Ghita" lipseste din portita Cleopatrei Stratan
* tipareste
* recomanda
Te-a uimit micuta Cleopatra Stratan? Nu ai fost inca martor al primului ei concert? Ei bine, ai ocazia sa ii admiri entuziasmul pe 10 decembrie la Sala Palatului din Bucuresti.
Te-a uimit micuta Cleopatra Stratan? Nu ai fost inca martor al primului ei concert? Ei bine, ai ocazia sa ii admiri entuziasmul pe 10 decembrie la Sala Palatului din Bucuresti.
Clepatra Stratan, fiica solistului Pavel Stratan, a mai sutinut un concert in luna august, la Teatrul Nottara, la lansarea albumului "La varsta de trei ani". Tanara solista va fi acompaniata pe tot parcursul concertului de pe 10 decembrie de formatia basarabeana Millenium.
Acest nou album pe care il prezinta la doar patru luni de precendentul cuprinde si piesa devenita de acum hit pentru majoritatea copiiilor de toate varstele - "Ghita". Cleopatra a primit din partea casei de discuri Cat Music un dublu disc de platina pentru vanzari record de peste 40.000 de unitati in doar sase saptamani de la aparitia albumului.
Biletele pentru concertul din decembrie au preturile stabilite intre 30 si 75 de lei, in functie de locul ocupat in sala, si pot fi procurate de la Sala Palatului, Teatrul National Bucuresti, Teatrul Nottara, Magazinul Muzica, Magazinul Unirea, statiile de metrou 1 şi 2, precum si de pe site-ul .
*
Oana Florea
maze.ro
?............
La adresa de mai sus gasiti o fotografie cu Pavel si un fan, cred.
Copiez mai jos varianta "mica", pt ca nu ma pricep s-a copiez pe cea mare...Il rog pe Flaviu sa ma ajute!
:hi:
19.02.2007
3.2KB
:hi:
30.07.2007
25.3KB
:hi:
17.10.2006
12.3KB
.
16.04.2008
14.6KB
:hi:
La fel.
25.01.2007
31.7KB
:D
28.09.2008
30.6KB
Cleopatra Stratan şi Ghiţă fac furori în Japonia
Trimite unui prieten Printeaza Adauga la favorite font Minus Plus
Video
Cleopatra Stratan şi Ghiţă fac furori în Japonia
Este o mâna de om şi, la nici patru ani, are toata Japonia la picioare.
Cleopatra Stratan şi al ei Ghiţă, fac vânzări record şi în ţara Soarelui Răsare. Asta după ce fetiţa lui Pavel Stratan a vândut peste 160.000 CD-uri în România şi este triplă câştigătoare a discului de diamant.
În îndepărtata Japonie, micuţa Cleopatra Stratan este superstar. Chiar dacă melodia a fost prezentată şi în versiunea în limba engleză, japonezii l-au preferat pe Ghiţă în limba română, probabil li se pare că sună exotic.
pro tv
26.05.2007
9.1KB
Pavel Stratan a sustinut, marti, un concert la Sala Palatului ocazionat de lansarea oficiala a albumului "Amintiri din copilarie vol III". In imagine, cintaretul alaturi de fiica sa, Cleopatra
20.09.2006
3.5KB
:hi:
30.08.2006
4.5KB
SI DIN BIHOREANUL (LA FEL)
Voi copia fotografiile separat.
"PE URMELE LUI PAVLIC
04 Ianuarie 2007
de Oana Bugeag, Catalina Slujitoru
Click pentru a mari
La Nişcani, raionul Călăraşi, toate personajele din cântecele lui Pavel Stratan există în realitate. BIHOREANUL i-a găsit pe Ghiţă, Mangu, Malâi, Zina, Clara, Lida, Nina, Raia şi mulţi alţii...
