In mai putin de doi ani, solistul a vandut aproape 300.000 de albume Desi s-a lansat pe piata muzicala din Romania abia la inceputul anului trecut, Pavel Stratan s-a dovedit unul dintre cei mai prolifici artisti autohtoni. Potrivit informatiilor furnizate de Cat Music, casa de discuri a cantaretului, "Amintiri din copilarie vol 1" s-a vandut in 136.583 de exemplare, iar volumul al doilea, in 99.542 de exemplare. De asemenea, o compilatie cu piese de pe ambele discuri, oferita la pachet cu o revista de integrame, a facut ca numarul unitatilor vandute de Stratan sa se apropie de 300.000. Cantaretul a lansat ieri, intr-un concert sustinut la Sala Palatului, cel de-al treilea volum al "Amintirilor din copilarie", dupa ce primele doua au fost premiate cu dublu disc de platina (in Romania, discul de platina se acorda pentru cel putin 100.000 de exemplare vandute). "Stratan reprezinta un fenomen pe piata muzicala romaneasca, fiind cel mai bine vandut artist de la Cat Music si cel mai bine vandut artist din Romania in ultimul an si jumatate", spune Dan Popi, managerul casei de discuri Cat Music/Mediaservices, care a mizat pe basarabean. Un proiect de succes Descoperit si promovat de Carcotasi, Stratan a ajuns in scurt timp sub "aripa" lui Dan Popi. Condus de acelasi fler care l-a "ghidat" si in cazul trupei O-Zone, managerul Cat Music i-a propus un contract avantajos lui Pavel Stratan, spre deosebire de alte case de discuri din Romania, care l-au privit pe basarabean ca pe un artist debutant, in pofida succesului pe care acesta il avea in tara natala. "Ceea ce m-a convins a fost maniera sa originala, am crezut in el ca artist si am avut convingerea ca acest proiect va fi unul de succes", explica Dan Popi. "Numai ce-i cantat din suflet in suflet patrunde", este mottoul artistului, care a reusit sa cucereasca mai intai publicul din Republica Moldova (50.000 de casete vandute), fara a beneficia de nicio promovare. Succesul basarabeanului in Romania a fost total, iar albumul "Amintiri din copilarie vol 1", lansat in 2004, s-a vandut, doar in prima zi, in 7.000 de exemplare. In urmatoarele doua luni, Stratan si-a "depanat" amintirile cu 50.000 de cumparatori. Primul single promovat, "Eu beu", o piesa plina de umor, promovata printr-un videoclip filmat sub apa, a contribuit la succesul de piata al muzicianului. Si stilul muzical inedit al lui Stratan, un folk cu "nuante" basarabene, cu versuri ironice, dar si romantice, a fost apreciat de publicul roman. Amintiri cu repetitie Tot in 2004, cantaretul a continuat povestea eroilor de pe primul album, cu "Amintiri din copilarie vol 2". A sustinut primul sau concert mare, la Sala Palatului, si a continuat sa vanda. Solicitarile pentru concerte in tara au devenit din ce in ce mai numeroase, astfel ca, din toamna anului trecut, basarabeanul s-a mutat la Bucuresti, impreuna cu sotia, Rodica, si fetita lor, Cleopatra. "Cu Bucurestiul m-am acomodat din mers, insa ajung la Chisinau ori de cate ori am timp. Acolo imi sunt rudele, prietenii si amintirile, acolo am lasat o particica din sufletul nostru. Nu mai vorbesc de din cantecele mele: Ghita, Vasile Mangu, Cota, Luluta, Lida", povesteste Stratan. Si pentru ca nu terminase de spus aventurile copilariei sale, el a compus si cel de-al treilea volum al amintirilor, care continua povestea eroilor prezentati in albumele anterioare. Surpriza acestui disc este piesa "Mama", cantata de Cleopatra, fiica lui Pavel Stratan. "Este o melodie pe care am scris-o cu multi ani in urma. O cantam prin casa, iar Cleopatra o ingana dupa mine. Asa mi-a venit ideea sa o las pe ea sa o interpreteze, sa fie piesa ei", povesteste artistul. "Se simtea nevoia unui nou album, publicul l-a cerut. Eroii sunt aceiasi, povestile continua, insa piesele sunt diferite, au sound original", adauga Stratan, care nu a omis sa vorbeasca pe acest disc, in stilul caracteristic, despre "Armata", "Mama", "Nunta", "Tata". Scamatorul notelor Pavel Stratan s-a nascut pe 11 noiembrie 1970, in localitatea Niscani, raionul Calarasi din Republica Moldova. A absolvit Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice. In 1977 a cantat prima oara la chitara pe o scena, la scoala. In 1983 a compus primele versuri, iar in 1996 a avut o prima experienta scenica in calitate de scamator. In 2002 a lansat, in Republica Moldova, primul album, "Amintiri din copilarie" In 2004, pe piata din Romania apar primele doua volume ale discului "Amintiri din copilarie".
Sursa: Evenimentul Zilei
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Discuţia cu Pavel Stratan mi-a adus aminte de poezie. Uitasem că un vers sau o rimă poate dispune uneori mai mult decât un masaj sau un solar vertical. Dincolo de glumă, am avut surpriza să discut cu un om care ia foarte în serios poezia şi care suceşte şi răsuceşte cuvintele până când devin muzică. Aveam însă o nedumerire: de ce cântă mai ales despre băutură?
Cristina Stănciulescu: Tu bei?
Pavel Stratan: Beu şi îmi permit să şi fumez, dar numai la sfârşit de săptămână.
C.S.: Cum... la sfârşit de săptămână?
