Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
“Am venit acasă. ÃŽn Bucureşti îs în vizită!â€
•autor: ...
Interviu cu Pavel Stratan
De vreo două luni, l-am tot căutat la mobil pe Pavel Stratan, până ce deunăzi a răspuns, în sfârşit, acceptând cu greu un interviu.
Urma să ne întâlnim în jumătate de oră, lângă Parcul Catedralei. L-am recunoscut imediat, deşi părea mai scund decât e prezentat (ce-i drept, cam narcisiac!) în numeroasele fotografii de pe site-ul său. Mi-a spus că-mi poate acorda doar douăzeci de minute şi că am putea merge într-un local. I-am propus să vorbim afară, dacă e în criză de timp, la care dl Stratan a zis că îi e frică să nu-şi răcească vocea. Mergând pe str. Puşkin la deal, în căutarea unui local, am încercat să-l întreb câte ceva, dar discuţia nu se lega, interlocutorul meu având un aer circumspect şi supărat.
Poate pentru că înserase, n-am observat să fie recunoscut de trecătorii de pe strada aglomerată. L-am întrebat dacă e recunoscut în România, mi-a răspuns că da, de toată lumea, pentru că acolo toţi citesc ziarele, nu ca la noi, şi toate ziarele au scris mult despre el, e dat masiv şi la toate posturile de radio şi de televiziune. Lângă MEXX, un tânăr ce s-a recomandat drept halterofil i-a cerut un autograf pe un caiet; Pavel l-a oferit în chirilice. Am intrat, la propunerea sa, în localul zis “Gălbenuşâ€. La masă, era nemulţumit de întrebările adresate, l-a deranjat prezenţa reportofonului şi a trebuit să-l închid. ÃŽn scurt timp, m-a prevenit că mai am două minute, apoi, un minut, după care s-a ridicat, şi-a pus paltonul şi a plecat. Ce a rezultat, vă propun în continuare.
- Pavel Stratan, de cât timp n-ai mai fost în satul tău de baştină, Nişcani?
- De trei luni.
- Ce zice mama de succesul pe care îl ai?
- Nu s-a mirat de el foarte tare. Toată viaţa i-am spus că am să ajung departe, dar nu ştiam când. Ca fiecare părinte, e fericită până la Dumnezeu când îmi vede succesul.
- De ce o cheamă Luluţa pe fetiţa ta?
- Cine a spus, unde-i scris că pe fiica mea o cheamă Luluţa?! Am o fiică de doi ani şi trei luni şi-i zice Cleopatra.
- Cum îţi explici succesul de la Bucureşti?
- Prin tema copilăriei, sinceritatea, muzicalitatea cuvintelor, simplitatea versurilor. ÃŽn Moldova, n-am acelaşi succes ca în România. La noi, nimeni nu se miră că Pavel Stratan cântă în dialect, acolo asta place.
- ÃŽmi pare cam ciudat că publicul din România înţelege ce e seca, de pildă…
- Nu înţelege nimeni. Oamenii mă întreabă şi le răspund: seca e un joc de cărţi.
- După părerea ta, prin ce diferă succesul tău, care e totuşi mai local-zonal, şi al celor de la O-ZONE pe piaţa românească? Ei au ieşit şi în afară, chiar dacă acum s-au despărţit…
- Având patru solicitări pentru turnee în Israel, Canada, Germania şi America, o să ies şi eu dincolo de graniţele României! Până a ajunge acolo, nu sunt sigur în faţa cui o să cânt – doar în faţa diasporei sau şi a publicului neromân sau nerus de acolo.
- Cine-i impresarul tău?
- Nu vă pot spune nimic despre manager.
- La Bucureşti ai deja o casă?
- Normal că am, dacă locuiesc acolo de trei luni cu familia.
- Acum, sunteţi, cu familia, în vizită la Chişinău?
- Cum pot să fiu în vizită? Am venit acasă, acolo-s în vizită!
- Pavel, pe stradă ai dat autograful cu alfabet rusesc. Şi în România acorzi autografe cu litere chirilice?
