, iar muzica ta are o dimensiune trista, chiar si atunci cand e vesela sau mai degraba ironica. Esti un om trist?
Stiu ca unui barbat nu-i sta bine sa planga, asa dicteaza morala publica. Insa acasa plang foarte des, si nu de tristete, ci pentru ca traiesc si simt atat fericirea, cat si restul lucrurilor. Ma bucur si ma doare in acelasi timp. Cu toate acestea, pentru mine scena este locul unde imi pot stapani cel mai bine lacrimile.
Tatal meu m-a iubit fara sa-mi spuna, iar eu vreau sa-i spun dar nu mai am cui
Din muzica ta reiese un atasament deosebit fata de tatal tau. Care este povestea acestui atasament?
Tatal meu a fost cel care m-a iubit fara sa-mi spuna, iar eu sunt cel care as vrea sa-i spun, dar nu mai am cui.
O buna parte din muzica ta are drept subiect bautura, dar bautura este, cel putin la tara, la oamenii care duc o viata grea, un “tratament” pentru suferinta. Canti suferinta oamenilor simpli?
Noi toti suntem simpli, numai ca unii dintre noi nu stiu acest lucru.
Cum traiesti succesul enorm si destul de abrupt de care te bucuri acum?
Intr-o zi, un om s-a dus la Dumnezeu plangandu-se ca nu are indeajuns pamant. Dumnezeu i-a spus: “Maine dimineata porneste la drum pe jos, si cat vei reusi sa mergi pana seara, pana acolo va fi pamantul tau”. A doua zi omul s-a sculat cu noaptea-n cap si a rupt-o la fuga. Dar mult n-a putut sa fuga si a cazut. Eu cred ca atata timp cat voi merge la pas, nedorindu-mi sa-mi intrec succesul, va merge totul bine.
Sunt romani, si nu putini, care au nevoie de “traducatori” pentru unele din textele tale. Crezi ca accentul si cuvintele arhaice sau regionale ajuta muzica ta sau din contra?
Nu cred ca exista cineva care nu iubeste o piesa pentru ca nu intelege din ea doua cuvinte. Mai degraba cred ca sunt multi care inteleg o piesa in intregime, dar nu o plac.
Multa lume iubeste muzica ta, dar putini sunt aceia care cred ca ea s-ar putea impune si in afara spatiului romanesc, asa cum, de exemplu, au reusit cei de la O-Zone. Tu cum vezi lucrurile?
In anul 2002, cand puneam primele versuri pe foaie, nu ma gandeam la succesul trupei O-Zone in Romania. Si fiti sigur ca nici acum, de unde ma aflu, nu ma gandesc la succesul Madonnei. Si ar fi bine ca dintre cei putini care se mai gandesc ca muzica mea ar prinde in afara, numarul lor sa fie din ce in ce mai mic, atata timp cat eu singur nu ma gandesc la asa ceva.
Daca toti romanii s-ar intoarce in tara lor, nu mi-as mai dori vreodata sa cant si in alta tara
In afara de Moldova si Romania, ai dat concerte si in alte tari?
Daca ar fi vreodata sa se intoarca toti romanii in tara lor, nu mi-as mai dori niciodata sa cant si in alta tara, cum de altfel nici n-am cantat.
Probabil ca stii, dar, daca nu, iti spun eu ca multi dintre romanii ce traiesc in Canada iubesc foarte mult muzica ta. Ai in program un turneu peste Ocean?
La onorariul pe care il cere managerul meu pentru Canada, cred ca le-ar fi mai convenabil organizatorilor de acolo sa-i aduca pe romani aici, decat sa plec eu la ei.
Ai avut recent un eveniment important la Chisinau. Despre ce este vorba?