P.S.: Da, numai sâmbătă seara şi duminica fumez, pentru că în restul săptămânii fac sport. Dacă nu aş face sport, nu aş fi omul care sunt. Energia pe care o capăt astfel se simte în muzică.
C.S.: Şi, de băut, ce bei?
P.S.: Bere, şampanie şi vin. Nu beau vodcă.
C.S.: De ce cânţi despre băutură?
P.S.: Mai toate piesele mele sunt despre băutură. De ce? Pentru că mai toate chestiile la ţară se întâmplă la băutură. Multe lucruri interesante sunt legate de băutură.
C.S.: Ai constatat asta peste tot?
P.S.: Păi, nu peste tot. Că eu în copilăria mea nu am fost peste tot. Am fost doar la mine acasă. Am scris şi am cântat despre lucrurile care se întâmplau în copilăria mea în satul meu, Mişcani, aflat undeva între Ungheni şi Chişinău.
C.S.: ÃŽnsurat? Copii?
P.S.: Da. Şi una şi alta. Am o fetiţă, Cleopatra, de un an şi zece luni de care are grijă soţia mea, Rodica.
C.S.: ÃŽţi ascultă piesele?
P.S.: Da, mai ales fetiţa care după cuvintele "tată" şi "mamă" a spus: "eu beu". Şi când vede la televizor videoclipul sau aude piesa la radio strigă: "tati cântă şi eu beu".
C.S.: Cum ai ajuns la Cârcotaşi?
P.S.: Alina Vancea, care prezintă ştirile în "Cronica Cârcotaşilor", este bună prietenă cu un actor basarabean care i-a dat să asculte muzica mea. Ei i-a plăcut şi aşa a ajuns la Cârcotaşi. Ei au difuzat-o imediat. M-au invitat apoi în câteva rânduri la radio... Pe urmă am fost invitatul lui Andrei Gheorghe, al lui Teo şi aşa am devenit spre bucuria mea cunoscut în România. ÃŽi datorez mult şi lui Arsene din O-Zone. ÃŽn Chişinău sunt de doi ani pe primul loc în vânzări, dar în România abia acum am intrat pe piaţa muzicală. ÃŽn orice caz, m-a bucurat faptul că în prima zi de lansare a albumului meu, Amintiri din copilărie - vol 1, s-au vândut 7000 de discuri.
C.S.: Ce fel de copilărie ai avut?
P.S.: Poate că atunci când o trăiam mi se părea că nu e chiar fericită. Cred că acum am ajuns fericit că am avut o asemenea copilărie, atunci.
C.S.: N-a fost chiar ca-n poveşti, nu?
P.S.: Nu ştiu dacă pot spune aşa. Noi trăiam într-o mahala care era celebră în împrejurimi pentru că acolo se făceau toate trăznăile. Se aducea vin, se jucau cărţi, se cânta la chitară. Am crescut aşa. Aduceam şi eu vin de acasă. Tata mai schimba lacata (lacătul-n.n.) la beci, dar îl deschideam cu o sârmă. Am început a cânta la chitară de la cinci ani. Mai întâi a cântat fratele meu, apoi am început şi eu.
C.S.: Şi cu scamatoria cum e?
P.S.: Cu scamatoria... Mi-au plăcut jocurile pe bani de mic copil. Dacă toţi jucau, mă uitam şi eu şi prindeam repede...
C.S.: Şi ai început să trişezi, să nu-mi spui...
P.S.: Ba da! Am observat că mă pricep din ce în ce mai bine şi m-am oprit. Am transformat totul într-o artă din care să nu câştig bani, ci să amuz lumea. Ce ştiu eu a face cu cărţile de joc, puţină lume ştie... M-am oprit pentru că am văzut că aşa cum vine banul câştigat în felul acesta, tot aşa se şi duce şi mai ia după el şi nişte bani de-ai tăi.
C.S.: ÃŽn cât timp ai învăţat să trişezi?
P.S.: Cam în cinci ani.
C.S.: Deci ştii să trişezi foarte bine, dar n-o faci niciodată, nu?
P.S.: Nu.
C.S.: Şi muzica?
P.S.: N-am lăsat chitara din mână niciodată. Mi-a plăcut să cânt ce văd, ce aud, tot ce mă doare, tot ce-am trăit. Totdeauna m-am închipuit cu chitara în mână, iar jocurile de cuvinte care se aud în cântecele mele sunt găsite cu răbdare şi în timp. Nu e uşor. Mi-am perfecţionat tehnica asta la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, unde am studiat "Actorie şi Regie". Sunt cuvinte pe care le-am strâns în ani de zile...
C.S.: Nu-ţi vei epuiza, aşadar, muzica în două albume? Şi nu vei scoate remixuri?
P.S.: Nu-mi plac remixurile. Există unul după "Eu beu", dar nu mă reprezintă. Muzica mea e cu bătaie lungă. Vine din copilăria mea care nici la vârsta asta de 34 de ani nu mi-a trecut. Mă inspir din orişice se mişcă şi vorbeşte. Aud câte un joc de cuvinte pe care-l ţin minte...
C.S.: Dar aceste jocuri de cuvinte pe care le cânţi sunt înţelese?
P.S.: Nu întotdeauna. Prima dată omul ascultă într-un anume fel muzica mea. A doua oară înţelege ce nu a înţeles prima dată şi tot aşa. La mine jocul de cuvinte poate fi: "focul face fum", sau nişte cacofonii nepermise, dar care pot suna bine, sau acelaşi cuvânt spus de mai multe ori cu mai multe sensuri, de pildă: "noi de vorbă, făr' de vorbă, dintr-o vorbă ne-nţelegem" sau: "Şi-nteresante gânduri 'm-intră-n cap, atunci numai când beu nici nu ştiu cum de-ncap în cap, încap atâtea-n capu mieu." Mai am: "acolo, unde nu ai când/când măcar s' te gândeşti în gând/ce se întâmplă 'n tâmplă atunci/când vrei s-ajungi".
