Pe Radio Lynx e ceva, dar nu gasesc intrind pe site, ca e prea vast...Marius? Radio Lynx - Bine ati venit Admis la Conservator in 1984, la clasa profesorului Aurel Costescu - Duca, ... conform unei declaratii a lui Pavel Stratan pentru Evenimentul Zilei. ... www.radiolynx.ro/news.php?offset=215&id=2789 - 29k - Î
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Vladimir Vysotsky ar fi împlinit azi 70 de ani Ediţia de Vineri Nr.200811 din 25 ianuarie 2008
Dacă ar fi fost în viaţă, astăzi ar fi împlinit 70 de ani. Vladimir Vysotsky s-a născut la 25 ianuarie 1938 la Moscova. Poet, cântăreţ şi actor, a erupt în anii ’60 într-o Uniune Sovietică în libertatea de exprimare era un lux şi se plătea cu ani grei de închisoare.
Rebel prin excelenţă, cunoaşte o popularitate de neimaginat pentru acele timpuri. Drept dovadă serveşte şi faptul că pe ultimul drum au venit să-l petreacă un milion de oameni din diferite colţuri ale URSS. Adulat de milioane, era detestat de autorităţile comuniste, sistemul a încercat fără succes de nenumărate ori să-l frângă. Aceste tentative n-au făcut decât să-l înverşuneze şi mai mult pe Vysotsky, cântecele şi versurile căruia nu doar biciuiau un sistem şi un regim infect, ci au reuşit să-l clatine din temelie. Muzica lui Vladimir Vysotsky era distribuită clandestin, abia după moartea bardului, Gorbaciov permite înregistrarea oficială a unui album cu piesele lui Vysotsky.
I s-a permis să lucreze în teatru şi film, fiind cunoscut pentru rolurile sale din „Hamlet” la Taganka sau cel din filmul „Mesto vstreci izmeniti nelzia”, activitatea sa muzicală însă, dacă nu era vehement criticată de autorităţi, era trecută sub tăcere. Admirat în cercurile intelectuale ruseşti şi nu doar, Rusia Sovietică l-a acceptat pe actorul Vladimir Vysotsky, nu şi pe muzicianul a cărui cântece au devenit coloane sonore ale unor filme care s-au bucurat, cât n-ar fi de straniu, de aprecierea criticilor.
În anii ’60 însă, apare în URSS un nou curent muzical, care ia proporţii. În această perioadă, un grup restrâns de poeţi, actori, muzicieni, îşi cântă propriile versuri, acompaniindu-se la chitară. Ulterior, aceştia se vor numi barzi, Bulat Okudjava şi Vladimir Vysotsky rămând până azi cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai acestui curent.
Şi nu răzvrătirea lui Vysotsky împotriva tuturor l-a făcut celebru, ci puterea cuvântului pe care acesta ştia mai bine ca oricare altul să-l transforme în vers, din vers în gând, din gând în crunt şi nespoit adevăr, care nu ierta şi nu ocolea pe nimeni. Vysotsky devenise adevărata voce a unui popor care a dat lumii adevărate valori culturale şi aceată vocea nu mai putea fi înăbuşită de un regim totalitarist.
Martorii vremii spun că vestea despr emoartea lui Vysotsky parcă a paralizat ţara. Oricât a încercat „măreţul stat” să ţină sub control funerariile bardului, nu a reuşit. Moscova a fost invadată de un milion de oameni, care au venit să-şi ia rămas bun de la Vladimir Vysotsky, inima căruia a încetat să mai bată la doar 42 de ani.
