Muzica lunii Ianuarie Pus pe glume A ajuns la volumul III al "Amintirilor din Copilarie" si nu are de gand sa se opreasca aici. Pentru ca despre sotiile si amicii lui ar putea canta o viata. Pavel Stratan si-a lansat noua colectie de 12 piese pe scena Salii Palatului, acolo unde au rasunat in ultimii doi ani si precedentele sale volume. Si chiar daca publicul nu stia versurile la premiere precum "Du-du" sau "Nunta" le-a bisat pana a retinut. Una din cele mai sensibile piese de pe acest album - "Mama" a fost interpretata de Stratan alaturi fetita sa, Cleopatra, in varsta de trei ani. "Totdeauna m-am gandit ce ma fac daca imi da Dumnezeu un copil asa cum am fost eu..." - declara artistul spre amuzamentul general. O alta tema de inspiratie predilecta este "Armata" si, bineinteles, "Tatal meu" - tangent si cu melodia "Cureaua"... Despre bani numai de bine, dar ca sa intelegeti pe deplin valoarea afirmatiei, ascultati melodia cu numarul cinci de pe album. Nu lipsesc din repertoriu amici precum "clasicul" Vasile sau mai proaspata Liza. Spre deosebire de celalte doua "Amintiri", versurile pieselor sunt moderat-hazlii, fara sa eclipseze cu nimic linia melodica, tot mai elaborata, a lui Stratan. (Joy)
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 14.4KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Esti unul dintre putinii artisti care plang, firesc, pe scena. Care este alchimia emotiilor tale? Fac ele parte din spectacol?
Dimpotriva, as spune ca scena este unicul loc unde rezist sa-mi stapanesc cel mai bine lacrimile. De-as plange pe scena la atatea piese la care plang acasa cand sunt singur, sincer nici n-as mai iesi in fata publicului. Cred ca v-ati dat bine seama de ce niciodata, ori foarte rar, pe scena se aud piesele "Peste ani 50", "Cind eram mitel", "Tatal meu", "Cucul", "Copacul vietii", "Scoala si Visul".
Daca poti sa plangi in fata miilor de oameni inseamna ca te simti in comuniune totala cu publicul. La randul lui, publicul ce emotii iti ofera?
Ca sa te simti in comuniune totala cu publicul, in primul rand publicul trebuie sa te cunoasca, sa te iubeasca si sa te creada. Iar eu, la randul meu, trebuie sa fiu sincer si sa fiu numai cel ce sunt. Pentru ca publicul te simte foarte bine si face diferenta cand canti pentru toti si cand canti pentru fiecare. Iar daca mai esti in stare sa le scoti un zambet pe buze, e aproape totul. Nu mai zic de ultimul si cel mai greu lucru pe care poti sa il obtii, dar numai prin emotii si suflet: sa fii rasplatit cu o lacrima. Asta ofer eu publicului: amintire, bucurie, fericire, zambet si lacrimi. Tot cu asta sunt si rasplatit.
Cum s-a petrecut, pana acum, adaptarea la Romania? Nu te-a schimbat viltoarea afacerilor muzicale de la noi?
Din fericire, inca nu am aflat ce ar insemna sau care ar fi valoarea afacerii muzicale. Poate ca exista si muzica vanduta la metru sau la kilogram. Muzica mea poti doar sa o cumperi. Dar sa o vinzi, niciodata.
Ritmul tau de viata acum este foarte alert. Cum gasesti resurse pentru a trai in continuare momente de emotie, de gratie?
Cine isi permite dimineata sa se scoale la 7.00 si seara sa se culce la 23.00, iar intre 7.00 si 23.00 se ocupa numai de lucrul care ii face placere, iar pentru toate acestea mai este si bine platit, este un om caruia toate visele i-au fost indeplinite. Sa ajung unde am ajuns la varsta de 34 de ani mi-a trebuit sa muncesc 34 de ani. Iar sa ajung unde am ajuns la varsta de 35 de ani, am avut nevoie doar de un an. Inseamna ca am un an de cand ma trezesc la 7.00 si ma culc la 23.00. Ceea ce nu am putut sa inving in viata au fost, sunt si cred ca vor ramane emotiile.
E o diferenta intre publicul romanesc si cel basarabean? Plang basarabenii mai usor decat romanii?
Cat de peste Prut se afla Basarabia fata de Romania, tot atat de peste Prut se afla si Romania fata de Basarabia. Nu as crede ca de-a lungul acestui rau exista vreun loc unde apa ar curge invers. Toti avem acelasi suflet. Doar unica diferenta care multora li se pare ca ar fi, este ca din Romania pana in Basarabia drumul e cu mult mai scurt decat invers.
Ce loc iti place cel mai mult in Bucuresti? Un loc in care, "printre frunze, cu cat mai multe cad, cu-atat mai clar se vede luna...".
In Bucuresti, daca ai bani, din orice loc poti sa admiri luna, si ziua in amiaza mare. Nu stiu, pentru aceeasi valoare de bani, cine ne-ar fi admirat pe noi din alt loc.
Te emotioneaza foarte tare amintirea tatalui tau, a familiei dragi. Nu ti se intampla sa mai oftezi si la amintirea unei Lulute...?
"Eu nu stiu bine pentru altii ce inseamna/ Dar eu stiu/ Cind beau ce vreau, maninc ce vreau/ Ma culc cu cine vreau si-s viu/ Si daca-mi spune cineva/ Unde ar putea sa fie mai bine/ Ma las de toate, ma duc acolo/ Ma-ntorc inapoi, ma iau si pe mine". (Eu beu). Pana atunci, ma aflu acolo unde sunt.
Ai apucat sa citesti (cunosti) in Romania alti poeti interesanti in afara de Eminescu, pe care stim ca il iubesti?
Sigur ca da. Multe Lulute mi-a trebuit sa cunosc pana cand m-am indragostit de sotia mea. De altfel cum si multi poeti am citit pina cind am inteles ca Eminescu e unicul dintre cei mai iubiti poeti ai mei. Numai prin comparatie poti afla diferenta.
Cartea ta (pe care am auzit ca o pregatesti) va avea aceleasi personaje si intamplari ca si cele trei albume? Te simti frate cu Creanga?
Fiecare om in viata ar trebui sa sadeasca un pom, indiferent de fruct. M-as bucura mult ca, acestui pom sadit de mine sa-i corespunda fructul. Cat despre cat de frate ma simt cu Creanga, eu multe pot sa spun. Iar sa simta adevarul, pot numai cei care s-au infruptat din acel fruct al simplitatii numai o data, dar aroma lui le-a ramas si le va ramane inca mult timp. Cat este de simplu in fiecare zi sa mananci cate un fruct pentru a fi mai sanatos! Din nefericire, in viata noastra pe cat este de simplu sa faci un lucru simplu, tot pe atat de simplu este sa nu-l faci.
Ai aprofundat, la noi, si limbajul de cartier al baietilor buni (rai)? Ca si limba satului moldovenesc, nu ti-ar inspira si vorbele astea un album?
Putin inseamna a locui in Bucuresti. Trebuie sa si traiesti aici. Nu toate lucrurile care sunt vazute de ochii mei sunt si privite in acelasi timp. Pentru a te inspira din cele auzite nu este suficient sa le asculti. Ci trebuie sa le si intelegi.
Ai spus, la un moment dat, ca ai vrea sa faci hip-hop. Va fi un hip-hop romanesc modern sau unul al betiilor si snoavelor moldovenesti?
Nu am nici o piesa despre betie. Cant doar despre ironia bauturii iar ce tine de stilul hip-hop pe care il voi aborda, spun din start: nu va contine nici un cuvant vulgar. Iar tema principala va fi: daca vrei sa fii auzit - striga incet, daca vrei sa fii inteles - vorbeste clar, daca vrei sa amuzi pe cineva - fii ironic, daca vrei ca lumea sa te creada - fii sincer, daca nu stii cum sa fii - fii corect. As putea continua la nesfarsit, dar daca ar trebui sa inchei cu vreun mesaj, acela ar fi: daca le vrei pe toate - fii OM.
Faci scamatorii cu degetele, dar si cu cuvintele. Povesteste unele care ti s-au parut cele mai reusite.
Scamatoria care mi-a reusit cel mai bine este tema principala a stilului care la prima ascultare pare a fi una despre betiile petrecute intr-un sat, scrise si interpretate de cineva deloc treaz. Sa dovedesc in toate acestea ca exista o arta. Dovada ca am reusit este faptul ca inca ma aflu aici, in Romania. Altfel si acum cred ca eram vecin cu Vasile Mangu.