C.S.: De unde le iei? Cum le aşezi aşa?
P.S.: Nu e uşor, dar le găsesc cumva. Le amestec până ies, sau le aud la alţii. De pildă: "m-am născut de ziua mea!". Asta e o vorbă din copilărie. La un moment dat ne întrebam cum se întreabă copii şi ne lăudam în ce zi ne-am născut fiecare. Unu' zicea că s-a născut de ziua lui Gagarin, altu' că de ziua lui Lenin. Când a venit şi rândul meu să zic în ce zi m-am născut, am zis că... "eu m-am născut de ziua mea".
C.S.: Cei din satul tău te-au ascultat? ÃŽţi ştiu muzica?
P.S.: Da, mai mult decât atât! Se recunosc în diferite cântece şi ştiu că eu acolo nu am minţit. Au fost martori, doar, la ceea ce povestesc eu acolo.
C.S.: Şi părinţii tăi?
P.S.: Tata a murit, mama e în viaţă. Cu tata niciodată nu m-am împăcat bine pentru că am făcut numai trăznăi şi lui nu-i putea plăcea asta. Eu am un singur cântec care descrie relaţia mea cu el. Se numeşte "Visul" şi spune tot... Nu şi-a dorit ca eu să fiu cântăreţ. A fost un muncitor foarte realist. Nu a crezut în artă, nu a crezut că banul se poate câştiga uşor. El a ştiut că atâta cât munceşte cu putere şi sârguinţă, atâta poate să câştige. Numai că eu nu m-am apucat să cânt pentru a câştiga bani. Aşa am simţit, pur şi simplu. Nu fac comerţ cu arta mea.
(Interviu preluat din revista Viva!, septembrie 2004)
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Fratele lui Pavel Stratan are album si clip la Chisinau
Fratele mai mare a lui Pavel Stratan isi lanseaza, in aceasta saptamana, primul album in Republica Moldova. Incurajat de fratele sau, care l-a considerat intotdeauna un foarte bun interpret, Nelu Stratan a inceput deja sa faca furori dincolo de Prut. Primul sau album se numeste “Privirea ta†si contine piese de dragoste, dar si dance sau R&B. Pavel si Nelu sunt proprietarii unui studio de inregistrari la Chisinau, iar cele trei albume ale fratelui mai mic din familia Stratan au iesit pe piata doar dupa ce amandoi au cazut de acord asupra liniilor melodice.
“Pavel s-a sfatuit intotdeauna cu mine asupra pieselor sale. Dupa ce el a ajuns cunoscut, m-a indemnat sa ma apuc si eu de cantat, mai ales ca acum aveam la dispozitie un studioâ€, ne-a declarat Nelu Stratan. Primul videoclip al acestuia e la piesa “Ultima noapteâ€, melodie care a inregistrat un succes imediat la Chisinau. In clip, alaturi de Nelu, apare o tanara chinezoaica, pe nume Yao, care joaca rolul iubitei sale. O alta piesa care se bucura de un mare succes mai ales la moldovenii plecati din tara lor e “La Roma ploua iarasi, mamaâ€. “Melodia e compusa de doi prieteni de-ai mei care locuiesc in Italia. Textul e sub forma de scrisoare adresata mamei lor, in care isi plang dorul de tara si de familieâ€, ne-a mai spus interpretul.
Nelu Stratan este hotarat sa-si incerce norocul si in Romania, dar recunoaste ca deocamdata piata muzicala de aici este inca o necunoscuta pentru el.
Articol semnat de Daniel Coltuc
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 3.3KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
ALESSANDRA STOICESCU A LICITAT PUPICI Autor: CRISTINA R. IORDAN
Sandra Stoicescu a cumparat pupici cu jucarii si dulciuri. Vedeta a fost una dintre participantele la o licitatie ad-hoc, organizata de catre copii, pentru copii.
Sute de felicitari, pahare, linguri si tavite pictate de elevii scolii Olga Gudynn au fost schimbate pe haine, jucarii, dulciuri, carti si rechizite, destinate copiilor din Vadu Rosca, una dintre localitatile cel mai grav afectate de inundatii. Iar cei care au facut trocul - adica au luat obiectele artizanale si au dat, la schimb, jucarii si fructe - au fost unii dintre cei mai faimosi parinti din Romania. Alessandra Stoicescu - care a cerut pupici in schimbul dulciurilor - si Letitia Zaharia desi nu sunt inca mamici, au venit impreuna cu colega de televiziune Gabriela Vranceanu Firea. Cele trei stiriste au avut cosuri la fel. Ioana Tariceanu, sotia prim-ministrului, Virgil Iantu, Oana Cuzino, PAVEL STRATAN si Monica Iagar si-au asumat rolul de Mos Nicolae si au venit cu sacii plini. Iantu s-a dovedit a fi "mana larga", el schimband 10 triciclete si o cutie plina cu carti pe doua pahare.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Interpretul Pavel Stratan ne-a marturisit ca isi doreste sa colaboreze cu o trupa de hip-hop, de preferinta BUG Mafia sau Parazitii. In rest, moldoveanul a absolvit anul acesta facultatea de regie si se gandeste sa inceapa si o cariera de actor. Asta si pentru ca a primit trei propuneri de a juca in filme. "Inainte de a fi regizor nu ar strica sa fiu si actor".