La fiecare concert eram intrebat daca ceea ce povestesc eu in piesele mele este adevarat, si daca personajele despre care cant sunt reale. De aici mi-a venit si ideea sa-mi adun toate personajele la un concert, la care au si fost - (Vasile Mangu, Ghita, Cota, Chiron, Balaban, Firlea, Marica si Luluta) si sa dovedesc publicului ca ei sunt adevarati. Concertul a fost extraordinar, de altfel cum ma si asteptam sa fie. Ma gandeam la un moment dat sa-i invit odata si la Bucuresti, dar de unde in Romania atata “jin”?
Am inteles ca lucrezi la prima ta carte, care se va numi tot “Amintiri din copilarie”, ca si albumele. Simti ca nu poti spune tot ceea ce vrei prin muzica sau este o idee comerciala?
Comerciale sunt doar ideile care se vand. Ideile mele stranse la un loc in aceasta carte, vor fi doar cumparate.
In afara originii comune - Basarabia, si a succesului in Romania, ce altceva mai au in comun Pavel Stratan si grupurile O-Zone si Zdob si Zdub?
In comun nu stiu ce-ar mai fi de spus, iar diferenta este ca eu niciodata nu ma voi desparti de mine.
In afara celor doua grupuri pomenite mai sus, mai sunt insa si alti artisti de la Chisinau care au avut sau au succes in Romania, cum ar fi, spre exemplu, Anna Lesko. Ce relatie exista intre voi? Va cunoasteti, va ajutati sau va ignorati ?
Anna Lesko este pentru mine o cantareata super draguta si relatia dintre noi este extrem de buna. Mai ales ca noi avem foarte des ocazia sa nu ne intalnim, chiar cateodata, intotdeauna. Cel putin pana acum.
Ai dat deja multe interviuri. Exista vreun lucru despre care nu ai fost inca intrebat si pe care vrei sa-l impartasesti cu cei care iti iubesc muzica?
Unicul lucru de care nimeni nu m-a intrebat, ar fi: La ce varsta am implinit 16 ani?
Care este lucrul de care esti cel mai multumit din tot ce ai facut pana acum?
Copilul.
George Sava, Pagini romanesti, Montreal
DIVERSE ARTICOLE – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 4.4KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Tot o "vechitura"... (puteti sterge articolele duble dupa ce la (re)cititi!)
Adevarul, 7 august 2004
SUETA LA O CAFEA
Tata a fost tractorist si nu avea planuri mari cu mine - se mira de propriul succes Pavel Stratan, noua revelatie a muzicii de peste Prut Fara nici un fel de mediatizare, a devenit, dupa ce s-a lansat la 30 de ani, cel mai bine vandut artist din Republica Moldova. Se numeste Pavel Stratan si s-a nascut in satul Niscani din Basarabia. Muzica lui, cantata in grai moldovenesc, un amestec unic de stiluri si o linie melodica foarte curata, a patruns pentru prima oara in Romania prin intermediul studentilor moldoveni. Aparitia la "Cronica Carcotasilor" a insemnat intrarea neoficiala pe piata muzicala romaneasca. Desi nu foarte cunoscut la noi in acest moment, Stratan este considerat de catre cei care i-au ascultat muzica revelatia actualei generatii din muzica venita de peste Prut, reprezentata cu succes pana acum de Zdob si Zdub si O-Zone. Stratan a studiat Actoria si Regia la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau si a scos doua albume, "Amintiri din copilarie", volumele I si II. - Cum suna primul tau succes? - "Eu nu stiu ghini pintru altii / Si insamna, da eu stiu/Cand beu si vreu, manc si vreu/ Ma culc cu sini vreu si-s jiu,/ Si daca-ni spuni sineva/Cum ar pute sa sie mai ghini, Ma