Ai fost deja la cateva emisiuni televizate. Crezi ca ziaristii romani te percep cu adevarat, sau speculeaza aspectul special al lumii traditionale in care te plasezi?
Raman fidel pentru totdeauna cuvantului "merit". Oricare ziarist care ma intelege, mai mult sau mai putin, si ar spune ori ar scrie vreun cuvant de bine ori de rau la adresa mea, intotdeauna o sa spun ca merit. Nimic pe lumea asta nu se intampla pur si simplu. Exista cineva acolo care ne da fiecaruia dupa merit.
Gia Maria Iova
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Pt mine Nicu Alifantis este un mare cantaretz folk si un om foarte iubit shi chiar sunt foate bucuos ca aceasta apreciere vine din partea lui!
_______________________________________ Da pan la urma o-nteles ca nu-i frumos sa-l batzi pe cineva cand sta culcat..Da' cine nu statea culcat, statea in 4 k in 2 era greu de stat . VASILE TOARNA!!! Majoritatea timpului trecator, eu stau cu fata-n fata la monitor.
a aparut revista "Taifasuri" nr. 35 / 31.08-06.09.06 !!!!!
Pe coperta - Pavel si Cleo : EXCLUSIV " SUNT NASCUTI PENTRU MUZICA !" Noi suntem toti de acord ca asa este !!:hi O asteptam pe Fan(atic) diseara cu mai multe amanunte, dar si cu articolul !
_______________________________________ "Hei, viata asta plina de surprize As fi cel mai bogat sa am cui vinde atatea vise!"
Spicuiri dintr-un articol din ziarul Compact (multumiri lui Fan(atic) !
" Miercuri seara la Grand Hotel s-a desfasurat editia lunii august a premiilor Vip .Cea care a facut deliciul publicului si care a primit si cele mai multe aplauze a fost Cleopatra ; a luat un premiu special pentru lansarea primului album si pentru ca a reusit sa cante 2 ore live la doar 3 ani. La intrebarea " Ne spui ceva ?", micuta a replicat " Ghita !", dupa care a adaugat: "Nu mai stiu ce sa zic pentru ca am emotii ", apoi a cantat celebrul refren si a fost indelung aplaudata, iar cei prezenti au fost unanim de acord ca are intradevar talent."
_______________________________________ "Hei, viata asta plina de surprize As fi cel mai bogat sa am cui vinde atatea vise!"
Despre Cleo si in rev.Diverta... In curind voi pune art.si foto din Taifasuri, Story, Popcorn si Diverta magazin!!!! Putintica rabdare, ca amu n+am timp...Of!
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: Pavel Stratan: â€Nu m-am schimbat absolut deloc†17.10.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel Mi-a fost foarte greu să dau de Pavel Stratan pentru a-mi acorda acest interviu. Săptămâna trecută, interpretul a susţinut un recital la Chişinău, în cadrul concertului de debut al interpretei Alexa. Cum a fost să cânte pe scena Palatului Naţional şi cu ce gânduri se întoarce basarabeanul Stratan la Bucureşti, aflaţi din interviul ce urmează, acordat în exclusivitate pentru TIMPUL.
- Cum e să revii în Moldova?
- ÃŽntotdeauna revin cu drag, pentru că vin acasă. Indiferent de programul meu încărcat, mă strădui, o dată pe lună, să ajung şi în Moldova. ÃŽmi vizitez mama şi prietenii. Acum, vin mai des, deoarece am şi câteva concerte.
- Recent, ai fost acasă, la Nişcani. Ce-ai simţit, revăzând locurile şi personajele din piesele tale?
- ÃŽn copilărie, mă bucuram pentru fiecare frunză galbenă ce cădea toamna. Dealul de lângă casă era atât de mare, că iarna se strângea pe el toată mahalaua la săniuş. Acum, e o bucată de pământ, întretăiat de-o râpă. Drumurile sunt mai înguste, oamenii - mult prea bătrâni. Vasile Mangu, cel cu „şlanguâ€, e bucuros, de-altfel ca şi toţi eroii din cântecele mele.
- ÃŽn ce oraşe din România ai avut concerte?
- Peste tot. Nu există localitate în care n-am fost măcar o dată. Ca să vă daţi seama, în Bacău şi Suceava, am concertat de opt ori, la Cluj - de patru, în Baia Mare şi Botoşani - de câte trei ori. Vara aceasta, în timp de-o lună, am susţinut pe litoral peste 60 de concerte.
- Cum te primeşte lumea ?
- Foarte bine. Dar e păcat faptul că nu le ajunge curaj să-mi vorbească. Poate să meargă un kilometru după mine, dar nu se apropie să-mi ceară un autograf sau să facem poze. Pe mine nu mă deranjează acest lucru. Chiar îmi place. Nu m-am schimbat absolut deloc. Am rămas acelaşi Stratan, atât sufleteşte, cât şi în relaţiile cu oamenii. ÃŽmi place când omul se apropie şi-mi zâmbeşte. Uite, atunci tare aş vrea să-i pot citi gândurile, să ştiu de ce zâmbeşte. Poate, a avut şi el o „Luluţă†sau a înecat câinele de coadă.
- Ce a însemnat pentru tine să cânţi la „Cerbul de Aurâ€?
- Şansa de a putea fi văzut de mai mulţi basarabeni. Concertele mele nu se prea difuzează la televizor, din care cauză cei de aici m-au văzut mai puţin. Tare aş vrea să se bucure pentru mine profesorii mei de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Aş fi împlinit ca artist, dacă cineva dintre ei ar fi mândru de mine, deoarece dumnealor, într-o mare măsură, le datorez multe.
- Ai cântat pe cele mai mari scene ale României. Abia după asta ai ajuns şi pe scena Palatului Naţional din Chişinău. Au fost aceleaşi emoţii?
- Am intuit că va fi ceva altfel, dar nu într-atât. De cum am păşit pe scenă, am înţeles că lumea chiar mă aştepta. Nici pe-o altă scenă n-am plâns atât de tare ca aici. Doar am anunţat piesa “Visul†şi am izbucnit în plâns. Pe moment, am avut senzaţia că mă aflu în ogradă, unde erau mama, tata… Refrenul, practic nu l-am cântat, erau prea multe lacrimi…
- Ai observat vreo diferenţă dintre publicul basarabean şi român?
- E o diferenţă minimă de tot. Publicul basarabean înţelege toate expresiile şi-i este mai uşor să pătrundă în esenţă. Românii nu ştiu ce înseamnă „şlangâ€, de exemplu. ÃŽn rest, sunt la fel de călduroşi şi primitori.
- Cu piesa “Visulâ€, întotdeauna plângi. Dacă ţi-e atât de greu, de ce-o cânţi?
- Nu pot să n-o cânt. Face parte din amintirea mea, ca şi toate celelalte piese. Acest cântec mă face întotdeauna să plâng, indiferent dacă sunt în scenă, o aud la radio sau văd videoclipul la televizor. Am intuit că aşa va fi, şi ştiu că nu plâng numai eu. Suntem oameni şi avem sentimente. Mulţi se regăsesc în versuri, alţii trăiesc cu mine această durere.
- ÃŽn presa de peste Prut au apărut ştiri despre faptul că artiştii basarabeni te învinuiesc de plagiat. De ce crezi că o fac?
- Spun clar şi pentru toată lumea: n-am copiat, nu copii şi nu voi copia niciodată. Risc să nu fiu eu. Oamenii sunt diferiţi, au păreri şi preferinţe. ÃŽmi pare rău doar de un lucru - că cineva a lansat zvonul, presa a scris şi s-a pornit haosul. Dar nimeni nu ştie nimic concret şi nici nu încearcă să afle. Păcat că zvonul vine de la basarabeni… Dar eu nu mă supăr pe nimeni. Atât.
- E adevărat că scrii o carte?
- Da. Aproape am terminat-o. Povestesc toate trăsnăile, toate boroboaţele pe care le-am făcut la viaţa mea. Descriu în detalii fiecare întâmplare din strofele pe care le compun singur şi istoria pieselor mele. Sper să placă tot atât de mult ca şi cântecele mele.
- Pe când un concert în Moldova doar al lui Pavel Stratan?