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Andreea Balan, Miki, Andra, 3Sud Est, Animal X, Pavel Stratan, Angela Similea si multi altii au fost inclusi pe lista neagra a postului amintit.(eUROPA fm) Concluzia dezbaterii a fost ca posturile private decid dupa bunul plac sau in urma unor intelegeri de multe ori prietenesti cu casele de discuri ce trupe si ce cantareti merita sa creasca, indiferent de preferintele publicului ascultator. ZIARUL ONLINE
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Blondy, Luminita Anghel, Pepe, Pavel Stratan, Arsinel si Stela Popescu sunt doar cativa dintre artistii care vor canta pentru sinistrati. Spectacolul "Intinde o mana de ajutor" este organizat de B1 TV si va avea loc maine, La Sala Palatului. Biletele costa 1.500.000 (VIP), 500.000 si 250.000 lei.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Pavel Stratan isi rotunjeste veniturile in urma concertelor pe care le sustine pe Litoral. El nu numai ca isi interpreteaza propriile melodii, dar este si regizorul artistic al unei suse "Eu beu". Spectacolul ii mai are pe afis pe Blondy, Doru Octavian Dumitru si Mirabela Dauer.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Daca ne lam dupa versurile baietilor de la Zdob si Zdub si dupa cele ale lui Pavel Stratan, ajungem la concluzia ca moldovenii sunt un neam de betivi. Rockerii de la Zdob si Zdub fac public juramantul lor de mahmureala: "Vai s-amar de capu' meu/Of, ma doare tare greu, valeleleu!/Si mi-e greata, si mi-e rau/Jur pe cruce, vin si tuica/Niciodata nu mai beau." Compatriotul lor, Pavel Stratan ne impartaseste meteahna sa: "Eu beu putin, putin cate putin/Pan' capul meu pe umeri nu mai pot sa-l tin/Si am sa beu atata pana cand am sa aflu cine/Poate sa-mi spuie cat sa beu sa-mi fie numai bine". Cantautorul de peste Prut are si o explicatie plauzibila: "M-am nascut de ziua mea./De fapt, e ziua mea/Mi-o fac in fiecare zi,/Daca trebuie - cateodata /Chiar de doua ori pe zi./De-o vorba, ziua daca-mi cade ziua/Nu mi-o fac de tat/Dar daca-mi cade ziua noaptea - /Noaptea iarasi ma imbat". Dupa ce se-ntreaba retoric, "Mai, ce tot beu asa gustos,/De se duce tot in cap/De parc-as bea cu capu-n jos." Pavel ajunge la concluzia: "Principalu-i important/Ca unde m-am pornit m-am dus/Si daca am ajuns acasa,/Acasa-nseamna c-am ajuns." Logic, nu? Va atragem atentia ca nu ne-am propus sa trecem in revista toate piesele cu versuri despre alcool, ci doar pe cele mai reprezentative. Poate ca cel mai nimerit ar sa incheiem cu povata Mariei Tanase care pe langa "bun e vinul ghiurghiuliu" mai spune si ca: "Bun ii vinul si gustos/Cand il bei cu om frumos/Dar de-l bei cu om urat/Se opreste vinu-n gat". Sa-i dam dreptate?
(TOT ZIARUL ONLINE...2005)
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
CIUHULESCU SI IFTIMOAIE, LA CURSA DE MASINI Autor: (S.D.)
Roxana Ciuhulescu si cel despre care spunea ca ii este iubit, Ionut Iftimoaie , se vor duela duminica la pranz in curse de masini. In acea zi, la ora 12.00, va avea loc la Romexpo o noua editie a "Raliului vedetelor" la care vor participa si Ciprian Sora, Elisabeta Lipa, Leonard Doroftei, Otilia Badescu, Alexandru Papadopol, Praf in Ochi, Pavel Stratan, Andreea Balan, Bogdan Negroiu, Diana Munteanu, Ionut Chermenschi. Atmosfera va fi destinsa de cateva momente artistice de care vor fi responsabili Flamingo Boys si Emanuel.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Pavel Stratan si Bosquito au sustinut un concert in toata regula pentru un... bebelus. Si, cum sarbatoritul, in varsta de cateva luni, era mult prea „tanar“ pentru a ramane treaz tarziu in noapte, dedicatiile au fost facute unor baloane cu chipul lui Lucas Stefan, eroul serii. Sambata seara, invitatii la un botez care s-a sarbatorit intr-un local ploiestean de lux au avut parte de cateva surprize mai putin obisnuite in astfel de ocazii: responsabili cu buna dispozitie au fost Pavel Stratan, trupa Bosquito si Gil Dobrica. Daca baietii de la Bosquito au fost intr-o forma de zile mari si au sustinut un recital live de o ora si jumatate, iar Gil Dobrica i-a ridicat in picioare mai ales pe bunicii prezenti la eveniment, revelatia serii s-a dovedit moldoveanul Pavel Stratan. Care, desi un artist aflat „pe val“ in acest moment, coplesit de invitatii la televiziuni, posturi de radio si sedinte foto pentru interviuri in presa scrisa, se straduieste sa impace pe toata lumea si sa nu refuze nici una dintre invitatiile pe care le primeste. Asta poate si pentru ca nu prea stie el exact „ce sunt fitele“, dupa cum a marturisit intr-un moment de respiro. Iar, daca tot nu stie ce sunt fitele, Pavel Stratan a facut un gest care ar onora orice mare artist: desi este fan Parazitii, iar stilul sau nu are nimic in comun cu cel al trupei Bosquito, pe tot parcursul recitalului acestora din urma, moldoveanul a stat in picioare, in fata scenei, si i-a aplaudat pentru fiecare melodie. Iar Radu Almasan a cantat aproape o ora si jumatate.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
GIULIA SI SABRINA AU SARBATORIT-O PE AYLIN Autor: (E.S.)