las di tati, ma duc acolo / Ma-ntorc' napoi, ma ieu si pi mini, da eu mai stau/Acolo unde-ni chica/ca sa sad / Undi ma uit si nu vad nica,/ Da pi mini tati ma vad / Cum beu putin, da des / Si mai ales din sela / cari-am vrut / Si daci am uitat s-ma uit si beu / Insep di la-nseput... - Esti primul artist din noul val basarabean care promoveaza cu succes graiul moldovenesc. Care e de fapt stilul tau muzical? - Muzica mea seamana cu mine. E o muzica trista, pe versuri haioase. Cant moldoveneste fiindca n-as putea sa-mi cant copilaria in alta limba. In toate piesele mele cant despre copilarie, asa cum reiese si din titlul celor doua albume. Prin muzica, eu descriu o realitate universal valabila. Toti fanii mei imi spun "si mie mi s-a intamplat asta". Versurile sunt rezultatul unor intamplari reale din viata mea petrecuta la tara. Fiecare vers ma costa foarte mult timp, dupa cum fiecare piesa imi ia cel putin doua luni. Sa le cant, e mai usor. Dar multi se intreaba cum de reusesc sa cant atat de repede. Repet de trei, patru ori pe zi aceeasi piesa, fara oprire. Am muncit 7 luni la cantecul "Seca". "Eu beu" mi-a luat doar doua luni. - De ce e numai despre copilarie muzica ta? - Atat de mult mi-am iubit copilaria, incat la un moment dat mi-am spus "trebuie sa o povestesc si sa ma exprim prin muzica". Dar nu m-am gandit vreodata ca o sa am succes. Din vorba in vorba, s-a auzit de mine. Discul meu se vinde in Romania de doi ani. Am incheiat recent un contract cu o casa de productie, dar pana acum studentii moldoveni au fost cei care au adus muzica mea in Romania. Fanii din Romania imi cumparau muzica, rugandu-se de conductorii de tren care faceau ruta Chisinau-Bucuresti. - Cum te-ai lansat oficial la noi? - Alina Vancea de la Kiss FM le-a dus Carcotasilor un CD cu muzica mea. Lor le-a placut si m-au difuzat in emisiunea lor de la radio. Aceea a fost prima mea "aparitie" in Romania. Pe urma Arsenie, de la O-Zone, m-a sustinut peste tot pe unde am fost invitat sa cant, la radio si televiziune. Am fost surprins sa vad ca voi toti ati inteles mesajul muzicii mele. Nu stiam cum o sa ma primeasca romanii. Am avut mari emotii cand mi s-a propus sa vin la Bucuresti. Eu sunt si foarte timid si asta era o alta piedica. Toti mi-au zis: "te vor manca". - De unde atata franchete si umor in versurile tale? - Am vrut sa fac un pas inaintea mea, nu a altora. Eu fac ca mine tot timpul, nu ca altii. Orice munca faci pe lumea asta, are un rezultat oarecare. Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine, nu ma mira succesul meu. M-a mirat rapiditatea cu care a venit. Eu de fapt stateam linistit, faceam muzica pentru mine si intr-o zi cineva mi-a batut la usa. Ma intrebam daca nu visez. Habar nu am daca le place tuturor muzica mea. Cred ca ar fi si anormal asa ceva. Nimeni nu a facut pana acum o muzica cu care sa-i impace pe toti. Dar eu cel mai mult ma bucur ca am reusit sa fac ceva in viata. Tatal meu a fost tractorist si nu avea planuri prea mari pentru viitorul meu. Mama plange mereu cand imi asculta muzica. - Cand ai inceput sa canti? - In clasa I am cantat pentru prima oara pe o scena. Pe urma am aparut, cu tot felul de ocazii, in calitate atat de interpert, cat si de scamator. Eu fac si scamatorii. Rareori am lasat chitara din mana. Nici macar in armata n-am renuntat sa cant. Intotdeauna