Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
TIMPUL
VINERI, 14 OCTOMBRIE 2005, NR.278
Vedete
Pavel Stratan:
â€Nu m-am schimbat absolut delocâ€
Mi-a fost foarte greu să dau de Pavel Stratan pentru a-mi acorda acest interviu. Săptămâna trecută, interpretul a susţinut un recital la Chişinău, în cadrul concertului de debut al interpretei Alexa. Cum a fost să cânte pe scena Palatului Naţional şi cu ce gânduri se întoarce basarabeanul Stratan la Bucureşti, aflaţi din interviul ce urmează, acordat în exclusivitate pentru TIMPUL.
- Cum e să revii
în Moldova?
- ÃŽntotdeauna revin cu drag, pentru că vin acasă. Indiferent de programul meu încărcat, mă strădui, o dată pe lună, să ajung şi în Moldova. ÃŽmi vizitez mama şi prietenii. Acum, vin mai des, deoarece am şi câteva concerte.
- Recent, ai fost acasă,
la Nişcani. Ce-ai simţit,
revăzând locurile şi
personajele din piesele tale?
- ÃŽn copilărie, mă bucuram pentru fiecare frunză galbenă ce cădea toamna. Dealul de lângă casă era atât de mare, că iarna se strângea pe el toată mahalaua la săniuş. Acum, e o bucată de pământ, întretăiat de-o râpă. Drumurile sunt mai înguste, oamenii - mult prea bătrâni. Vasile Mangu, cel cu „şlanguâ€, e bucuros, de-altfel ca şi toţi eroii din cântecele mele.
- ÃŽn ce oraşe din România
ai avut concerte?
- Peste tot. Nu există localitate în care n-am fost măcar o dată. Ca să vă daţi seama, în Bacău şi Suceava, am concertat de opt ori, la Cluj - de patru, în Baia Mare şi Botoşani - de câte trei ori. Vara aceasta, în timp de-o lună, am susţinut pe litoral peste 60 de concerte.
- Cum te primeşte lumea ?
- Foarte bine. Dar e păcat faptul că nu le ajunge curaj să-mi vorbească. Poate să meargă un kilometru după mine, dar nu se apropie să-mi ceară un autograf sau să facem poze. Pe mine nu mă deranjează acest lucru. Chiar îmi place. Nu m-am schimbat absolut deloc. Am rămas acelaşi Stratan, atât sufleteşte, cât şi în relaţiile cu oamenii. ÃŽmi place când omul se apropie şi-mi zâmbeşte. Uite, atunci tare aş vrea să-i pot citi gândurile, să ştiu de ce zâmbeşte. Poate, a avut şi el o „Luluţă†sau a înecat câinele de coadă.
- Ce a însemnat pentru
tine să cânţi
la „Cerbul de Aur�
- Şansa de a putea fi văzut de mai mulţi basarabeni. Concertele mele nu se prea difuzează la televizor, din care cauză cei de aici m-au văzut mai puţin. Tare aş vrea să se bucure pentru mine profesorii mei de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Aş fi împlinit ca artist, dacă cineva dintre ei ar fi mândru de mine, deoarece dumnealor, într-o mare măsură, le datorez multe.
- Ai cântat pe cele mai
mari scene ale României.
Abia după asta ai ajuns
şi pe scena Palatului
Naţional din Chişinău.
Au fost aceleaşi emoţii?
- Am intuit că va fi ceva altfel, dar nu într-atât. De cum am păşit pe scenă, am înţeles că lumea chiar mă aştepta. Nici pe-o altă scenă n-am plâns atât de tare ca aici. Doar am anunţat piesa “Visul†şi am izbucnit în plâns. Pe moment, am avut senzaţia că mă aflu în ogradă, unde erau mama, tata… Refrenul, practic nu l-am cântat, erau prea multe lacrimi…
- Ai observat vreo
diferenţă dintre publicul
basarabean şi român ?
- E o diferenţă minimă de tot. Publicul basarabean înţelege toate expresiile şi-i este mai uşor să pătrundă în esenţă. Românii nu ştiu ce înseamnă „şlangâ€, de exemplu. ÃŽn rest, sunt la fel de călduroşi şi primitori.
- Cu piesa “Visulâ€,
întotdeauna plângi.
Dacă ţi-e atât de greu,
de ce-o cânţi?
- Nu pot să n-o cânt. Face parte din amintirea mea, ca şi toate celelalte piese. Acest cântec mă face întotdeauna să plâng, indiferent dacă sunt în scenă, o aud la radio sau văd videoclipul la televizor. Am intuit că aşa va fi, şi ştiu că nu plâng numai eu. Suntem oameni şi avem sentimente. Mulţi se regăsesc în versuri, alţii trăiesc cu mine această durere.
- ÃŽn presa de peste Prut
au apărut ştiri despre
faptul că artiştii basarabeni
te învinuiesc de plagiat.
De ce crezi că o fac?
- Spun clar şi pentru toată lumea: n-am copiat, nu copii şi nu voi copia niciodată. Risc să nu fiu eu. Oamenii sunt diferiţi, au păreri şi preferinţe. ÃŽmi pare rău doar de un lucru - că cineva a lansat zvonul, presa a scris şi s-a pornit haosul. Dar nimeni nu ştie nimic concret şi nici nu încearcă să afle. Păcat că zvonul vine de la basarabeni… Dar eu nu mă supăr pe nimeni. Atât.
- E adevărat
că scrii o carte?
- Da. Aproape am terminat-o. Povestesc toate trăsnăile, toate boroboaţele pe care le-am făcut la viaţa mea. Descriu în detalii fiecare întâmplare din strofele pe care le compun singur şi istoria pieselor mele. Sper să placă tot atât de mult ca şi cântecele mele.
- Pe când un concert
în Moldova doar
al lui Pavel Stratan?
- Foarte curând. Chiar mai degrabă decât mă aşteptam. După evoluţia de la Palatul Naţional, după ce-am trăit acea stare de împlinire, într-un fel, şi-am văzut că lumea mă aşteaptă în Moldova, ştiu că trebuie să fac ceva şi aici. Să poată veni oameni care vor să mă vadă şi să mă asculte pe viu. Nu promit că va fi ceva diferit de ce-aţi mai auzit, că nu prea mă pricep la surprize. Dar o seară doar cu Pavel Stratan e ca şi stabilită. Păi uite, ne întâlnim după concert, ca să pot împărtăşi tuturor din trăirile mele. Sper să fie totul bine.
- ÃŽţi urăm succese şi...
- Vă aştept. Sper să fiţi printre invitaţii mei. Atât voi, cât şi cititorii acestor rânduri.
Doina Cernavca,
pentru TIMPUL
P.S. Interviul a fost realizat graţie a doi oameni cu suflet mare: Ion Stratan şi Dj Tiganash. Le rămânem recunoscători pentru efortul depus.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
cu prilejul Zilei Internationale a Copilului bolnav de Cancer. In imagine: Pavel Stratan, cantaret.
, se abtin!)
..)