Sarbatorita editiei de maine seara, a emisiunii „COOLmea distractiei“, difuzata de TVR 2, de la 20.30, este Aylin, de la Pops. Chemata pentru a inregistra o melodie de Craciun, aniversata a izbucnit in lacrimi cand Giulia si Sabrina, organizatoarele petrecerii, i-au cantat „Astazi e ziua ta“. Alaturi de Aylin au fost prieteni din Constanta, familia, dar si colegele de trupa, Tina, Diana si Minola. Invitatii speciali au fost trupa HI-Q si Pavel Stratan.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
STEFAN BANICA JR SPERIAT DE O GLUMA Autor: SORIN DUTOIU
Stefan Banica jr a demonstrat ca nu gusta orice fel de gluma si a parasit suparat clubul in care Marius (Spin) il parodia pe scena. Marius Popa de la formatia Spin obisnuieste ca in concertele de fiecare vineri seara din club Coyote Ugly sa parodieze cele mai in voga formatii si cantareti romani. Ultima data i-a venit randul lui Stefan Banica jr. Marius si-a scos din dotare hainele cu sclipici si gesturile de veritabil rocker si s-a pus pe cantat „Veta“, „Inca o zi“ sau „Gaseste-mi loc in inima ta“ in maniera personala: cu text modificat si miscare scenica asemanatoare celei originale. Autenticul Stefan s-a nimerit sa fie in acel moment in sala. Deloc impresionat de glumele lui Marius, cantaretul a parasit dupa putin timp sala. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa si in ziua in care eroul parodiei era Pavel Stratan. Moldoveanului i-a mers la suflet prestatia lui Marius Popa si a urcat pe scena pentru a canta alaturi de acesta cateva strofe din piesa „Eu beu“. Pe lista mistourilor fine s-au numarat si baietii de la Animal X si O-zone care nu au avut insa ocazia sa urmareasca pe viu spectacolul muzicianului de la Spin.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
TVR 2 a pregatit telespectatorilor sai filme, seriale, concerte si editii speciale de sarbatoare ale emisiunilor sale, care sa aduca in casele tuturor o atmosfera incarcata de magia Craciunului. Din program nu lipsesc surprizele pentru copii, care, in vacanta fiind, pot urmari dimineata de la ora 8.30 desene animate, iar la ora 14.30 un nou serial, „Scoala micilor vrajitoare“, un fel de varianta feminina a lui Harry Potter. In seara de Ajun, de la 19.00 va fi difuzat Festivalul-concurs de muzica folk „Om bun“, ajuns la a XIV-a editie. Cele mai bune momente ale Festivalului vor fi, cu siguranta, recitalurile sustinute de Mircea Baniciu, Vasile Seicaru, Pavel Stratan si Tatiana Stepa. De la ora 23.00, telespectatorii pot urmari Gala Premiilor de eleganta si Fair play, Eli Lasleanu. Special in zi de sarbatoare, Florin Piersi a invitat in show-ul sau doua perechi de Mos Craciuni si Craciunite. Prima pereche va fi reprezentata de Monica Davidescu si Aurelian Temisan, iar cea de-a doua, de catre Magda Catone si Silviu Biris. Acesta din urma va juca in travesti rolul de Craciunita. Serara, cele mai in voga voci ale muzicii romanesti isi dau intalnire pe „Strada lui Mos Craciun“, printre acestea: Monica Anghel, Luminita Anghel, Andra, Nico, Bodo, Aurelian Temisan, Andra si Zoltan Andras vor interpreta live colinde indragite, transpuse pe ritmuri inedite de jazz.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Arhiva: VINERI, 27 MAI 2005, NR.228 Numar curent Vedete
* Revista „VIP Magazin†şi-a sărbătorit prima aniversare
PETRECERE VIP
Revista „VIP Magazin†şi-a sărbătorit prima aniversare
Duminică, echipa „VIP Magazin†şi-a invitat celebrităţile şi pe cei mai dragi la un chef de zile mari, pentru a sărbători împreună prima aniversare. Desfăşurat în Clubul „Flamingo†(considerat, pentru moment, cel mai scump club din Chişinău şi al cărui proprietar este Gabriel Stati), cheful a început cu primirea oaspeţilor a la Oscar: mai întâi, invitaţii au fost luaţi în seamă de fotograf, pozând în faţa unui panou cu multe logotipuri „VIP Magazinâ€, flancat de nişte statuete „aproape†greceşti, după care au păşit pe un covor roşu de la intrarea în local. Desigur, o parte din VIP-uri s-au lăsat aşteptate şi sărbătoarea a început cu întârziere, dar început să fie, că sfârşitul vine şi singur.
„La vie en roseâ€
Punctul culminant al petrecerii a fost desemnarea a cinci cele mai importante personalităţi abordate în „VIP Magazinâ€, alese de către cei prezenţi. Aceştia sunt Marian Lupu, Ion Sturza, Halim Ateş, Mircea Snegur şi Pavel Stratan.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
interviuri: Un oaspete drag cu inima cât o chitară 05.05.2005 Mai mult despre: Stratan Pavel ÃŽnainte de a-i face o vizită prim-ministrului român Tăriceanu, Pavel Stratan s-a decis să viziteze redacţia noastră pentru a se reîntâlni cu cititorii săptămânalului.