imi imaginam ca o sa fiu pe o scena, o sa cant, o sa dansez, o sa fac o scamatorie, o sa joc intr-un film. Dar cel mai mult mi-am dorit sa cant. Si uite ca asta fac. E bine. - Ce ai facut pana la varsta ta? Te-ai lansat abia la 32 de ani in muzica. - Am umblat prin lume, am facut mici biznisuri, m-am apucat de sport, m-am casatorit si am o fetita Cleopatra, de doi ani. Apoi mi-am propus sa fac un lucru care sa imi placa mie: muzica. N-am crezut niciodata ca o sa am un asa mare succes cu treaba asta, dar am crezut mereu ca o sa-mi gasesc un public, cat de restrans. Ca imi iese si un ban din asta, e si mai bine. Oricum, eu n-am facut niciodata nimic pentru bani. Muzica, cu atat mai putin. Mi-am redat, cum v-am spus, amintirile intocmai cum le-am trait. Am avut o copilarie plina de surprize si trasnai. - La fel e si videoclipul la piesa "Eu beu", in care, sub apa fiind, vorbesti la telefon, fumezi, mananci, joci dartz, torni din sticla, faci acrobatii, te barbieresti, citesti ziarul, faci tot ce face un om intr-o camera obisnuita. Cum ati filmat asa ceva? - Clipul a fost filmat in Jupiter, in piscina hotelului California. Am construit in piscina un decor ca acasa, impreuna cu regizorul Dragos Buliga. Aceea a fost cea mai grea zi din viata mea. Nu numai ca a fost dificil de realizat totul, dar apa era foarte rece, afara era ingrozitor de frig. Am stat 6 ore in apa. Imi puneau prosoape fierbinti pe mine, sa ma incalzesc, sa pot termina treaba. Apoi stateam sub dusul la fel de fierbinte si ma intrebam cu ce am gresit sa indur un asemenea chin. Am filmat opt ore continuu. Tot ce vedeti in videoclip se intampla in apa. Nimic nu a fost facut pe calculator. Cel mai greu a fost de filmat cadrul in care vroiam sa fumez. - Ce o sa urmeze dupa "Amintiri din copilarie? - Tot asta. Am atatea amintiri de povestit! Curand o sa ma stabilesc in Romania, unde o sa am mult de lucru. E o schimbare in viata mea la care nu m-am asteptat. Stilul muzical va ramane mereu acelasi, la fel si eu. - Cum e viata unei vedete la Chisinau? - Eu nu sunt o vedeta. Imi place viata mea de aici, fiindca mai mult ma bucur de ce am decat ma intristez de ceea ce nu am. Stau intr-un apartament modest cu familia mea si am o viata banala, dar frumoasa. Nu fumez si nu beau decat la ocazii, fiindca ma incurca la muzica si sport . - Asculti muzica interpretilor romani? - Ascult orice fel de muzica. Nu e gen in care sa nu gasesc ceva interesant. Imi plac Parazitii, BUG Mafia si multi altii. - Ai devenit cunoscut fara sa-ti doresti neaparat asta, ai vandut 25.000 de CD-uri, acum te muti la Bucuresti ca sa cuceresti piata muzicala romaneasca. Unde ti-ai propus sa ajungi? - Nicaieri. Toti isi doresc sa ajunga undeva. Eu nu. Nu pentru ca nu am incredere, nu fac nimic din ceea ce e comercial. Toata lumea alearga dupa bani si pozitie sociala. Eu nici macar nu fac o piesa pentru locul intai in vreun top. Pentru mine toate sunt pe locul intai. - Crezi in potentialul tau de a "te vinde" pe piata europeana, precum O-Zone? - Nu, nu cred. In muzica mea, versurile plac cel mai mult. Asta inseamna sa-mi gasesc un traducator genial. Cu O-Zone e altceva. Ei au o muzica dansanta, care transmite un mesaj pozitiv, de buna dispozitie. Muzica mea e de ascultat. La mine muzica se naste odata cu versurile. Altfel nu pot sa fac muzica.