- Foarte curând. Chiar mai degrabă decât mă aşteptam. După evoluţia de la Palatul Naţional, după ce-am trăit acea stare de împlinire, într-un fel, şi-am văzut că lumea mă aşteaptă în Moldova, ştiu că trebuie să fac ceva şi aici. Să poată veni oameni care vor să mă vadă şi să mă asculte pe viu. Nu promit că va fi ceva diferit de ce-aţi mai auzit, că nu prea mă pricep la surprize. Dar o seară doar cu Pavel Stratan e ca şi stabilită. Păi uite, ne întâlnim după concert, ca să pot împărtăşi tuturor din trăirile mele. Sper să fie totul bine.
- ÃŽţi urăm succese şi...
- Vă aştept. Sper să fiţi printre invitaţii mei. Atât voi, cât şi cititorii acestor rânduri.
Doina Cernavca, pentru TIMPUL
P.S. Interviul a fost realizat graţie a doi oameni cu suflet mare: Ion Stratan şi Dj Tiganash. Le rămânem recunoscători pentru efortul depus.
interviuri: Pavel Stratan: „Am păşit cu dreptul la Soroca†12.10.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel S-a născut „de ziua sa†la 11 noiembrie 1970, peste 7 ani avea să iasă cu chitara pe scena şcolii, ca mai apoi peste alţi 28 de ani să cânte deja pe scena profesionistă. Soarta însă a vrut ca primul său concert să aibă loc în Soroca. De atunci îşi tot deapănă firul amintirilor pentru noi, iar acum, după trei ani este unul dintre cei mai iubiţi interpreţi din spaţiul românesc. A lansat două albume şi trei videoclipuri, unde aidoma „sfătosului bunic din Humuleşti†ne aduce în copilăria sa plină de farmec şi năzbâtii...
- Pavele, ce s-a schimbat de la concertul tău de debut până acum?
Pavel Stratan:- Nu s-a schimbat practic nimic, atâta doar că oamenii mă cunosc mai bine. Eu însă cum am fost aşa şi am rămas, cânt aceleaşi piese. Am cântat din suflet atunci, dar şi acum, pe viitor tot aşa voi cânta. Pe scena din Soroca am păşit cu dreptul, ţin minte că atunci am avut mari emoţii, mi-a plăcut foarte mult şi-mi voi aduce aminte în permanenţă de acest concert.
- De la Nistru, încet, încet ai trecut şi Prutul. Cum a fost?
Pavel Stratan:- ÃŽn România pot să zic că am ajuns şi datorită piraţilor ce au „lansat†albumul meu acolo, postului de radio „Kiss FM†care a difuzat piesele mele fără să fiu întrebat, dar şi desigur norocului. Mă bucur nespus că piesele mele sunt pe placul tuturor de la copii, până şi la cei de vârsta a treia.
- Din modestie, cred, ai uitat să menţionezi şi talentul. Apropo, mulţi dintre admiratorii tăi aşa şi nu înţeleg în ce stil cînţi tu...
Pavel Stratan:- Da ai dreptate, o parte chiar mă întreabă acest lucru. Unii dintre basarabeni cred că este un fel de „şanson†rusesc, dar nu este aşa. Românii de peste Prut îi zic pur şi simplu „stilul lui Stratanâ€, aşa şi este, eu cânt ca mine.
- Ai lansat cu succes cele două albume cu „amintiriâ€, ce urmează?
Pavel Stratan:- Vor urma alte două, de la ele aşteptaţi tot aceiaşi muzică unde desigur că voi ironiza băutura. Aproape în fiecare piesă de pe noile albume, ca şi în celelalte, apare cuvântul tata, în general majoritatea pieselor se bazează pe trăsnăile pe care le făceam şi „pedepsele†primite de la el. Aşa cum am scris „Amintiri din copilărie†voi scri şi „Amintiri din adolescenţăâ€, unde se vor regăsi jocurile de cuvinte, care-mi sunt pe plac. Voi face muzică hip-hop, dar nu atât de dură precum este acest stil.
- ÃŽn afară de tatăl tău ce personaje vor mai apărea?
Pavel Stratan:- Când voi aborda stilul hip-hop cred că v-or fi prezente soţia şi fiica. Doar în amintirile din copilărie nu le puteam include, cu toate că pentru a schimba ceva am introdus piesele cu „Tanti Ninaâ€, „S-o-nsurat băieţii†şi „Bărbăţelul meu cel bunâ€.
- Soţ, tată, student, interpret...,cum de le reuşeşti pe toate?
Pavel Stratan:- Este cam greu, strâng din dinţi un pic, dar mă strădui să le fac pe toate. Aproape zilnic am concerte, câteodată chiar şi de două sau chiar trei ori în aceaiaşi zi, însă mă ajută faptul că îmi place ceia ce fac. Din anul trei am trecut la secţia fără frecvenţă la Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice, anul acesta o voi absolvi.
- Care este aportul familiei în ceia ce faci?
Pavel Stratan:- Mă ajută foarte mult soţia şi fiica. Cleopatra stă toată ziua la televizor şi aşteaptă să apar în videoclipuri ca să cânte împreună cu mine. Chiar ieri a fost ziua ei de naştere aşa că după concert am plecat la un magazin şi i-am luat ce-a mai mare jucărie pe care am găsit-o.
- Ultima dată când ne-am văzut, ai traversat vreo două cartiere tocmai într-o oră, nu ai obosit să dai atâtea autografe?
Pavel Stratan:- Chiar dacă am automobil, merg mult pe jos şi îmi place să mă oprească cineva ca să i-a un autograf, să facem o poză sau chiar să mă întrebe ceva. Nu mă deranjează deloc acest lucru.
- Bine şi la Soroca când revii?
Pavel Stratan:- Când mă ve-ţi invita vin neapărat, însă până atunci aş vrea prin intermediul ziarului „Observatorul de Nord†să mulţumesc tuturor sorocenilor care au fost la primul meu concert. Iubiţi-mă în continuare fiindcă o să mai fac lucruri frumoase pentru voi!
- ÃŽţi mulţumesc şi sper să ne revedem cât mai curând la noi la Soroca.