- ÃŽn România, toate autografele le dau în chirilică. N-am învăţat la şcoală alt alfabet, iar în 1986, când am absolvit-o, se scria cu litere ruseşti. Nu se supără nimeni din cauza asta, dimpotrivă, unii îmi zic că, aşa, o să-i creadă mai degrabă soţiile că au obţinut o amintire chiar de la Stratan.
- Cum se explică faptul că, până la succesul fulminant din România, nu s-a auzit nimic în Moldova despre Pavel Stratan?
- ÃŽntre 2002-2004, muzica mea a existat pe piaţa din R. Moldova, dar nimeni n-a scris despre mine până n-au început să se intereseze românii. Acum, sunt în România pe locul întâi la vânzări, cel puţin la Casa de discuri Media Service. Apoi, cu o săptămână în urmă, am intrat pe primul loc din zece la “Tonomatul†de pe TVR 2.
- Ce ţi-a adus asta?
- Toate celea când te ridici pe o poziţie înaltă – şi bani, şi succes.
- Ce planuri imediate ai?
- Să fac în primăvară un videoclip, să am turnee prin România.
- Când vei avea un concert şi la Chişinău?
- Nu cred că degrabă. Poate că la Palatul Naţional, dacă o să se aranjeze.
- Cine te promovează aici?
- “Trimedial Musicâ€.
- Ce tematică vei explora în continuare?
- Vreau să termin “Amintirileâ€, volumul 3. Până la sfârşitul anului, vreau să scot şi o carte cu toate amintirile copilăriei adunate împreună. Cartea va fi evenimentul nr. 1 al vieţii mele.
- De ce eşti atât de ursuz?
- Ce-i asta?…
Interviu realizat de Rodica Mahu
Un tip de rock întârziat
Am considerat că ar fi oportun să solicităm opinia unui teoretician al muzicii despre fenomenul succesului devastator pe care l-a atins Pavel Stratan în ultimul an. Ne-a răspuns cu amabilitate compozitorul şi muzicologul Ghenadie Ciobanu…
“Toate fenomenele au o explicaţie, şi nu una unilaterală. Ceea ce face Pavel Stratan e un tip de rock întârziat. Acest gen a apărut mai întâi într-una din suburbiile Londrei (plină de elemente declasate) ca artă de underground. ÃŽn piesele respective ale epocii găseşti acelaşi: “beau puţin, dar mă simt bine, aşa îmi înec amarulâ€, atât de apropiat de motivul “eu beu, puţîn câte puţînâ€. ÃŽn Anglia şi America, explozia rock-ului s-a produs la sfârşitul anilor ’70, din Anglia el a fost exportat în ţările Beneluxului şi în Germania. ÃŽn Rusia, s-a răspândit în anii ‘80, mai ales cu perestroika. De fapt, rock-ul a apărut nu ca artă, ci mai degrabă ca fenomen social, consideră sociologii şi muzicologii preocupaţi de tema în cauză. Ei descoperă în el mai mult frământările societăţii, recunosc primatul textului, muzica fiind foarte simplistă. Adevărul e că versul, muzica şi intonaţia cantautorului rezonează cu aşteptările publicului, ale tineretului disperat, aflat în căutarea unor răspunsuri la problemele existenţiale puse de societate şi de vârstă. ÃŽn plus, se mai adaugă şi elementul exotic al imaginii interpreţilor. ÃŽn cazul lui Pavel Stratan – chipiul şi demipaltonul cam fistichii.
Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi de faptul că fenomenul acesta e pe deplin obiectiv, trebuie abordat ca o parte a culturii, definită, de obicei, ca subcultură. Există aici o estetică specială. Faptul că piesele de acest gen adună un public atât de numeros demonstrează că ele acoperă orizontul de aşteptare al maselor.â€
JURNAL DE CHISINAU, 7.11.2006
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
dupa care imi vine in minte Loredana. Numai cantece ciudate in capul meu azi: "O fata singura-n noapte / Cu iluzii desarte / Ca un copil rebel"... Iar cireasa de pe tort am gasit-o pe Jurnale. Nu, prea bine imi merge. Oare ce se intampla? Sa nu-mi fie de deochi!
...Poate le gasiti pe net, eu n-am cautat inca. Fotografia din revista Diverta e cunoscuta, e-n galeria foto.
