Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
Bogdan Geana- Pavel Stratan si succesul sinceritatii
Conexiuni nr. 10, decembrie 2005 POEZIA SI MUZICA
MarŃi, 22 noiembrie
Stra ta2n005 Pavel si-a lansat
la Sala Palatului, din Bucuresti cel de-al
treilea album din “autobiografia” sa
muzicală intitulată epopeic “Amintiri din
copilărie”. Fără prea multă tevatură, cu o
campanie de presă ponderată, parcă
mănusă alunecând peste modestia si
autocontrolul solistului, concertul de
lansare al albumului “Amintiri din
copilărie vol. 3” a început când Sala
Palatului nu era decât puŃin peste jumătate
umplută, la doar câteva minute după ora
19.30. Cu toate acestea, zece minute mai
târziu sala se umple, fără ca acest furnicar
să deranjeze pe vreunul dintre spectatorii
ce începuseră deja să savureze prima
piesă din concert, “Du-du”. Remarcat la
intrare pe holul Sălii Palatului, un
politician dilematic, C.G. dă în plin
concert interviu unui post de televiziune,
în preajma uneia dintre intrările laterale.
Opinez că asa e când nu mai ai partid,
vorbesti si tu când te bagă televiziunea în
seamă, nu îŃi permiŃi luxul de a astepta
pentru a da interviul la finalul concertului.
Pavel Stratan nu se sinchiseste, îsi duce
cântecul mai departe, nu din stahanovism,
ci demonstrându-si sinceritatea cu care a
salutat publicul: “MulŃi cântă pentru toŃi,
eu cânt pentru fiecare”. Corect!
Televiziunea cu pricina a scăpat de
corvoada de a mai mixa o coloană sonoră,
pe fondul interviului alegându-se si cu o
coloană sonoră pe măsură:
“Chiar de mă trezesc să văd cum
dorm,
Eu mie-mi dau crezare.”
Afisând un look nou, nu însă si extravagant,
redingotă închisă la culoare,
cămasă albă descheiată la gât, cravata
largă si pălărie de fetru, contrar asteptărilor
anumitor creatori de modă care tot
speră să fagociteze succesul cântăreŃului
basarabean, Stratan stă pe scenă nemiscat
si îsi interpretează piesele în ordinea de
pe CD, cu câte o scurtă prezentare. După
“Du-du” urmează “Armata”, “Tatăl
meu”, “Fericirea” si “Banii”. Telefoanele
cu cameră video sunt pornite, semn că
un concert Pavel Stratan poate constitui o
adevărată “amintire pentru o viaŃă”. Pavel
Stratan se opreste si anunŃă un featuring.
Urcă pe scenă Cleopatra, fiica sa de trei
ani, alături de care interpretează “Mama”.
Vizibil intimidată, Cleopatra pare să recite
iar Pavel cântă, la final publicul
răspunzându-le celor doi cu entuziasm
pentru sinceritate. Joi, 24 noiembrie un
ziarist din presa naŃională titrează într-o
foaie bucuresteană cu titlu pleonastic:
“Cleopatra, fiica lui Pavel Stratan l-a
imitat pe Adrian Păunescu” de unde trag
concluzia că un copil care râde îl imită
automat pe Ion Iliescu, unul care micsorează
un ochi, cu ochelarii strâmbi pe
nas îl imită pe Victor Ciorbea iar un copil
cu o suviŃă rebelă aspiră la rolul de imitator
al lui Traian Băsescu.
Singura piesă consacrată de până
acum, “Eu beu” este întâmpinată cu
prima explozie de entuziasm din partea
publicului, o parte a sălii ridicându-se în
picioare si unduindu-se, cu mâinile în aer.
Urmează “Vasile, toarnă!”, “Scoala”,
“Liza” si încă unul dintre succesele sale
mai vechi, “LuluŃa”. Este rândul ca Pavel
Stratan să cânte una dintre piesele cele
mai vechi de pe acest album,”Cureaua”,
interpretată în premieră la lansarea celui
de-al doilea album din ciclul “Amintiri
din copilărie”, însă nelansată până acum.
Urmează “Nunta” si “Copacul vieŃii”,
după care Stratan mulŃumeste publicului
si iese de pe scenă împreună cu trupa sa
de acompaniament, PlatonicBand. Chemat
la bis, Pavel Stratan si Platonic Band
interpretează încă o dată trei dintre piesele
de pe acest nou album al său (“Du-du”,
“Nunta”, “Vasile, toarnă”) semn că
acestea ar urma să fie single-urile de impact
si “Eu beu”. După puŃin mai mult
de două ore de concert, Pavel Stratan
mulŃumeste si părăseste sala cu aceeasi
modestie cu care a concertat, de parcă nu
el ar fi fost “lead-singer”-ul alături de
care, la bisuri sala a cântat cot la cot, în
picioare, fără restricŃiile body-guarzilor,
dispusi de obicei înaintea primului rând.
La iesire, un public de toate vârstele, si
destui copii, veniŃi nu din greseală, derutaŃi
de titlul albumului, ci parcă dintr-o
camaraderie nestiută, a copiilor între ei,
chiar dacă ponderea pieselor despre alcool
i-ar putea surprinde pe mulŃi puritani
închistaŃi.