A. Margarint
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
"Toate piesele sunt inspirate din trasnaile facute in copilarie", le-a spus fanilor timisoreni Pavel Stratan, in cadrul concertului sustinut, luni seara, la Sala Olimpia din Timisoara. Fara o scena special amenajata si fara jocuri de lumini, solistul din Republica Moldova a stiut sa anime publicul, avand parte de aplauze timp de aproape o ora si jumatate. Pavel Stratan a sosit in orasul de pe Bega in cadrul turneului de promovare a albumului "Amintiri din copilarie 2". Impreuna cu publicul timisorean, au fost fredonate melodiile "Copilaria", "Viata Moldovana", "Tata", "La City", "Liliecii", "Luluta", ceruta cu insistenta de public si, bineinteles, cea mai cunoscuta piesa, "Eu beu". Imbinand inca din perioada copilariei versul cu muzica si cu scamatoria, Pavel Stratan nu a facut exceptie nici de aceasta data. Fiecare piesa a fost precedata de un moment vesel ("la noi in Moldova este o vorba, anume ca moldovenii beau de patru ori pe an cate trei luni, la Craciun, la Paste si in fiecare zi". Nu a lasat deoparte nici scamatoria, prezentand o astfel de demonstratie in compania unei admiratoare. Desi, pe piata muzicala din Republica Moldova, albumul a aparut in urma cu doi ani, solistul recunoaste ca nu a beneficiat niciodata de mediatizare. Insa, lucrurile se schimba cand isi aduce aminte de primul concert sustinut in tara noastra. "Prima aparitie pe scena a fost la Festivalul Berii Tuborg. Atunci, oamenii se uitau cam straniu la mine, multi nu intelegeau ce cant, desi eu tot timpul m-am ferit sa folosesc cuvinte rusesti, pe care nu le inteleg toti. Abia dupa aparitia pe piata a CD-ului, am devenit si eu mai cunoscut. Dar, cum cant asa vorbesc si acasa, asa am vorbit si in copilarie", spune solistul. Totusi, acesta crede ca pe oameni i-a atras sinceritatea, tema copilariei, jocurile de cuvinte care se regasesc in melodii, ironia despre bautura, insa cel mai mult a contat dialectul. Relatia deschisa dintre omul simplu si cantaret a fost si ea un pion foarte important in cariera lui Pavel Stratan, lucru dovedit si la concertul de la Timisoara, solistul acordand autografe timp de mai bine de o jumatate de ora. Spectacolul s-a incheiat in forta, de altfel asa cum a si inceput, pe acordurile melodiei "Eu beu".
Liana DACILESCU ,Ziua de Vest
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Încă un moldovean face valuri în muzica românească. A reuşit să se facă iubit pentru că muzica sa exprimă o stare de fapt; am putea spune că şi-a creat un stil propriu, care prinde foarte bine la public. Se ghidează după un principiu relativ simplu, însă greu de respectat întotdeauna. Nu şi pentru el: numai ce-i cântat din suflet în suflet pătrunde. Nimeni altul decât Pavel Stratan. Una dintre melodiile sale cu multe „bis-uri” este „Eu beu”, însă nici celelalte nu pot fi neglijate. Toate exprimă un stil original şi aproape de ceea ce mulţi dintre noi vrem să ascultăm. Martie este luna turneelor pentru Pavel Stratan, care va poposi şi în Rm. Vâlcea, luni, 14 martie. Concertul se va ţine la Casa de Cultură a Sindicatelor, începând cu ora 20.00. Preţul unui bilet va fi de 75.000 lei. Alin Emilian Tudor
Curierul de Valcea
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Familia Stratan a decis să ia prânzul în oraş. Pavel Stratan nu a ales un local fiţos sau select, sau mai departe de ochii lumii, ci unul chiar în centrul oraşului – la „Planeta”. Toţi trei au intrat în local şi s-au aşezat la o masă la care îi aştepta o tânără. Mâncarea nu s-a lăsat mult aşteptată, preferinţele culinare ale celor trei fiind comandate din timp. În timp ce mama Cleopatrei a savurat o salată şi o apă plată cu lămâie, Cleopatra a decis că vrea cartofi fri împreună cu un suc din fructe naturale, iar Pavel Stratan, pe lângă salată şi suc natural, a comandat ceva mai consistent, din mezeluri. Nimic pretenţios, nimic ieşit din comun, şi totuşi cele două vedete ale familiei Stratan nu au scăpat nicio clipă de atenţia persoanelor prezente în local, chiar şi chelneriţele nu-i scăpau din priviri şi îşi îndeplineau îndatoririle mai bine ca niciodată.