interviuri: NOAPTEA MOLDOVENILOR, POST FACTUM 03.10.2005 Mai mult despre: Alexa Stratan Pavel
Un recital de i s-a dus vestea Noaptea Moldovenilor, recitalul din cadrul Festivalului Cerbului de Aur de la Braşov a stârnit multe discuţii şi, din fericire, majoritatea favorabile. Este al doilea concert masiv al moldovenilor peste Prut, primul fiind organizat în luna mai 1990 la Sala Palatului din Bucureşti. Aşa cum am promis la începutul săptămânii, venim cu câteva acorduri finale despre acest recital de excepţie. Zicem de excepţie şi ne gândim nu atât la calitatea concertului, ci la faptul în sine. Delicat, artiştii moldoveni, nu au fost invitaţi să reprezinte un stat, o republică suverană sau o altă cultură. Asemeni recitalului de muzică folclorică, artiştii din Basarabia şi-au demonstrat contribuţia lor în cadrul culturii, în cazul nostru al muzicii şi dansului românesc. Liliana Popuşoi, FLUX Vedetele Serii Moldovenilor au fost, în mod incontestabil Dan, Radu şi Arsenie, pentru ultima dată împreună în formaţia O-Zone. Pentru ultima oară în România, deoarece băieţii vor mai susţine concerte în Japonia, acolo unde piesele lor sunt deja de cinci săptămâni pe primul loc în topuri. Şi deşi s-a vorbit mult despre anumite animozităţi şi răutăţi care ar exista între membrii formaţiei de succes, până la urmă, a fost clar că acestea sunt doar „artificii†care vând presa, băieţii dorind să se reunească în formula care i-a consacrat pentru a-şi lua frumos şi elegant rămas bun de la fanii lor şi pentru a le spune că povestea lor nu se încheie aici. Membrii formaţiei care ne-au făcut „să ne simţim americaniâ€, în mod cert nu se vor dezminţi pe viitor. Şi chiar dacă ne-ar place să credem că O-Zone se va repeta, suntem siguri că băieţii nu se opresc aici şi că ne vor oferi încă multe prilejuri de bucurie şi mândrie. Nu putem trece cu vederea nici show-ul incendiar oferit de zdubi, care a extaziat Piaţa Sfatului din Braşov. Iar zdubi nu dezamăgesc niciodată şi, în ciuda celor zece ani de carieră pe care îi au la activ băieţii, nu se îndoieşte nimeni că băieţii aceştia încă nu au arătat lumii de ce sunt în stare, deoarece surprind şi încântă de fiecare dată. Chiar dacă a apărut pe scenă doar pentru şase minute, formaţia Transbalcanica a avut un recital de ne-a luat respiraţia. Pavel Stratan a fost şi el într-o formă de zile mari, dar nu a fost trecută cu vederea nici Alexa. La Pavel şi Alexa revenim, pentru că ei doi vor fi protagoniştii a două spectacole pe care vom avea ocazia să le urmărim toamna asta la Chişinău. Este vorba, în primul rând, despre primul concert al Alexei, în cadrul căruia va lansa albumul de debut „Un sărutâ€, în care va cânta, în calitate e invitat special Pavel Stratan. Tot toamna asta, Pavel va beneficia şi de un concert la Chişinău, dacă până acum a fost doar în recitaluri, în toamna asta îşi va împlini visul să cânte „aşezat†pentru publicul nostru. PAVEL STRATAN: Era păcat să nu existe un astfel de concert în cadrul Cerbului de Aur - Pavel, de la tine am aflat primii, acum două luni, despre recitalul moldovenilor din cadrul Cerbului de Aur. Şi de bucurie că am pus mâna primii pe o informaţie inedită, am uitat să te întreb ce părere ai tu despre această idee. - Mi-a părut o idee foarte bună, mai cu seamă că muzica făcută aici este de mult timp pe piaţa românească şi, mai ales, că ea place la foarte multă lume, era păcat să nu existe un astfel de concert în cadrul Cerbului de Aur. Iar formaţiile noastre încântă atâţia ani publicul din România! - Şi, după recital, poţi să ne spui a cui prestaţie ţi-a plăcut cel mai mult din timpul recitalului? - Ştii bine că nu pot spune de nimeni că ar fi „cel mai bunâ€, pentru că atunci trebuie să-l compar cu altcineva şi să-l pun într-o lumină mai proastă pe acel „altcinevaâ€. Mie mi-a plăcut de toată lumea, mi-a plăcut şi de Alexa, mi-a plăcut Zdob şi Zdub, mi-a plăcut că s-a reunit pentru acest concert O-Zone. Era păcat chiar, după ce au cutreierat toată lumea, să nu cânte în cadrul acestei frumoase sărbători unde a fost prezentată muzica de la Chişinău. - Ştim că în sfârşit îţi vei împlini visul şi vei cânta la Palatul Naţional în cadrul concertului Alexei. - Da, dar după asta voi susţine concertul meu, cu o trupă live în spate. Era şi normal, cred, să am un concert la Chişinău. - Când te vedem la Chişinău? - M-am pornit astăzi, dar m-am uitat la avion cum se îndepărtează de la aeroport. Vin mâine, deoarece trebuie să fac o probă de voce. Apoi, revin în România, pentru că voi participa la câteva concerte. Nu ştiu cum voi reuşi, deoarece pe 5 octombrie am un concert la Iaşi, pe 6 – unul la Sinaia, pe 7 – Chişinău, şi mai am două, unul pe 8, altul pe 9 octombrie, dar nu mai ţin minte în ce localităţi, tot în România, nu ştiu cum va fi posibil să onorez toate invitaţiile. - Ai lansat deja videoclipul piesei „Visulâ€? - Da, rulează de câteva zile la Atomic TV şi la MTV România. - Ai avut peripeţii şi cu acest videoclip, a ieşit cum ţi-a plăcut? - Da, îmi place videoclipul şi l-am văzut deja de vreo şapte ori până acum şi de fiecare dată îmi provoacă lacrimi. Am crezut chiar că o să mă uit până îl plâng de tot. Dar e imposibil să-l privesc fără emoţii, conţine cadre îmi trezesc amintiri. E un băieţel care joacă rolul meu când eram mic, sunt redate video întâmplări din copilăria mea, ziua când am filmat videoclipul a fost frumoasă, însorită, nu au existat probleme dina ceastă cauză. Eu am avut emoţii enorme, am făcut şapte duble şi, evident, iar am plâns la toate, a lăcrimat chiar şi echipa cu care am lucrat. ÃŽn rest, totul a fost bine, scenariul videoclipului realizat de Dragoş Buliga mi-a plăcut şi cred că în curând veţi vedea şi la Chişinău acest videoclip. - ÃŽţi mulţumim pentru timpul acordat şi sper să ne revedem la Chişinău.
ALEXA: Am primit complimente, dar şi multe sfaturi - Alexa, o să te rugăm să ne împărtăşeşti şi nouă din impresiile pe care le-ai avut la Cerbul de aur. - Eu nu am bănuit niciodată că Braşovul este atât de frumos. Vreau să vă spun că am mai vizitat oraşul, dar aşa se întâmpla, de fiecare dată mă plimbam noaptea prim oraş. Acum am avut ocazia să-l văd mai bine şi mi-a plăcut de mii de ori mai mult. E o diferenţă enormă între Braşov şi Bucureşti, Braşovul este un oraş, într-adevăr european şi oamenii sunt drăguţi acolo. Cât despre festival, ce să vă spun? A fost super. Am cântat la recital o piesă nouă, scrisă de Alexandru Gorgos pe care nu am promovat-o până acum nicăieri. Invitaţia să particip la acest recital a venit pe neaşteptate, am fost surprinsă când mi-a spus Svetlana Frumusachi că am fost selectată să particip în cadrul Serii Moldovenilor la Cerbul de Aur. Ştiu că la început organizatorii au ascultat piesa fără să vadă videoclipul. Dar după ce au văzut videolclipul şi m-au perceput nu doar ca interpretă, ci ca dance-interpretă, au găsit de cuviinţă că e ceva original şi că ar fi bine să particip la acest festival. - Cum a fost atmosfera de pe scenă? - Eu pot să-ţi spun că am avut emoţii, dar m-am străduit să le depăşesc, deoarece pe scenă erau 12 camere de filmat şi orice simţeai, se vedea la televizor. Iată de ce am încercat să fiu liberă, ca şi cum aş fi cântat acasă în faţa oglinzii. Dar totul a fost bine, iar după recital s-a apropiat multă lume de mine, s-a interesat, am primit complimente, dar şi multe sfaturi. Deocamdată nu mi-a spus nimeni în faţă că prestaţia mea nu a fost una bună. - Iar acum vreau să ne referim la concertul de vinerea viitoare. - Acest concert era preconizat să aibă loc mai înainte, că am lansat albumul încă în primăvară, dar de fiecare dată a intervenit ceva şi l-am amânat. Era stabilit deja pentru septembrie, dar a venit propunerea asta pentru recital şi a trebuit să repet pentru această apariţie până nu-mi mai simţeam călcâiele de dans. Aşa că am decis să-l facem la începutul lunii octombrie. Va cânta Aura, Vitalie Dani, Adrian Ursu, Millenium, Pavel Stratan, vor dansa Teo-Dance şi Fan Fart. Ce vă mai interesează? - Vei fi cea mai tânără interpretă care organizează un concert la Palatul Naţional, oferi deja prea multe subiecte de bârfe. - Să ştii că abia acum realizez acest lucru. Cât despre bârfe, m-am obişnuit deja cu ele. Dar să ştiţi că lumea mă şi laudă, nu sunt doar bârfe în jurul meu. Dar e şi normal să apară bârfe, nu poţi fi ideală, cum nu poţi să fii pe placul tuturor. Şi pe cei ideali se găseşte cineva să-i critice, ce mai vorba! - Ce surprize mai ai pentru concertul de pe 7 octombrie? - Nu le voi dezvălui pe toate, pentru că nu vor mai fi deja surprize. Pot să vă spun doar că voi prezenta concertul alături de Andrei Porubin, că voi interpreta şi nişte piese noi, la care lucrez chiar şi în momentul de faţă. Un inconvenient ar fi acela că poate multora nu le place ideea că voi petrece concertul la Palatul Naţional şi tinerilor nu le prea place să stea pe scaun, mai ales că eu abordez un stil de muzică ritmat. Palatul Naţional a devenit deja un clişeu, că acolo fac concerte doar cei care cântă alt gen de muzică. Eu cred însă că la concert nu se va plictisi nimeni, deoarece vor apărea în concert cântăreţi cu un nume în muzica noastră, care sunt apreciaţi şi admiraţi. Aşa că, dacă vreţi să aflaţi ce surprize am mai pregătit, va trebui să veniţi la concert. - ÃŽţi vom urma sfatul. ÃŽţi dorim succes.