Săptămâna trecută, la Bucureşti, s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie MTV Romanian Music Awards, care a adunat toată crema muzicii uşoare româneşti şi la care a fost premiat compatriotul nostru Pavel Stratan. Bardul din Nişcani a învins la nominalizarea „debutul anului". Iar în a doua zi de Paşti ne-a vizitat redacţia, şi nu de unul singur, ci însoţit de fratele şi managerul său, Ion, cântăreţ şi el, cunoscut în lumea muzicii cu numele de scenă Nelu.
- Pavele, bine ai revenit în familia „Accentelor Libere". Pentru cititorii noştri e o sărbătoare dublă...
- Şi pentru mine e sărbătoare reîntâlnirea cu voi şi cu dânşii. Ce mai faceţi?
- Noi - bine. Dar cum a fost la gala MTV România?
- Victorioasă. Ea mi-a adus cel de al patrulea premiu al meu, care e şi cel mai important. Insă el nu ar fi putut fi posibil dacă nu le primeam pe cele anterioare: de la "Radio Bucureşti", "Hitul anului" de la Chişinău şi dublul disc de platină de la casa de discuri cu care colaborez. La MTV am fost nominalizat la două categorii: cel fhai bun interpret solo şi debutul anului.
- Ce s-a schimbat în viata ta de la celălalt interviu acordat "AL", aproape un an în urmă?
- S-au schimbat multe. Pot spune că s-au schimbat aproape toate, şi sunt fericit că mi s-au întâmplat numai lucruri bune. Singurul neschimbat am rămas eu - poate că asta şi reprezintă cheia succesului meu. Nu sunt alt om, nu merg altfel, nu mănânc altfel, nu vorbesc altfel. N-am făcut nimic pentru a fi altfel decât sunt în realitate. Nu fac nimic pentru a entuziasma sala. Dimpotrivă, m-am făcut mai cuminte şi mai sufletist. De la lansarea mea în România, nu am refuzat să mă întâlnesc cu presa şi nu am cerut de la nimeni nici un leu. Nici nu am plătit nimănui - totul s-a rezolvat de la sine, armonios, pot spune.
- Te-ai aşteptat la un asemenea succes?
- Nu. Mi l-am dorit, recunosc. Am fost plăcut surprins şi chiar măgulit de succesul pe care îl am, de simpatia publicului din România. Am trăit clipe superbe, cum ar fi concertul susţinut la Cluj de 8 martie, în faţa unei audienţe sută la sută feminine. Sau la concertul de promovare a noului album din martie, în Sala Palatului din Bucureşti, care a corespuns cu un meci de fotbal extrem de important pentru Naţionala României, fapt care nu a încurcat, însă, circa patru mii de oameni să vină la concert. La acel concert a fost prezent şi prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu, cel care a fost nevoit să aştepte vreo zece minute până s-a umplut sala. S-a apropiat un consilier de impresarul meu cu rugămintea de a începe concertul mai devreme, dar a fost refuzat şi nu a ieşit nici un scandal: unul se supune miilor, chiar dacă acesta este primul ministru. Oricum, în pofida celor întâmplate, eu am rămas acelaşi, nu mi s-a urcat vedetismul la cap. Nu am cerut bani pentru că cineva filmează la concerte¬le mele şi nici n-am reproşat nimănui pentru că face poze şi mă încurcă să cânt. De dat autografe sau poze cu fa-nii - nici o problemă.
- Apropo, prin târgul nostru se zvoneşte că ceri bani grei pentru un concert - de la 2 mii de euro în sus...
- Eu nu cer bani de la nimeni, ci am un preţ. Poţi cere şi 10 mii de euro, dar cine ţi-i va da? Nu negociez cu nimeni: dacă pe cineva nu-l aranjează acest preţ, pur şi simplu nu cânt. în general, de aceste probleme se ocupă managerul meu. Să nu se înţeleagă că eu îmi stabilesc singur preţul concertului - rolul principal îi aparţine publicului, spectatorului, ascultătorului. Cu cât mai mult eşti solicitat, cu atât preţul tău creşte mai mult. Presa ştie cât costă concertele mele şi n-am făcut niciodată din din asta un secret.
- Chiar aşa cât costă un concert?
- Cel puţin 2 mii de euro, deşi suma diferă de la caz la caz: cineva mă invită la concert solo, altul - la cântat în aer liber sau pentru câteva piese. Mai contează dacă cânt singur sau cu instrumentiştii în spate (mai rar, doar dacă numărul spectatorilor este suficient pentru a acoperi toate cheltuielile). De cele mai multe ori cânt doar cu negativul, iar vocea şi chitara - live. Se întâmplă deseori să refuz din cauza condiţiilor necorespunzătoare şi nu pentru că sunt fiţos. Spre exemplu, îmi vine foarte greu să cânt în aer liber: iubesc să-mi văd publicul în faţa mea, să mă asculte, nu să vorbească despre ceva cu halba de bere în mână. Acelaşi lucru se referă şi la cluburile unde se fumează, se bea şi se discută: câteva ore de cântat live într-un asemenea local echivalează cu câţiva ani din viaţa mea. Vreau ca muzica interpretată de mine să fie alături de fiecare spectator, nu doar un fundal pentru discuţia unor barosani.
- Din vara anului trecut te-ai stabilit în Româna. Cum ai suportat schimbarea?
- Pot spune că locuiesc şi aici, şi acolo. Am apartament atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău. Oricum, creez aici, acasă. Dacă am lipsit multă vreme de la Chişinău şi n-am putut fi găsit acasă - doar pentru că am avut enorm de mult de lucru. Şi pe viitor va fi greu să vin acasă - România e mare, sunt solicitat mult şi în continuare.
- Acasă nu eşti solicitat să cânţi?