Jurnal de Chisinau
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Scriitori si primari, la fel de rari ca si OZN–urile
Moldovenii vin la Botosani si in alte scopuri, nu doar sa vanda ceva. In urma cu doua saptamani au venit mai multi primari din raioanele de la granita. Timp de doua zile ei s–au intalnit cu omologii lor din Botosani, au vizitat institutii publice, dar si alte locuri de care doar auzisera, cum sunt Ipotestii lui Mihai Eminescu. In contextul trecerii in revista a basarabenilor veniti prin Botosani trebuie mentionat si cunoscutul Pavel Stratan! Scriitori, poeti sau alti oameni de cultura nu prea vin la Botosani. In ultimii ani ei vin doar la mijlocul lunii iunie, la Zilele Eminescu.
garda.com
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Sută la sută live Pe data de 19 aprilie eşti aşteptat la un concert oferit de Pavel Stratan şi trupa „Millenium”, la Palatul Naţional, ora 19. Vino se te încarci cu emoţii pozitive!
ladyclub.md
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Printeaza articolul Articol publicat de: Bacau Online in Divertisment (Vin 13-04-2007 - 17:01).
Va prezentam versiunea in limba engleza a lui “Ghita”. Cleopatra Stratan a inregistrat si aceasta versiune in limba engleza, realizata special pentru piata internationala. In ciuda acestui fapt, in Japonia – prima tara straina in care va fi lansat LP-ul `La varsta de trei ani` - este preferat “Ghita” - varianta in limba romana. “Au fost propuse ambele versiuni, insa au ales-o pe cea in limba romana”, a declarat Pavel Stratan, citat de Evenimentul zilei.
lbumului “La varsta de trei ani” va fi lansat oficial in Japonia saptamana viitoare, pe 18 aprilie. Cleopatra Stratan nu va fi prezenta la eveniment si nu va merge sa sustina concerte nici in Japonia, nici in tarile din Europa in care va mai fi lansat discul, conform declaratiei tatalui sau.
bacaul.ro
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Despre graiul moldovenilor sau “aici nu se spune aşa!”
[...] În general, dacă vreţi să vă faceţi rost de mostre ale graiului actual al moldovenilor, n-aveţi decât să-i ascultaţi pe cei de la “Planeta Moldova” sau pe Pavel Stratan. Ambele reproduc cât se poate de fidel lexicul unui basarabean de rând cu mici devieri: Planeta Moldova spre nivelul de jos, suburban, trivial; Pavel Stratan spre nivelul mai elevat, cult, poetic.
E ciudat că discurile lui Pavel Stratan se cumpără cu zecile de mii, iar când eşti auzit vorbind ca şi el, ţi se strâmbă din nas. Şi oare de ce la vorba unui oltean cu perfectul lui simplu mulţimea nu reacţionează aproape în nici un fel, iar la auzul unui basarabean în acelaşi loc se stârneşte un val de priviri estimative? De ce un bănăţean care merge, sa zicem, la Cluj şi spune acolo că el “nu este baş convins”, este acceptat ca ceva normal, iar dacă un basarabean la acelaşi Cluj cere un “şip de apă minerală”, i se răspunde cu un „poftim?” şi urmează o lecţie cu tema: “aici nu se spune aşa!”?