Liliana Pоpuşoi, Flux
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 3.9KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: "Ca mine pot cânta şi eu!" 13.05.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel Ne-am fixat o întâlnire „ca să ne mai vedem". Nu am convenit că ar fi cazul să realizăm un interviu, chiar dacă motive aveam berechet! Cel mai important fiind premiul pentru Cel mai bun debut în muzica românească, acordat în cadrul Galei MTV România, unde a fost nominalizat nu doar pentru apariţia sa în peisajul românesc, ci şi pentru evoluţia pe care a avut-o de la lansarea în România.
Iar din comentariile presei româneşti şi chiar discuţiile pe forumuri, aflu că la petrecerea care s-a dat pe 28 aprilie la clubul Twice din Bucureşti, Pavel Stratan ar fi meritat să ia şi premiul pentru bun-simţ în peisajul muzical românesc. Nu am avut reportofon şi nu am luat notiţe, pentru că ne-am întâlnit să mai discutăm de-ale noastre. Mai mult chiar, a fost o întâlnire în care eu am băut mai mult ceai verde decât recomandă nutriţioniştii pentru o singură zi şi, în mod paradoxal pentru cei care mă cunosc, aproape că am tăcut. Asta pentru că am avut ce şi pe cine asculta şi pentru că interlocutorul meu de vinerea trecută avea atâtea impresii de împărtăşit!
Voi recunoaşte că am rămas perplexă în momentul în care, în debutul discuţiei, Pavel a început vorba cu: „înţelegi, asta e ca şi atunci când un bărbat nu se însoară cu femeia potrivită..." Am căscat gura de mirare şi gândul m-a dus imediat la superba soţie a lui Pavel, Rodica, şi la dulceaţa lor de fiică, Paty. „Nu se poate...", dau să parez eu. „Aşa e şi cu cuvintele astea. Le caut, le pun alături, am impresia că le ţin în mână, le împart pe silabe, le cântăresc să se potrivească între ele. Şi uneori eu spun în mintea mea că „însor cuvintele". Dacă nu le însor potrivit, nu-s mulţumit şi nu pot nici să dorm noaptea dacă nu găsesc cuvântul potrivit. Mă trezesc din somn, cânt acelaşi cuvânt de un milion de ori ca un ţicnit şi, dacă nu-mi iese, muşc chiar din chitară... Când am scris cuvintele pentru „Cureaua", am revăzut în minte de un milion de ori momentul acela. Vedeam cureaua tatei desfăcută şi cum eu tăiam câte un pătrăţel de piele din ea. Căutam cuvântul, nu-l găseam şi iar învârteam în minte întâmplarea aceea. Era atât de real. Şi mă vedeam pe mine, copil, cum mă uitam printre gard la tata... Şi uite aşa, până nu găsesc cuvântul potrivit, în mintea mea se învârt toate imaginile în care eu scotocesc să găsesc soţi cuvintelor". Răsuflu uşurată, mă mustru în gândul meu că mă gândesc numai la prostii, dar lui Pavel îi spun că pentru asta există şi o explicaţie mai puţin creştină, cea legată de zodie şi că Scorpionii, de când se ştie, sunt nişte perfecţionişti fără pereche, motiv pentru care nu prea reuşesc să se bucure de realizările lor, pentru că sunt prea autocritici şi se autobiciuiesc, spre bucuria duşmanilor... „Da poate mie mi-i bine când sunt încordat? Când înnebunesc căutând cuvântul acela pe care, poate, cineva nici n-o să-l observe. Pe mine să mă lase să lucrez şi să mă critic până la sânge, eu aşa mă relaxez! Cine se relaxează cu coniacul şi ţigara, treaba lui, eu am altă metodă. Acum nu-mi dă pace ce se întâmplă în lume. Vezi tu cum e la noi - primăvara şi la începutul verii vin apele, îneacă tot, iar vara vin secetele şi crapă pământul. Şi în apa asta e şi viaţă, şi moarte. Şi am găsit o pereche de cuvinte -„crapă - apă" şi acum lucrez să fac o piesă despre asta".
„Şi, hai spune, cum e pe covorul roşu", îl ispitesc eu. „Ei, dacă nu am fost niciodată acolo, mă cam ruşinam, îţi spun sincer. Acolo e aşa, calci pe covorul roşu, iar după el stă toată presa, sunt foarte mulţi jurnalişti, mulţi fotojurnalişti, blitzurile aparatelor de fotografiat te orbesc. Şi procedura e aşa - intri pe covor, te opreşti şi te fâţâi un pic în faţa fotografilor, să facă poze, şi apoi mergi mai departe. Eu am călcat pe covor şi nu mă simţeam în apele mele. Era de parcă nimerisem întâmplătoracolo, parcă eram prin preajmă şi am intrat. Toate artificiile celea mă fâstâceau. Slavă Domnului că nu eram singur. Mă însoţea managerul care îmi spunea mereu: „Pieptul înainte Pavel, fii mândru. Arată-te!" Şi apoi să ştii că şi premiul pe care l-am primit e cam greluţ, nu m-am aşteptat să fie chiar aşa, m-a luat prin surprindere".
După ce vorbim despre facultate, despre profesori şi actori, despre haine şi mania moldovenilor de a cumpăra „ieftin şi mult în chil" nu mă abţin să-l întreb despre succes. „La faza asta vorbeam cu un prieten de-al meu, ba nu, nu e prieten, e un cunoscut, care mă pune să-i povestesc ce fac eu în România, ce cânt, ce vrea lumea de la mine... Şi îi povestesc eu că am scris două albume, că am atâtea şi atâtea concerte, că am cunoscut pe cutare, că am filmat aşa. Omul mă întreabă amănunte şi amănunte. Mă pune chiar să-i cânt oleacă şi unde face: „Ei, şi cât costă chitara asta a ta?" Parcă eu şi chitara mea aş fi un afacerist care are un incubator şi scot pui pe care îi vând, iar el se interesează cât costă incubatorul, să cumpere şi el unul, să scoată şi el pui să-i vândă, ori chiar să-şi cumpere două incubatoare, să vândă şi mai mult, să facă bani mai mulţi, că, ce mare treabă îi aici? Aşa am scris eu o strofă, şi am să scot degrabă şi cântecul: „Ai încercat să cânţi ca mine Ş-ai zis ca nu-i aşă de greu. Da tu încearcă să cânţi ca tine Ca mine pot cânta şi eu!"
Ştiu că mulţi cred că eu am ajuns în România pentru că în loc de „ce" eu cânt „şe". Dacă asta e părerea lor, să ştie că e mai simplu să facă afacere cu incubatoare..." Mai cer un ceai verde. El şi-a băut ness-ul. „Nu mai vrei?" îl întreb. „Nu, că eu mă feresc de lucrurile care îmi plac prea mult. Nu fac abuz, ca să nu depind de nimic. Cafea beau mai mult seara, ca să rămân treaz noaptea şi să pot lucra până târziu. Dar aşa, din lucrurile care îmi plac prea mult, eu iau puţin şi cu măsură".
In timpul discuţiei, pe lângă noi trece un grup de adolescente frumoase, de la liceul din preajmă, îl observă, se şuşotesc, câteva ies din local şi se întorc mai multe, îşi fac semne, discută agitat la masa lor, arată spre Pavel, dar el nu le mai observă, că noi am revenit la „însuratul cuvintelor", ca mai apoi să discutăm despre îndrăgita prezentatoare TV Teo Trandafir, despre Grigore Vieru, pentru care Pavel are un respect deosebit. La ieşire ne aşteaptă câţiva tineri, care asistă cuminţi la amabilităţile pe care şi le spun când îşi iau rămas bun doi oameni, la salutările şi complimentele pe care eu trebuie să i le spun lui... din partea lui Pavel şi la urările de sănătate şi viaţă lungă pe care Pavel trebuie să le transmită lui... din partea mea. Băieţii se apropie şi-i cer autografe lui Pavel. Acesta nu-i refuză, în pofida telefonului care suna insistent încă în momentul în care noi cerusem abia al doilea ceai şi nu ajunsesem cu vorba la incubatoare.