Liliana Popuşoi
Flux
DIVERSE – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 26KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
17 Noiembrie 2006 de Mihai Plamadeala - muzician Nomen Est Omen
Timpuri Noi - Back in Business Prin acest album, Timpuri Noi se intorc in afaceri, sau cel putin asa spera. Nu am vorbit cu ei in mod explicit despre intentiile pe care le au, dar suntem indreptatiti sa credem cele afirmate, deoarece anuntul este facut inca din titlu, cu convingere (scrie negru pe alb – la propriu). Si apoi nu avem de-a face cu un cantec de lebada ori cu o miscare de recuperare a ceva pierdut, caci piesele selectate si recantate, respectiv remixate sunt in principiu chiar marile hit-uri ale formatiei, deja intrate in constiinta publicului. Un public alcatuit preponderent din persoane de peste treizeci de ani, care i-a prins pe Dan Iliescu si Adrian Plesca (in ce ordine prefera cititorul) inca din momentele cand Becul, Mistretul sau Vecina erau ultimele noutati ale muzicii romanesti.[...] Prin “Tata”(4), afacerile trupei pot ajunge la faliment. Nu ne indoim de sentimentele curate care anima compozitia; nici de similitudinea cu Pavel Stratan (la nivel de finalitate poetica). Ironia soartei face ca cei ce probabil vor sa “prinda” un segment mai larg de public prin aceasta miscare, cateva piese mai incolo, canta versurile: “Veto, vino aici, vino la tata (fiindca vreau ca sa te impac, fiindca asta vreau sa-ti fac)”. Chiar daca nu punem semnul egalitatii intre parinte si tata, polisemantismul ultimului termen in suita Timpuri Noi este interpretabil drept o bilă neagra (in accepţiunea lui Robert Turcescu). http://www.muzicisifaze.com/trupa.php?alb=633
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
""Imi place totul asa cum este"" ""Acest an a fost primul in care eu am avut parte de un mare succes. Acum imi dau seama de modul si rapiditatea cu care a trecut timpul in functie de cum creste copilul meu. Pana acum, cat nu era copilul, nu observam cum trece timpul asta, nu puteam face o diferenta intre ceva, ca aveam 25 de ani, ca aveam 30 de ani, nu aveam cu ce sa compar. Cu cat copilul imi creste mai mare, inteleg ca atat timp a trecut sau cu atat eu imbatranesc mai mult. Nu am idee ce o sa fie in seara asta, am vorbit cu Casa de discuri sa facem un eveniment intre cunoscutii nostri, intre prieteni, dar nu sunt sigur... Am avut multe solicitari de ziua asta si le-am cerut scuze, dat fiind ca este ziua mea, asa ca nu voi merge la nici un eveniment. Daca voi serba, imi voi chema prietenii. Eu am fost omul care nu a iubit sa-si aminteasca ce varsta are; nu imi astept cu foarte mare nerabdare ziua de nastere. Mai bine ma gandesc la copilarie decat sa ma gandesc ca am 34 de ani. Copiii, cand sunt micuti, vor sa ajunga cat mai repede mari, dar pe mine asta nu m-a caracterizat. Aici, ceea ce imi lipseste sunt prietenii pe care i-am avut acasa. Am alti prieteni aici, poate persoane publice, dar ma gandesc ca tot voi canta o piesa la chitara si tot voi spune o gluma si o sa-mi amintesc ceva din copilaria mea. Cate au fost, toate aniversarile au fost pana la maximum. Ca am petrecut in 10 persoane, 20 sau 100%, la padure sau in restaurant, s-a simtit sufletul bine. Toata viata am muncit pentru a ajunge undeva si cred ca pana acum am ajuns. La 15 sau la 17 ani, eu stiam undeva in sufletul meu ca o sa ajung pe scena unde o sa strang multa lume in fata mea, oameni carora le voi canta, le voi spune o gluma si le voi arata o scamatorie. Nu stiam cand, dar stiam ca odata si odata o sa se intample si lucrul asta; niciodata nu m-am oprit sa lucrez pentru asta. De ziua mea imi doresc sanatate pentru copilul meu, familia mea si sa ramana atmosfera de prietenie in familia noastra asa cum este. Eu la mult bine nu reactionez bine si de aceea nu imi doresc niciodata maximum de bine. Intotdeauna las un loc pentru un pas inainte, nu ma inec in bine si nu imi doresc tot binele de pe lume... Sa fie asa cum este! Niciodata nu mi-a parut rau de lucrurile pe care eu nu le-as putea schimba; pe lumea aceasta trebuie sa cadem de acord cu niste lucruri care sunt imposibil de schimbat, intelegand foarte bine ca nimeni nu poate opri timpul, nimeni ne poate lua povara asta din spate... Nici nu mai are rost sa te gandesti, trebuie sa fii optimist si sa intelegi ca anumite lucruri in viata nu le poate schimba decat timpul. Oricum, fiindca sunt un om foarte sincer, va spun ca imi place totul asa cum este, nu as vrea sa fie schimbari."
Tinerii constănţeni ar plăti între 50 şi 3.000 de lei pentru un concert live
Elena TOADER ( )
........ Ionuţ Bogatu, 20 de ani, student: Îmi place să ascult muzică atunci cînd stau la PC. Îmi place muzica bună, în general, din care nu fac parte manelele! Îmi plac foarte mult Pavel Stratan, „Fără Zahăr”, „Paraziţii”, „Cargo”, „Vama Veche”. Nu cred că aş da foarte mulţi bani pentru un concert live, oricum, îmi plătesc cablul TV în fiecare lună pentru a vedea noile clipuri.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