Şi în definitiv, nu vi se pare că acest “aici nu se spune aşa!” îngână vestitul şi categoricul “pe-aici nu se trece!”?...
A fost o nebunie. Cine cunoaşte culisele acestei istorii, palpitante şi năstruşnice pentru mulţi tineri din generaţia noastră, va fi de acord că aşa cum am făcut noi primul pas nu l-ar fi făcut nimeni — era prea previzibil finalul, prea precipitat, prea închis tunelul ca să se fi văzut luminiţa de la capătul lui. Dar lucrurile frumoase din nebunie se nasc. Şi atunci când se sfârşeşte această nebunie (puteţi să-i ziceţi zbor), se sfârşesc şi poveştile. Iar la capătul lor nu scrie «şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe». [...] La Chişinău, se pregătea de primul său concert în Moldova de dincolo de Prut timidul şi încă nezăpăcitul de atâta celebritate Pavel Stratan. Băieţii noştri i-au cumpărat bilet la autobuz şi, înainte de plecare, i-am făcut poze pentru revistă la «Curtea vânătorului». Fără ifose, şi-a schimbat cămaşa afară, sub privirile clienţilor care treceau pe alei, în spatele căsuţelor. Ţinem minte cum patronul localului s-a apropiat atunci de echipa noastră, a dat mâna cu Pavel — nu-i spunea nimic numele lui — şi i-a propus să cânte serile la «Curtea vânătorului», ca să facă şi el un ban… În numai jumătate de an, Pavel lăsase România înnebunită, îşi luase «Jeep», apartament în Bucureşti şi rămase fără timp pentru Cleopatra din cauza sutelor de concerte, emisiuni, interviuri şi shooting-uri pentru revistele din România.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
'Cronica gastronomică' a lui Peter Imre: Ospăţ autumnal la Casa Ţărănească
[...]Uităm să ne bucurăm şi de lucruri simple - o ciorbă de burtă cremoasă savurată pe o terasă luminată de un soare blând, şi ne înverşunăm, în loc să ne oprim pentru o clipă şi să observăm toate frumuseţile. Aşa am filosofat eu cu prietenul meu într-un weekend, ascultându-l pe Pavel Stratan, cu "Sara asta vreau să facem tăt". Ce bine e că există Pavel Stratan şi ce bine e să ai prieteni.
informatia.ro
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
(puteti sterge articolele duble dupa ce la (re)cititi!)
. Nu a lasat deoparte nici scamatoria, prezentand o astfel de demonstratie in compania unei admiratoare. Desi, pe piata muzicala din Republica Moldova, albumul a aparut in urma cu doi ani, solistul recunoaste ca nu a beneficiat niciodata de mediatizare. Insa, lucrurile se schimba cand isi aduce aminte de primul concert sustinut in tara noastra. "Prima aparitie pe scena a fost la Festivalul Berii Tuborg. Atunci, oamenii se uitau cam straniu la mine, multi nu intelegeau ce cant, desi eu tot timpul m-am ferit sa folosesc cuvinte rusesti, pe care nu le inteleg toti. Abia dupa aparitia pe piata a CD-ului, am devenit si eu mai cunoscut. Dar, cum cant asa vorbesc si acasa, asa am vorbit si in copilarie", spune solistul. Totusi, acesta crede ca pe oameni i-a atras sinceritatea, tema copilariei, jocurile de cuvinte care se regasesc in melodii, ironia despre bautura, insa cel mai mult a contat dialectul. Relatia deschisa dintre omul simplu si cantaret a fost si ea un pion foarte important in cariera lui Pavel Stratan, lucru dovedit si la concertul de la Timisoara, solistul acordand autografe timp de mai bine de o jumatate de ora. Spectacolul s-a incheiat in forta, de altfel asa cum a si inceput, pe acordurile melodiei "Eu beu".