După ce-i stai alături câteva minute îl poţi creiona ca un tip posac, timid, deloc obişnuit cu zâmbetul. Ai putea să juri că e cu totul altul decât voiosul şi guralivul din piesele sale. Şi totuşi, e un om fericit. De când a gustat succesul pe meleaguri româneşti, lui Pavel Stratan îi merge ca pe roate. La 36 de ani, are tot ce şi-ar putea dori: o carieră rodnică, o soţie iubitoare şi o bomboană de fetiţă, talentată şi cuminte foc.
Amintiri din mahala
"În satul nostru/ Cum trece postul/ Mai îs străini şi de ai noştri/ În mahala la noi s-adună la un loc...".
Cu aceste versuri şi-a început tânărul basarabean depănarea amintirilor din copilărie. "Era o zi onomastică, iar piesa a avut un succes mare la public în seara aceea, a fost fredonată de foarte multe ori". Se întâmpla în Chişinău, în 2000, exact în seara în care - "cum s-au brodit lucrurile..." - a cunoscut-o pe Rodica, soţia sa.
Au urmat doi ani şi jumătate de "muncă grea" la primul album, "Amintirile din copilărie". Şi, surpriză de proporţii: în numai câteva luni a reuşit să vândă 50.000 de casete! Iar asta fără niciun fel de promovare. "La radio şi televiziuni mi se reproşa că promovez atât subcultura, din cauză că interpretam în limba moldovenească de la ţară, cât şi consumul de alcool. Însă, eu aduc băutura în piesele mele doar pentru ironie", explică Pavel.
Click pentru a mari
Pavel Stratan, fostul "băiet" din Nişcani, este azi unul dintre cei mai bogaţi muzicieni români, iar fetiţa lui, Cleo, a obţinut, în doar câteva luni, un uriaş succes la public
Iubit de "fraţii" român
Muzica sa a ajuns dincoace de Prut prin "cârcotaşii" Huidu şi Găinuşă. Casele de discuri au început să se întrebe cine-i artistul care cântă aşa melodios în grai "moldovinesc" şi, în primăvara lui 2004, Pavel şi-a luat chitara în spate şi a călcat prima dată pe pământ românesc. O lună i-a fost de-ajuns să ajungă în topuri şi pe buzele românilor. Prima lovitură, "Eu beu...", a fost urmată imediat de alta, la fel de apreciată, "M-am născut de ziua mea". Acum lucrează la al patrulea album. În aproape trei ani de "cântări" în România a adunat peste 400 de recitaluri şi mai bine de 300.000 de albume vândute, dar a şi lansat-o pe piaţă pe talentata sa fetiţă.
Fenomenul Cleo
Despre Cleopatra, Pavel vorbeşte cu oarecare sfială. S-o fi temând, probabil, de interpretările deloc prietenoase ale celor care îl acuză că-şi oboseşte copilul pe scenă şi că-i fură copilăria, dar bucuria din ochi îi "trădează" pe loc iubirea pentru mogâldeaţa care cântă despre Ghiţă. Tăticul ocoleşte diplomatic tema viitorului în muzică al Cleopatrei, dar vorbeşte cu pasiune de alte talente pe care le are micuţa sa: desenul, poveştile, scrisul şi cititul... "O voi încuraja să apuce drumul care îi place cel mai mult. Nu îi înţeleg pe părinţii care nu vor să-şi vadă copiii îmbrăţişând aceeaşi carieră ca şi ei. Înseamnă că ei înşişi nu-şi respectă munca".
Click pentru a mari
La origini
Povestea lui Pavel Stratan începe departe, într-un sat de peste Prut, cu oameni ce vorbesc o românească greoaie, înţesată de cuvinte ruseşti. "Ăsta-i slangul moldovenesc", zâmbeşte Nelu Stratan (foto), Vanea pe numele de alint. Iar slangul ăsta a contribuit din plin la succesul fratelui său, Pavel…
Nişcaniul e plin de Stratani, de la primar până la profesoarele de la şcoală. Satul are peste 3.000 de case, două şcoli, o biserică şi o discotecă. Magazine sunt mai multe, dar cel care merge cel mai bine e al lui Cota, unul din prietenii cei mai buni ai lui Pavel. Rotofei, cu mustaţă, Cota îşi aduce aminte cu plăcere de vremurile când serile şi le petrecea alături de Pavel, Vanea, Balaban, Mitea Fon, Ghiţă Banditu şi alţii la poarta lui Vasile Mangu.