Mă îndepărtez şi mă întreb în mintea mea de ce o fi zicând cunoscuţii mei că Pavel Stratan nu e prea vorbăreţ, când iată că timp de mai bine de o oră am vorbit despre toate de pe lume care mişcă planeta, ba chiar şi mai mult. Şi tot aici, nu uit să remarc faptul că Pavel şi-a schimbat şi stilul vestimentar. Iar schimbarea e una greu de trecut cu vederea. Adică, stilul e tot sport, dar înclină mai spre clasic, iar culorile nu mai sunt radicale - alb sau negru, ci Ie-a îndulcit cu bej. Noutăţi? Poate un pic mai târziu vorbim şi despre ele. Nişte secrete am aflat totuşi, dar am promis să nu divulg până nu devin aproape certitudine.
Liliana Pоpuşoi, Flux
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 4.6KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: Un oaspete drag cu inima cât o chitară 05.05.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel ÃŽnainte de a-i face o vizită prim-ministrului român Tăriceanu, Pavel Stratan s-a decis să viziteze redacţia noastră pentru a se reîntâlni cu cititorii săptămânalului.
Săptămâna trecută, la Bucureşti, s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie MTV Romanian Music Awards, care a adunat toată crema muzicii uşoare româneşti şi la care a fost premiat compatriotul nostru Pavel Stratan. Bardul din Nişcani a învins la nominalizarea „debutul anului". Iar în a doua zi de Paşti ne-a vizitat redacţia, şi nu de unul singur, ci însoţit de fratele şi managerul său, Ion, cântăreţ şi el, cunoscut în lumea muzicii cu numele de scenă Nelu.
- Pavele, bine ai revenit în familia „Accentelor Libere". Pentru cititorii noştri e o sărbătoare dublă...
- Şi pentru mine e sărbătoare reîntâlnirea cu voi şi cu dânşii. Ce mai faceţi?
- Noi - bine. Dar cum a fost la gala MTV România?
- Victorioasă. Ea mi-a adus cel de al patrulea premiu al meu, care e şi cel mai important. Insă el nu ar fi putut fi posibil dacă nu le primeam pe cele anterioare: de la "Radio Bucureşti", "Hitul anului" de la Chişinău şi dublul disc de platină de la casa de discuri cu care colaborez. La MTV am fost nominalizat la două categorii: cel fhai bun interpret solo şi debutul anului.
- Ce s-a schimbat în viata ta de la celălalt interviu acordat "AL", aproape un an în urmă?
- S-au schimbat multe. Pot spune că s-au schimbat aproape toate, şi sunt fericit că mi s-au întâmplat numai lucruri bune. Singurul neschimbat am rămas eu - poate că asta şi reprezintă cheia succesului meu. Nu sunt alt om, nu merg altfel, nu mănânc altfel, nu vorbesc altfel. N-am făcut nimic pentru a fi altfel decât sunt în realitate. Nu fac nimic pentru a entuziasma sala. Dimpotrivă, m-am făcut mai cuminte şi mai sufletist. De la lansarea mea în România, nu am refuzat să mă întâlnesc cu presa şi nu am cerut de la nimeni nici un leu. Nici nu am plătit nimănui - totul s-a rezolvat de la sine, armonios, pot spune.
- Te-ai aşteptat la un asemenea succes?
- Nu. Mi l-am dorit, recunosc. Am fost plăcut surprins şi chiar măgulit de succesul pe care îl am, de simpatia publicului din România. Am trăit clipe superbe, cum ar fi concertul susţinut la Cluj de 8 martie, în faţa unei audienţe sută la sută feminine. Sau la concertul de promovare a noului album din martie, în Sala Palatului din Bucureşti, care a corespuns cu un meci de fotbal extrem de important pentru Naţionala României, fapt care nu a încurcat, însă, circa patru mii de oameni să vină la concert. La acel concert a fost prezent şi prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu, cel care a fost nevoit să aştepte vreo zece minute până s-a umplut sala. S-a apropiat un consilier de impresarul meu cu rugămintea de a începe concertul mai devreme, dar a fost refuzat şi nu a ieşit nici un scandal: unul se supune miilor, chiar dacă acesta este primul ministru. Oricum, în pofida celor întâmplate, eu am rămas acelaşi, nu mi s-a urcat vedetismul la cap. Nu am cerut bani pentru că cineva filmează la concerte¬le mele şi nici n-am reproşat nimănui pentru că face poze şi mă încurcă să cânt. De dat autografe sau poze cu fa-nii - nici o problemă.
- Apropo, prin târgul nostru se zvoneşte că ceri bani grei pentru un concert - de la 2 mii de euro în sus...
- Eu nu cer bani de la nimeni, ci am un preţ. Poţi cere şi 10 mii de euro, dar cine ţi-i va da? Nu negociez cu nimeni: dacă pe cineva nu-l aranjează acest preţ, pur şi simplu nu cânt. în general, de aceste probleme se ocupă managerul meu. Să nu se înţeleagă că eu îmi stabilesc singur preţul concertului - rolul principal îi aparţine publicului, spectatorului, ascultătorului. Cu cât mai mult eşti solicitat, cu atât preţul tău creşte mai mult. Presa ştie cât costă concertele mele şi n-am făcut niciodată din din asta un secret.
- Chiar aşa cât costă un concert?
- Cel puţin 2 mii de euro, deşi suma diferă de la caz la caz: cineva mă invită la concert solo, altul - la cântat în aer liber sau pentru câteva piese. Mai contează dacă cânt singur sau cu instrumentiştii în spate (mai rar, doar dacă numărul spectatorilor este suficient pentru a acoperi toate cheltuielile). De cele mai multe ori cânt doar cu negativul, iar vocea şi chitara - live. Se întâmplă deseori să refuz din cauza condiţiilor necorespunzătoare şi nu pentru că sunt fiţos. Spre exemplu, îmi vine foarte greu să cânt în aer liber: iubesc să-mi văd publicul în faţa mea, să mă asculte, nu să vorbească despre ceva cu halba de bere în mână. Acelaşi lucru se referă şi la cluburile unde se fumează, se bea şi se discută: câteva ore de cântat live într-un asemenea local echivalează cu câţiva ani din viaţa mea. Vreau ca muzica interpretată de mine să fie alături de fiecare spectator, nu doar un fundal pentru discuţia unor barosani.
- Din vara anului trecut te-ai stabilit în Româna. Cum ai suportat schimbarea?
- Pot spune că locuiesc şi aici, şi acolo. Am apartament atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău. Oricum, creez aici, acasă. Dacă am lipsit multă vreme de la Chişinău şi n-am putut fi găsit acasă - doar pentru că am avut enorm de mult de lucru. Şi pe viitor va fi greu să vin acasă - România e mare, sunt solicitat mult şi în continuare.
- Acasă nu eşti solicitat să cânţi?
- De câte ori voi fi invitat să cânt la Chişinău, de atâtea ori voi accepta. Am susţinut un concert la 10 aprilie şi, să fiu sincer, nu m-am aşteptat să fiu primit atât de bine.
- Apropo de creaţie. Va urma un al treilea album din seria "Amintiri din copilărie"?
- Bineînţeles. Din păcate, am întârziat mult cu lucrul asupra noului album din cauza programului extrem de încărcat. Eu nu fac parte din autorii care vin acasă după o zi încărcată şi mai lucrează 15 minute asupra albumului: trebuie să stau mult timp, să-mi retrăiesc copilăria, să-mi amintesc toate personajele. Plus că trebuie să-l fac acasă, nu în România. Dacă aş face alt gen de muzică, alt vers, cred că aş putea lucra şi în tren.
- Ce e aici atât de complicat - ai încheiat cu concertele şi ai intrat în studio...
- Trebuie să ai cu ce intra în studio. Eu încă nu am. O voi face atunci când vor fi gata piesele, textele, aranjamentele - totul. La moment am doar două piese gata şi vreo cinci-şase bucăţi în devenire. Anul ăsta nu am lucrat aproape deloc din cauza unui program supraîncărcat - nu ţin minte vreo zi în care să nu fi fost invitat la emisiuni, şedinţe foto, întâlniri cu personalităţi, inclusiv din lumea muzicii şi, bineînţeles, concerte. Toate se întâmplau după masă sau seara, pentru că toată lumea ştie că dimineaţa fiecărei zile este dedicată sălii de sport. Asta pentru că ţin mult la sănătatea mea, la ţinuta mea, lucru care mă ajută să fac faţă programului dificil, despre care vorbeam mai sus.
- Să revenim la noul tău album. Pe când să-l aşteptăm?