- De câte ori voi fi invitat să cânt la Chişinău, de atâtea ori voi accepta. Am susţinut un concert la 10 aprilie şi, să fiu sincer, nu m-am aşteptat să fiu primit atât de bine.
- Apropo de creaţie. Va urma un al treilea album din seria "Amintiri din copilărie"?
- Bineînţeles. Din păcate, am întârziat mult cu lucrul asupra noului album din cauza programului extrem de încărcat. Eu nu fac parte din autorii care vin acasă după o zi încărcată şi mai lucrează 15 minute asupra albumului: trebuie să stau mult timp, să-mi retrăiesc copilăria, să-mi amintesc toate personajele. Plus că trebuie să-l fac acasă, nu în România. Dacă aş face alt gen de muzică, alt vers, cred că aş putea lucra şi în tren.
- Ce e aici atât de complicat - ai încheiat cu concertele şi ai intrat în studio...
- Trebuie să ai cu ce intra în studio. Eu încă nu am. O voi face atunci când vor fi gata piesele, textele, aranjamentele - totul. La moment am doar două piese gata şi vreo cinci-şase bucăţi în devenire. Anul ăsta nu am lucrat aproape deloc din cauza unui program supraîncărcat - nu ţin minte vreo zi în care să nu fi fost invitat la emisiuni, şedinţe foto, întâlniri cu personalităţi, inclusiv din lumea muzicii şi, bineînţeles, concerte. Toate se întâmplau după masă sau seara, pentru că toată lumea ştie că dimineaţa fiecărei zile este dedicată sălii de sport. Asta pentru că ţin mult la sănătatea mea, la ţinuta mea, lucru care mă ajută să fac faţă programului dificil, despre care vorbeam mai sus.
- Să revenim la noul tău album. Pe când să-l aşteptăm?
- Pe la toamnă, dar nu pot garanta. Va fi a treia parte din "Amintiri din copilărie", în acelaşi stil ca cele precedente şi, cred, ultima. Doresc foarte mult să mă încadrez în acest grafic, pentru că intervalul între apariţia primelor două volume a fost de doi ani - a venit ceasul celui de al treilea. Dar nu-l voi scoate de dragul scosului, dacă nu-mi va ajunge o piesă sau două. Ştiu când încep o piesă, dar niciodată nu ştiu când o voi finaliza. Intenţionez să scot, după ce vor fi lansate toate cele trei volume, o carte, în care voi vorbi despre fiecare vers, fiecare cântec şi încă despre foarte multe întâmplări.
- Nu te-ai gândit vreodată că lumea aşteaptă ceva nou de la tine, o schimbare de stil - ştii cum e publicul, mai ales cel din România, mereu vrea altceva...
- Nu ştiu cum să răspund la această întrebare, dar odată ce fiecare al doilea cumpărător al albumelor mele mă telefonează să mă întrebe când apare şi cel de-al treilea, înseamnă că dorinţa publicului de a mă "gusta" este foarte mare. Pe urmă, n-am făcut eu aceste două volume ca să plictisesc pe cineva. Lucrurile se rezolvă de la sine: cui îi place - ascultă, cui nu - nu. Nimeni nu mi-a spus că nu i-a plăcut muzica mea. Cui nu-i place - nu ascultă. Alta la mână: nu fac muzică pentru publicul din România, Moldova sau pentru altcineva - fac muzica care izvorăşte din sufletul meu, voi fi la fel de sincer cum am fost în primele două volume ale "Amintirilor", lucru care m-a şi scos în evidenţă. Altfel, practicând acelaşi "bum-bum-bum" sau "tra-la-la", n-aşi fi obţinut nimic. Nu inventez nimic, pentru nimeni, ca să plac cuiva - să fie clar.
- Şi după al treilea volum din "Amintiri", cu ce vii?
- Nu cred că publicul îmi va cumpăra al treilea volum, ştiind sută la sută că va apărea al patrulea sau al cincilea. Dacă voi putea face o piesă - doar atât face. Dacă voi reuşi să realizez un album - foarte bine. Dacă nu voi putea scrie nici o piesă - nu voi face nimic. Nu fac un proiect comercial, care urmează să producă pe bandă rulantă discuri. Dacă nu voi avea nimic de spus într-un eventual al patrulea volum, nu-l voi umple cu absurdităţi doar pentru că publicul îl aşteaptă. Nici nu face să discutăm despre aşa ceva atâta timp cât am abia două piese, iar la un cântec lucrez mai bine de un an. Pot promite să scot în fiecare lună câte un album -am un asemenea potenţial - dar, cu siguranţă, nici eu şi nici publicul nu vom avea nici o satisfacţie.
- Ai vreo explicaţie pentru faptul că eşti atât de apreciat în România, mai mult decât la noi?
- Nu cred că am fost mai puţin iubit aici, decât acolo. Să zicem că într-o ţară mică ca a noastră m-au iubit un număr anumit de oameni. România este mai mare - deci, numărul fanilor mei, corespunzător, a crescut. Fratele meu poate confirma ce vânzări am avut aici, la noi. Poate din punct de vedere al promovării lucrurile au stat mai prost.
- Totuşi, în discuţia de acum un an păreai supărat pe acei care-ţi contestau valoarea versurilor, etichetându-te ca pe „bard al pieţei centrale"...
- Probabil, asupra lor a acţionat inconştient prima impresie după audiţia versurilor care, de obicei, deschid cântecele mele, de genul „eu beu" sau „eu când mă'mbăt îs bat", dar şi accentul rural. Aceeaşi primă impresie nu i-a mai dat voie omului să pătrundă în spatele versurilor. In România s-a întâmplat cu totul altceva, publicului i-a plăcut graiul moldovenesc.