Primul rapsod al grupului a fost Costică Vrăbiuţă, care l-a învăţat pe Vanea să cânte la chitară, iar de la Vanea a deprins şi Pavel primele acorduri. Lângă Mangu era casa lui Pavel, şi de acolo se aprovizionau băieţii. Cu o bancă (borcan – n.r.) de jumeri, un vin de Primae şi o zdrăngăneală la chitară, prima parte a serii era asigurată.
Click pentru a mari
Seca
"La club deseară, cum se termină discoteca,/ Fetele pleacă, rămân băieţii, să joace seca./ Sub scări la club începe jocul,/ Iar sponsor general în seara asta-i polobocul".
Pe Malâi şi pe Costea Mangu, doi dintre cei care participau la "seratele" în aer liber alături de Pavel, i-a îmbătrânit mai tare vinul decât timpul. Chit că n-au depăşit cu mult 40 de ani. În curtea plină de rable a lui Malâi, cei doi repară de zor un camion, dar nu se dau în lături de la o demonstraţie de seca. "Era frumos, ne adunam toţi, băieţi şi fete. Era una, Tania a lui Grădinaru, care ne chizduia, era fâşneaţă, vorbăreaţă tare. Aşa cum spune el în cântice, exact aşa s-a petrecut". Distracţia principală era însă jocul. "La seca, se pun cărţile pe masă. Joacă de la doi la şapte oameni. Eu deschid. Pun parale. Care câştigă, dă cărţile", explică Mangu. Lui Malâi îi plac toate cântecele, dar mai mult despre acela cu banii, că-i despre el. "Numa' fimeile m-or despărţit de jocul ăsta. Ehe, câte nopţi pierdute…", oftează şi Cota (foto).
Click pentru a mari
Casa părintească din Nişcani a lui Pavel Stratan
Amintiri din copilărie
"Da' tata/ N-o vrut deodată să ne bată/ Pân' o găsit sârma în lăcată/ Şi-n fundul beciului pe toţi/ Şi-am încercat să nu încerc/ Şi nu mi s-o primit deodată/ Curea tatei cât o încerc".
Toţi sunt convinşi că pentru Pavel muzica a fost mâna destinului. "Păi, îmi aduc aminte când era mic şi de-abia îşi târa chicioarele, cum târa după el în ţărnă o chitară veche", se bagă în vorbă nea Ion Bocşa, fostul gropar al satului. Şi mai are o amintire Bocşa, mai crudă, dar pe care o găseşte hazoasă: "Nu ştiu ce făcuse Pavel, că a venit acasă taică-său, de la treabă, şi i-o zâs: . Şi Pavăl, în sinea lui, a numărat. Şi la a zecea, a strigat odată de a răsunat toată mahalaua: . Îi era frică să nu cumva să primească o curea în plus".
Click pentru a mari
Banditu
"Odată i-a plăcut lu' Liza de-un bărbat,/ Barbatu' Ghiţă, da, da' Ghiţă-i însurat/ De ciudă Liza bea pahar după pahar/ Ulcioru-i gol, da' ea cu vin îl umple iar".