- Pe la toamnă, dar nu pot garanta. Va fi a treia parte din "Amintiri din copilărie", în acelaşi stil ca cele precedente şi, cred, ultima. Doresc foarte mult să mă încadrez în acest grafic, pentru că intervalul între apariţia primelor două volume a fost de doi ani - a venit ceasul celui de al treilea. Dar nu-l voi scoate de dragul scosului, dacă nu-mi va ajunge o piesă sau două. Ştiu când încep o piesă, dar niciodată nu ştiu când o voi finaliza. Intenţionez să scot, după ce vor fi lansate toate cele trei volume, o carte, în care voi vorbi despre fiecare vers, fiecare cântec şi încă despre foarte multe întâmplări.
- Nu te-ai gândit vreodată că lumea aşteaptă ceva nou de la tine, o schimbare de stil - ştii cum e publicul, mai ales cel din România, mereu vrea altceva...
- Nu ştiu cum să răspund la această întrebare, dar odată ce fiecare al doilea cumpărător al albumelor mele mă telefonează să mă întrebe când apare şi cel de-al treilea, înseamnă că dorinţa publicului de a mă "gusta" este foarte mare. Pe urmă, n-am făcut eu aceste două volume ca să plictisesc pe cineva. Lucrurile se rezolvă de la sine: cui îi place - ascultă, cui nu - nu. Nimeni nu mi-a spus că nu i-a plăcut muzica mea. Cui nu-i place - nu ascultă. Alta la mână: nu fac muzică pentru publicul din România, Moldova sau pentru altcineva - fac muzica care izvorăşte din sufletul meu, voi fi la fel de sincer cum am fost în primele două volume ale "Amintirilor", lucru care m-a şi scos în evidenţă. Altfel, practicând acelaşi "bum-bum-bum" sau "tra-la-la", n-aşi fi obţinut nimic. Nu inventez nimic, pentru nimeni, ca să plac cuiva - să fie clar.
- Şi după al treilea volum din "Amintiri", cu ce vii?
- Nu cred că publicul îmi va cumpăra al treilea volum, ştiind sută la sută că va apărea al patrulea sau al cincilea. Dacă voi putea face o piesă - doar atât face. Dacă voi reuşi să realizez un album - foarte bine. Dacă nu voi putea scrie nici o piesă - nu voi face nimic. Nu fac un proiect comercial, care urmează să producă pe bandă rulantă discuri. Dacă nu voi avea nimic de spus într-un eventual al patrulea volum, nu-l voi umple cu absurdităţi doar pentru că publicul îl aşteaptă. Nici nu face să discutăm despre aşa ceva atâta timp cât am abia două piese, iar la un cântec lucrez mai bine de un an. Pot promite să scot în fiecare lună câte un album -am un asemenea potenţial - dar, cu siguranţă, nici eu şi nici publicul nu vom avea nici o satisfacţie.
- Ai vreo explicaţie pentru faptul că eşti atât de apreciat în România, mai mult decât la noi?
- Nu cred că am fost mai puţin iubit aici, decât acolo. Să zicem că într-o ţară mică ca a noastră m-au iubit un număr anumit de oameni. România este mai mare - deci, numărul fanilor mei, corespunzător, a crescut. Fratele meu poate confirma ce vânzări am avut aici, la noi. Poate din punct de vedere al promovării lucrurile au stat mai prost.
- Totuşi, în discuţia de acum un an păreai supărat pe acei care-ţi contestau valoarea versurilor, etichetându-te ca pe „bard al pieţei centrale"...
- Probabil, asupra lor a acţionat inconştient prima impresie după audiţia versurilor care, de obicei, deschid cântecele mele, de genul „eu beu" sau „eu când mă'mbăt îs bat", dar şi accentul rural. Aceeaşi primă impresie nu i-a mai dat voie omului să pătrundă în spatele versurilor. In România s-a întâmplat cu totul altceva, publicului i-a plăcut graiul moldovenesc.
- In România este apreciat elementul inedit, pe când la noi, poate, fiecare îşi zice că ar putea să cânte la fel...
- Pentru acei care gândesc aşa am pregătit o strofă dintr-un cântec care va apărea în noul volum: „Ai încercat să cânţi ca mine ş-ai zis ca nu-i aşă de greu, Da tu încearcă să cânţi ca tine Ca mine pot cânta şi eu!"
Cred că s-au adunat mai mulţi factori care m-au apropiat de publicul din România: accentul, muzica mea care e altfel decât cea de acolo, dar şi filozofia versurilor, jocurile de cuvinte etc. Cât despre băut, în România nu mi s-a făcut nici o replică şi nu am fost acuzat că versurile mele au instigat pe cineva la beţie. Dimpotrivă, am aflat cu plăcere că un medic foloseşte cu succes cântecele mele în practicile de dezalcolizare. Bineînţeles, e normal ca la mese sau ceremonii să se cânte „Eu beu". Am spus de multe ori: nu beau şi nu fumez, ci fac sport.
- Nu te-ai gândit să participi la preselecţia pentru Eurovision?
- Nu. Nici nu pot să-mi închipui cum aş reprezenta eu ţara la Eurovision. Muzica mea nu este pentru un astfel de concurs, dar s-o fac de dragul făcutului - nu este în stilul meu. Pentru un asemenea eveniment e nevoie de un show, de muzică dansantă, spectaculoasă, pe când eu cânt pentru o anumită categorie de oameni.
- Ai fi vrut să faci featuring cu cineva din interpreţii din România?
- Mulţi apelează la acest truc pentru a-şi îmbunătăţi imaginea pe seama altcuiva. Personal, nu am nevoie de aşa ceva şi nu vreau să cânt cu nimeni. Cel puţin, iniţiativa nu va veni din partea mea. Totuşi, dacă cineva îmi va propune asta, din tot sufletul voi accepta să cânt cu „Paraziţii".
- Par a fi două stiluri absolut incompatibile...
- Nu este aşa. Diferă umorul: eu ironizez, iar ei fac umor negru. Plus că eu nu protestez şi nu mă plâng de nimic. Făcând abstracţie de mesaj, tehnicile aplicate, munca, jocurile de cuvinte sunt asemănătoare. Ascult cu plăcere muzica lor, dar nu ceea ce cântă, ci cum cântă. Respect versurile lor din punct de vedere al muncii depuse, poate pentru că şi eu muncesc la ele la fel de mult.
- Cu cine din interpreţii din România întreţii relaţii de prietenie?
- Cu „Paraziţii", Marius Moga, fetele de la „Pops", „Blondy", Dan Bitman, Ştefan Bănică Junior, Pepe, Marcel Pavel. Cu mulţi dintre ei am şi susţinut spectacole împreună, iar cu Marcel am cântat la un concert, care a avut drept scop ajutorarea copiilor bolnavi de cancer, fiind invitaţi chiar în spitalul în care aceştia se aflau - ceva de nedescris pentru mine.
- Eşti bănuit că etalezi o modestie exagerată în cadrul unor emisiuni televizate...
- Este adevărat că mă cuprind emoţiile, dar dacă nu răspund la întrebări, nu înseamnă că sunt mut sau nu aş avea ce zice. Contează mult ce fel de întrebări mi se adresează. Dacă nu sunt puse la locul lor sau nu am ce spune vizavi de un subiect, atunci tac. Mai bine fac ce ştiu eu mai bine - să cânt!
- Şi la „Stele verzi" ce s-a întâmplat? Cu fizicul tău, toată lumea s-a aşteptat să-l dărâmi pe Jean Vlădoiu...
- Eu am mers la „Stele verzi" ca la un show şi m-am comportat acolo respectiv. Fără a mă scuza în vreun fel, fac sport pentru sănătatea mea şi pentru imaginea mea, nu pentru a da cuiva la moacă. Plus că sunt artist, nu sportiv. Vlădoiu a fost un sportiv de performanţă, pe care îl apreciez mult, a şi vrut enorm să câştige ...
- Cum se simte fratele mai mare, Ion, alias „Nelu" - nu te complexează faptul că fratele mai mic se bucură de mai mare popularitate?
- Deloc. Chiar mă bucur, pentru că la succesul lui Pavel am contribuit şi eu, în calitate de manager. Intr-un fel, cariera lui este şi rodul muncii mele. Fac şi eu muzică, dar una mai „generală" , în care este greu să te afirmi mai ales în show-bizul nostru firav. Am succese nu doar ca producător - spre exemplu, piesa „Ultima noapte" a dominat multă vreme topurile naţionale, iar acum, odată cu filmarea unui videoclip, intenţionez să o lansez şi în România.
- Vă mulţumim, fraţilor, pentru că ne-aţi vizitat şi vă dorim să urcaţi cât mai sus, dar să nu uitaţi şi de „cei de jos".