- In România este apreciat elementul inedit, pe când la noi, poate, fiecare îşi zice că ar putea să cânte la fel...
- Pentru acei care gândesc aşa am pregătit o strofă dintr-un cântec care va apărea în noul volum: „Ai încercat să cânţi ca mine ş-ai zis ca nu-i aşă de greu, Da tu încearcă să cânţi ca tine Ca mine pot cânta şi eu!"
Cred că s-au adunat mai mulţi factori care m-au apropiat de publicul din România: accentul, muzica mea care e altfel decât cea de acolo, dar şi filozofia versurilor, jocurile de cuvinte etc. Cât despre băut, în România nu mi s-a făcut nici o replică şi nu am fost acuzat că versurile mele au instigat pe cineva la beţie. Dimpotrivă, am aflat cu plăcere că un medic foloseşte cu succes cântecele mele în practicile de dezalcolizare. Bineînţeles, e normal ca la mese sau ceremonii să se cânte „Eu beu". Am spus de multe ori: nu beau şi nu fumez, ci fac sport.
- Nu te-ai gândit să participi la preselecţia pentru Eurovision?
- Nu. Nici nu pot să-mi închipui cum aş reprezenta eu ţara la Eurovision. Muzica mea nu este pentru un astfel de concurs, dar s-o fac de dragul făcutului - nu este în stilul meu. Pentru un asemenea eveniment e nevoie de un show, de muzică dansantă, spectaculoasă, pe când eu cânt pentru o anumită categorie de oameni.
- Ai fi vrut să faci featuring cu cineva din interpreţii din România?
- Mulţi apelează la acest truc pentru a-şi îmbunătăţi imaginea pe seama altcuiva. Personal, nu am nevoie de aşa ceva şi nu vreau să cânt cu nimeni. Cel puţin, iniţiativa nu va veni din partea mea. Totuşi, dacă cineva îmi va propune asta, din tot sufletul voi accepta să cânt cu „Paraziţii".
- Par a fi două stiluri absolut incompatibile...
- Nu este aşa. Diferă umorul: eu ironizez, iar ei fac umor negru. Plus că eu nu protestez şi nu mă plâng de nimic. Făcând abstracţie de mesaj, tehnicile aplicate, munca, jocurile de cuvinte sunt asemănătoare. Ascult cu plăcere muzica lor, dar nu ceea ce cântă, ci cum cântă. Respect versurile lor din punct de vedere al muncii depuse, poate pentru că şi eu muncesc la ele la fel de mult.
- Cu cine din interpreţii din România întreţii relaţii de prietenie?
- Cu „Paraziţii", Marius Moga, fetele de la „Pops", „Blondy", Dan Bitman, Ştefan Bănică Junior, Pepe, Marcel Pavel. Cu mulţi dintre ei am şi susţinut spectacole împreună, iar cu Marcel am cântat la un concert, care a avut drept scop ajutorarea copiilor bolnavi de cancer, fiind invitaţi chiar în spitalul în care aceştia se aflau - ceva de nedescris pentru mine.
- Eşti bănuit că etalezi o modestie exagerată în cadrul unor emisiuni televizate...
- Este adevărat că mă cuprind emoţiile, dar dacă nu răspund la întrebări, nu înseamnă că sunt mut sau nu aş avea ce zice. Contează mult ce fel de întrebări mi se adresează. Dacă nu sunt puse la locul lor sau nu am ce spune vizavi de un subiect, atunci tac. Mai bine fac ce ştiu eu mai bine - să cânt!
- Şi la „Stele verzi" ce s-a întâmplat? Cu fizicul tău, toată lumea s-a aşteptat să-l dărâmi pe Jean Vlădoiu...
- Eu am mers la „Stele verzi" ca la un show şi m-am comportat acolo respectiv. Fără a mă scuza în vreun fel, fac sport pentru sănătatea mea şi pentru imaginea mea, nu pentru a da cuiva la moacă. Plus că sunt artist, nu sportiv. Vlădoiu a fost un sportiv de performanţă, pe care îl apreciez mult, a şi vrut enorm să câştige ...
- Cum se simte fratele mai mare, Ion, alias „Nelu" - nu te complexează faptul că fratele mai mic se bucură de mai mare popularitate?
- Deloc. Chiar mă bucur, pentru că la succesul lui Pavel am contribuit şi eu, în calitate de manager. Intr-un fel, cariera lui este şi rodul muncii mele. Fac şi eu muzică, dar una mai „generală" , în care este greu să te afirmi mai ales în show-bizul nostru firav. Am succese nu doar ca producător - spre exemplu, piesa „Ultima noapte" a dominat multă vreme topurile naţionale, iar acum, odată cu filmarea unui videoclip, intenţionez să o lansez şi în România.
- Vă mulţumim, fraţilor, pentru că ne-aţi vizitat şi vă dorim să urcaţi cât mai sus, dar să nu uitaţi şi de „cei de jos".
Discuţie susţinută de Marcel Toma şi Ana Moraru
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 3.8KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
BASCHET Viata din vestiar Vlad Moldoveanu asculta inaintea fiecarei partide melodia "Hustler Musik" a lui Lil Wayne, pentru a depasi presiunea partidelor. Romanul nu se desparte de tricolor si de tricoul lui Toni Alexe, pe care le poarta pina si la discoteca. Vlad Moldoveanu viseaza sa ajunga la Dallas si sa fie coechipier cu Dirk Nowitzki. Capitanul nationalei de tineret a cumparat de la Ghita Muresan citeva CD-uri cu Pavel Stratan.
alte articole – poza de Fan(atic), in Articole din presa · 11.8KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