Ghiţă Banditu (foto) era pe vremuri o figură. Cel mai rău de seca şi cel mai aprig fan al vinului de Primae din beciul lui Pavel. Şi fetele îl iubeau, mai ales Liza, iar bărbaţii îi mai poartă şi acum respectul de odinioară. În curtea lui, cei doi plozi de până-n patru ani aleargă fără papuci, cu hamleţii căzuţi pe vine, iar "babuşca", mama lui Ghiţă, rânjeşte auriu în timp ce le strigă: "Hai, cântaţi! !". După trei drumuri să-l trezească pe Ghiţă, acesta îşi face apariţia triumfal şi, mahmur, aprinde o ţigară. "Pavăl era băiet simplu, nu era fudul. Ţin minte cum mă duceam la el, la două noaptea şi-l trezeam "
Click pentru a mari
Ca-n vremurile bune, Cota, Mangu şi Malâi joacă seca
"Gulica, mon amour"
"Cântă cucu în pădure, eu îi zvârl dolari/ Lu' Luluţa-i cată mure Ghiţă prin tufari/ Zina umblă cu pacalul, vrea să-l vadă plin/ Eu mă duc să caut calu' şi mă-ntorc cu jin".
Ca majoritatea prietenilor, nici Ghiţă nu a lipsit de la cele două concerte pe care le-a avut Stratan la Chişinău. "Văd că s-a ridicat tare". O singură dorinţă are însă fostul tovarăş de seca: "Să facă un cântec şi despre Gulica".
Povestea Gulicăi o ştie tot satul, în mai multe variante, dar pe cea adevărată o cunoaşte doar Ghiţă Banditu, care a fost personaj secundar. "Pavăl avea o găină, Gulica, care se ţinea toată ziua după el. Unde era Pavăl, era şi Gulica. O striga şi ea venea repede la el, se urca pe umăr şi făcea: . Ei, Vanea tocmai venise din armată. Şî-ntr-o sară vrea să meargă la o padrugă (prietenă - n.r). Da' la padrugă nu te duci cu mâna goală, ci cu o găină. Şi taman pe Gulica a luat-o. Dimineaţă, când s-o trezât Pavăl, găina nu mai era"...
Despre fetele din cântece, Banditu rânjeşte şmechereşte. "Băieţii au rămas, da’ ele s-au măritat şi au plecat". Zina, Clara, Lida, Lealea, Nina, Raia, Maria, Luluţa, Liza, tanti Nina şi tanti Zina, Veronica, Lili - există, a mărturisit Stratan, dar nu cu aceste nume.
Click pentru a mari
Mama Polixenia
Tatăl lui Pavel, care apare în multe dintre cântecele sale, era tractorist şi a murit în 1992, într-un accident, dar mama trăieşte şi acum în vechea casă bătrânească. La 61 de ani, Polixenia Stratan (foto) arată bine şi păstrează, pe chip, un aer blajin, de bunică fericită. Şi cum să nu fie fericită când "Cleopatra e o minune dumnezeiască"? Chiar dacă o supără diabetul şi alte boli pe care le înşiruie grăbită, are destulă putere cât să ţină casa şi hectarul de pământ.
Singurul semn că fiul său câştigă sute de mii de euro este gardul nou, din lemn. În rest totul a rămas la fel, şi casa cu cinci cămăruţe, şi zugrăveala cu doi cerbi şi o floare în mijloc, şi beciul care adăposteşte poloboacele şi borcanele cu carne. A fost 25 de ani vânzătoare în sat, a crescut trei copii şi s-a urât de văduvie. “Dar acum mi-am găsit şi eu un pui de om, al doilea soţ. E nacealnik (şef de serviciu – n.r.) pe gaz".
Click pentru a mari
Mama Polixenia în beciul copilăriei lui Pavel
Tractorist, ca tata
Îşi aduce aminte de prima chitară pe care i-a luat-o lui Pavel, de la Chişinău, pe când acesta avea 14 ani. "Vanea avea deja un acordeon". Polixenia a lucrat mult şi nu stătea toată ziua cu copiii, însă nu a uitat de boroboaţele făcute în lipsă-i. "Au făcut din doage de butoi schiuri şi au tăiat cojocul lui taică-său să-şi facă mănuşi". Cât despre "hoţiile" băieţilor, mamei nu i se par, cel puţin acum, atât de grave. "La noi beciul nu era niciodată închis. Tăiam în fiecare an câte doi porci, raţe, gâşte, curci şi puneam carnea în bănci. Era plin de butoaie cu vin şi borcane. Nu stăteam să fac socoteala". Recunoaşte că fostul soţ nu era de acord cu "zdrăngăneala" lui Pavel. "El voia ca băietu' să se facă tractorist, ca şi el".