Discuţie susţinută de Marcel Toma şi Ana Moraru
Accente
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 3.3KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
„Mănânc din toate bucatele de Paşti. Mielul e bun numai la Paşti, eu mănânc carne de miel numai în această zi. Anul acesta nu ştiu unde vom întâlni Paştele, în Bucureşti sau la Chişinău, depinde de concertul pe care îl voi avea pe 29 aprilie în România. Dacă reuşesc, mă voi întoarce cu avionul în Republica Moldova şi voi sărbători aici. De obicei, ţinem post cât putem şi mergem la biserică de Paşti. Este cea mai importantă sărbătoare a anului pentru mine şi pentru familia mea. Dacă reuşim, poate vom merge cu Rodica şi fiica la Pelinia de Paşti, iar de Paştele Blajinilor – la Nişcani. Zilele astea îmi aminteam cu fratele de Paştele din copilărie. Şi aceste amintiri sunt legate de tatăl meu, e o amintire nostalgică şi nu-mi pot aminti acele momente fără lacrimi. Ţin minte cum în noaptea ÃŽnvierii plecam cu tata la biserică. Tata era foarte aspru cu noi, dar înainte de a ieşi pe poartă, zicea întotdeauna: „Mă rog de mă iertaţi†şi spunea asta cu atâta pocăinţă, că tocmai ţi se făcea jale (aici Pavel lăcrimează şi are nevoie de un minut să-şi revină, ca să continuăm discuţia – n.a.). Paştele îmi aminteşte întotdeauna de acele momente. E o sărbătoare de suflet pe care o aştept în fiecare an şi-i felicit pe toţi cu prilejul acestei sfinte sărbătoriâ€.
Liliana Pоpuşoi, Flux
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: Nelu, fratele lui Pavel Stratan şi „Ultima noapte" 18.03.2005 Mai mult despre: Nelu Vă rog să publicaţi mai multe informaţii şi o fotografie a interpretului Nelu, idolul meu. Mulţumesc! Veronica Cibotari din Japca, Floreşti
Nelu este un Gemene romantic, talentat, zăpăcit şi vesel. A reuşit să cucerească admiraţia tuturor, îndeosebi, a tinerilor, într-un timp record. Şi doar cu „Ultima noapte", piesă ce a devenit... peste noapte, hit naţional.
Povestea interpretului Ion Stratan (din Nişcani, Călăraşi) este simplă. A dorit, a încercat şi a reuşit.
Ideea. S-a gândit că ar putea cânta şi el, după anul 2000, atunci când, împreună cu un coleg, pun pe picioare o afacere în domeniul muzical. Apoi, a început colaborarea cu interpreţii autohtoni. Unii dintre ei i-au inspirat încredere în forţele proprii şi Ion Stratan hotărăşte să devină Nelu.
Inceputul. A fost în primele zile ale anului 2004, când, alături de Adrian Ursu, realizează prima piesă. Este difuzată, deocamdată, doar la Radio „Nova", pentru a putea vedea dacă merită să meargă mai departe.
Debutul. Pentru prima oară, păşeşte pe scenă în miezul verii, în cadrul turneelor prin republică ale Centrului de impresariat „Sens Music". Scena Ca sei de cultură din Străşeni i s-a părut, pe atunci, de necucerit. De emoţie, nici n-a auzit că întreaga sală cânta împreună cu el...
Repertoriul. Are trei piese: „Privirea ta" (versuri şi muzică proprii, aranjament muzical - Dj Ţiganash), „Ultima noapte" - o istorie de dragoste, o autobiografie, dacă vreţi (versuri şi muzică proprii). Piesa există în trei variante, cu aranjamente muzicale semnate de Octavian Coteţ, Dj Ţiganash şi Veaceslav Tutunaru (ex-„Atomix". De asemenea, „Ultima noapte" este realizată şi sub formă de duet cu Georgeta Voinovan.
Cea mai recentă piesă lansată de Nelu este „La Roma plouă iarăşi, mamă", fiind total diferită de cele anterioare prin tema abordată, dar similară cu celelalte ca încărcătură emotivă. Versurile şi muzica sunt semnate de Andrei Macara, profesor de muzică, în aranjamentul aceluiaşi Dj Ţiganash.
Familia. Puţini sunt din cei care ştiu că Nelu este fratele lui Pavel Stratan.
Prezent. Lucrează la filmările primului videoclip, la piesa „Ultima noapte", în regia lui Igor Cobâleanschi, rolul principal în acest videoclip avându-l o chinezoaică pe nume Iao. In câteva săptămâni, va lansa o piesă nouă, pe muzica şi versurile sale, în aranjamentul muzical al lui O. Coteţ.
Viitor. Primul pas va fi lansarea peste Prut. Având un videoclip bine gândit din toate punctele de vedere, speră să fie primit cu braţele deschise şi susţinut şi de publicul din România. Intenţionează să lanseze încă o piesă cântată în duet, dar, de data asta, cu Lina.
Recunoştinţă. Pentru toţi cei care cred în el, pentru oamenii care l-au ajutat: în special, fratele Pavel, apoi Adrian Ursu, Dj Ţiganash, Octavian Coteţ, Veaceslav Tutunaru, Lina, Geta Voinovan şi toţi fanii.
Doina Cernavca, pentru Timpul
"Timpul"
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 4KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: Pavel Stratan mai pregateste un album despre „Amintiri din copilarie†07.02.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel Pavel Stratan este basarabeanul care face furori acum la Bucureşti. Ce să spunem nu doar Bucureştiul este contaminat de stratanomanie. Toţi care cunosc româneşte, se lasă copleşiţi de acest bard care cântă poezii, sincere despre copilăria lui, a şi la Creangă, copilăria copilului universal. In Italia, Spania, Moscova sau Irlanda, casetele lui sunt păstrate de moldoveni împreună cu scrisorile sosite de acasă. Circulau zvonuri precum că Pavel Stratan a hotărât să se întoarcă definitiv acasă, după ce a cunoscut un succes fulminant în România. Zvonurile au apărut atât în presa românească, cât şi în cea din Basarabia.
Celebritatea nu i s-a urcat la cap lui Pavel, pe care l-am întâlnit ultima dată la înmormântarea lui Ilie Todorov, care i-a fost profesor la Academia de Film, Arte Plastice, Teatru şi Muzică şi pentru care poartă un respect deosebit, pe care l-a deplâns ca un copil, fără să se sinchisească să-şi exteriorizeze emoţiile şi sentimentele. Nebăutor de cafea, m-a invitat, totuşi, la o cafea şi mi-a împărtăşit un secret pe care m-a rugat să nu-l divulg - acela că îşi doreşte să revină acasă pentru o perioadă, timp în care să scrie cel de-al treilea album. Dar încă nu era decis, prins în concerte la Bucureşti şi turnee în toată România, îi vine mai greu să-şi adune gândurile pentru a pune pe hârtie cel de-al treilea album, pe care îl planifică. A revenit chiar la Chişinău cu soţia şi fiica şi au închiriat un apartament, în care vroia să-şi găsească liniştea şi să pregătească noul album, atât de aşteptat.
Săptămâna asta l-am contactat telefonic şi l-am găsit la Bucureşti. Era în drum, ca de obicei, alergând de la o televiziune la alta să dea interviuri şi lui nu-i place să refuze invitaţiile şi nici să-i pună pe cei care-l invită în situaţii penibile. Nu mai era melancolic, ci foarte-foarte ocupat. Mi-a spus că e iarăşi prins în concerte şi turnee, că s-a aruncat iarăşi în iureşul vieţii de artist „pe val"dar că, pe la Paşte sau, cel mai sigur, pe la Pastele Blajinilor va reveni în Republica Moldova. Noul album este preconizat pentru luna septembrie a anului curent. Despre ce va fi? „Tot amintiri din copilărie! Cum altfel? Credeaţi că aţi auzit totul?" ne-a răspuns Pavel Stratan. Noi, ce să zicem? îi ţinem strânşi pumnii şi suntem curioşi să aflăm ce nu ne-a spus încă Pavel Stratan.
04.02.05
Liliana Pоpuşoi, Flux
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Ca apreciere venita de la Alifantis...Ce parere aveti?! Alex...?!
voi pune art.si foto din Taifasuri, Story, Popcorn si Diverta magazin!!!!
. De asemenea, „Ultima noapte" este realizată şi sub formă de duet cu Georgeta Voinovan.