Comparativ cu primele două albume semnate
Pavel Stratan, volumul 3 din
“Amintiri din copilărie” aduce pe tapet
un suflu nou. Dacă până acum accentul
pica, inerent, pe versurile pline de umor,
presărate cu calambururi, de această dată
linia melodică prevalează textului, parcă
special modelat în asa fel încât să comunice,
dar să lase loc percepŃiei muzicii în
sine. Evident, nu se poate vorbi de Pavel
Stratan fără a se presupune o anumită
ironie în poezie, de această dată însă doar
la nivel generic. Există câteva toposuri
generale, comune pieselor anterioare, care
pe acest album au sublimat până la enunŃul
silogistic:
tluabltueeŃiipaiaactaemreinmxp:erteissmieualuuinneeirteinueirteaŃimreovdoel “Eu deseară vreau să nu mă-mbăt
Dar nu găsesc pricină”
(Du-du)
“Eu încă de ieri am vrut să vă scriu,
da’ nu eram asa de beat”
(Armata)
“Tatăl meu aseară iarăsi s-a’mbătat.
Da si eu, degeaba-mi pare că n-am
stat.
ToŃi credeau că eu nu pot să fac ce
vreu,
Dar eu vreau să fac ce face tatăl
meu.”
(Tatăl meu)
truismeledesorgintepopulară:
“Eu stiu că dacă nu-i asa cum trebu’,
e bun asa cum este”
(Fericirea)
“Vrei să numeri bani, da’ dacă nu-s
nu poŃi să numeri”
(Banii)
“Da da’ parcă poŃi să crezi,
Pân’ nu te-nsori nu vezi,
Si dacă ai intrat în joc,
„Bea Grigore-aghiazmă!”
(Nunta)
„Noi,restul, spunem că,
Trăim azi prima zi,
Din restul VieŃii noastre.”
(Copacul VieŃii)
* flagrantă asemănarea cu versurile piesei
„First Day”, Bryan M olko Timo M aas featuring – „it’s the first day of the
rest of your life”
Lipsesc cu desăvârsire textele realistschizoide,
de pe albumul anterior (Seca),
preponderent luând faŃa versurile care
trimit la relaŃia tată-fiu, ciclu reprezentat
pe „Amintiri din copilărie volumul 2”
doar de (Încă nu-nvăŃăm). Cunoscătorii
versurilor lui Pavel Stratan vor constata
de această dată că „accidentul” si
„familiarizarea” din primele două albume
au fost înlocuite prin weltaunschaung, cu
o indiferenŃă totală faŃă de o etapă aparent
arsă. „Amintiri din copilărie, volumul 3”
este, din punct de vedere liric, albumul cu
versurile cele mai epice si cele mai
filozofice de până acum, înclinaŃia lui
Stratan pentru mesajul sincretic mergând
până la „propovăduirea” în concert sau în
pliantul CD-ului a unor aforisme care,
dintr-un motiv sau altul nu au avut loc în
versuri:
„Fericire– Cât de puŃin îi trebuie unui
om să fie fericit, dar cât demult îi trebuie
să înŃeleagă acest lucru.
PărinŃi
Mai întâi îmi era frică, pe urmă
rusine. Acum îmi este numai dor.
Sugestie – Să te grăbesti încet si să
întârzii la timp.
Autodidact– Singur m-am învăŃat să
număr până la unu.”
Muzical vorbind, „Amintiri din
copilărie, volumul 3” al lui Pavel Stratan
este de o acustică desăvârsită. Dacă pe
albumele anterioare aveam de-a face cu o
chitară si cu instrumente programate, de
această dată se simte vădit rolul
muzicienilor din spatele său, chiar dacă
pe scenă cei de la Platonic Band continuă să aibă un trac surprinzător în
ceea ce priveste abordarea pe cont propriu
a temei principale. Din acest punct de
vedere, sound-ul se apropie surprinzător
de mult de energia si ansamblul de corzi
ce încununează „vârsta de aur” a lui
Young i Crazyhorse Neil , dobândind o
plinătate care îl diferenŃiază de această
dată pe muzicianul basarabean de
VâsoŃki sau de LeonardCohen. Probabil
una dintre cele mai melodioase piese,
„Cureaua” va fi si cea mai puŃin
privilegiată pe acest album, în principal
datorită dramatismului său evident, un
cântec numai bun de trecut în rândul
pieselor eclectice, si difuzat la ore târzii,
alături de mai marii baladelor cinice:
W aits,W ilie De Vile,Arno. „Nunta”
este o bătută clasică, cu indiscutabil aer
punk, una dintre acele bijuterii cărora le
creste valoarea în concert. Restul pieselor,
fără să se distingă între ele, poartă marca
Stratan si constituie un monolit
conceptual ce pare de această dată să
definească tripticul „Amintirilor dn
copilărie”.
PuŃine nume românesti se pot lăuda că
au devenit fenomene cult pe scena
muzicală românească, dincolo de logica
vechimii. Alături de nume precum
Phoenix, Iris sau Holograf, ParaziŃi
este singura trupă care a reusit să se
impună într-un timp scurt, iar meritul
revine umorului, socialului surprins în
versuri si muzicii hip-hop facile cu tente
alternative. Lor li s-a alăturat în timp
record PavelStratan, si atâta vreme cât
îsi va tot cânta autobiografia si îsi va da
frâu liber pornirilor muzicale, oricât de
îndrăzneŃe ar părea ele, nu îl va urni
nimeni de pe această poziŃie.
ReŃeta succesului lui Pavel Stratan, a
managerului său, Veronica Chirnoagă si a
echipei sale, a casei de producŃie
Trimedial Music din Chisinău si nu în
ultimul rând a trupei de acompaniament,
Platonic Band:
ssînăăltveeiaîtŃneăŃmenli,eugciissuunnttluluccrruurriidpeeccaarreettrreebbuuiiee .
Conexiuni, New York
(articolul, evident, exista pe forum - dar am vrut sa-l copiez in format pdf, cu poza lui Bogdan cu tot, lucru care - si mai evident!_ nu mi-a reusit!
Iata sursa, pentru ...experti!!!!!
http://conexiuni.net/arhiva/Conexiuni_d ... e_2005.pdf
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
:06 Decembrie 2004