Click pentru a mari
Fraţii Stratan
Şi Nelu, şi Liusea, fraţii lui Pavel, locuiesc la Chişinău. Liusea (foto) are 40 de ani şi are un stand cu CD-uri şi casete într-un magazin de articole sportive din centrul oraşului. Întâmplător sau nu, a ajuns să vândă chiar albumele celor doi fraţi, dar şi a nepoatei Cleo. "Când vorbesc cu ea mă minunez, pentru că ea chiar judecă ca un om matur. E atâta sens în tot ce spune, atâta deşteptăciune...".
Chiar dacă are cu cinci ani mai mult decât Pavel şi este şi el cântăreţ, Nelu nu a cunoscut succesul fratelui. Are însă o explicaţie: "Pavel mai cu silinţă s-a aplecat peste chitară. Eu m-am luat mai mult cu fetişoarele, mai cu una, mai cu alta...". În Chişinău, însă, Nelu deţine o importantă casă de discuri, Trimedial Music, şi a scos un album care, spune el, conţine numai mega-hituri. De altfel, la Trimedial şi-a scos Pavel cele trei albume în 2002 şi a vândut, fără reclamă, 50.000 de bucăţi. Melodiile lui Nelu nu au fost acceptate de casele de discuri în România "pentru că nu-s în slang moldovenesc, nu se aseamănă cu ale lui Pavel, îs lirice".
Bătaie profilactică
Nelu nu-i invidios că fratele mai mic a dat lovitura în România. "Noi am fost uniţi de mici. Acum eu sunt primul care-i ascultă cântecele şi îmi cere părerea". Tocmai de aceea se aduna gaşca în jurul fraţilor Stratan: “eram darnici şi totul era gustos la noi". Atâta doar, că exista şi o “plată” pentru disctracţiile astea. "Am dat foc şi la fân, am înecat şi câinele, am tăiat şi cojocul. Tata însă ne bătea profilactic, fără obidă. Când venea acasă vedea ce am făcut şi ne spunea că o să ne bată. Şi nu se grăbea, îşi făcea treburile în gospodărie, stătea la masă, se spăla, şi treceau şi trei ore până să scoată cureaua", povesteşte Nelu.
Acum, toţi din Nişcani se îngrămădesc să se laude cu Pavlic al lor - mezinul care mânca bătaie de la tată cel mai abitir, copilul ce târa după el o chitară fără corzi în colbul de pe drum, flăcăul care juca seca, se îmbăta cu vin de Primae şi "ameţea" fetele cu cântecele patetice… Cât despre Cleopatra? “Aşa un copil nu mai există în toată lumea”.
"Pavel nu lăsa niciodată chitara din spate, era cel mai bun la muzică din clasă. Era deştept şi avea capacitate creatoare. S-a afirmat şi ca magician, la serbări tot timpul făcea căte o scamatorie"
Elena Stratan, profesoara de istorie din Nişcani
"Pavăl este oleacă mai sus ca noi, da-i om. E om popular. Iar vin numa’ gustă acum, da-n cântecele lui be prea mult"
Costea Mangu, consătean cu Pavel Stratan
"Pavăl n-o uitat de prieteni, chiar dacă amu’ are slavă"
Cota, prieten din copilărie al cântăreţului
Click pentru a mari
Cariera
Pavel Stratan (foto) s-a născut pe 11 noiembrie 1970, în Nişcani, raionul Călăraşi, Republica Moldova. A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
n 1977 - a cântat prima oară la chitară pe o scenă, la şcoală, în clasa I
n 1983 - a compus primele versuri
n 1996 - a avut prima experienţă scenică în calitate de scamator
n 2002 - a lansat, în Republica Moldova, primul album, "Amintiri din copilărie"
n 2004 - s-a lansat pe piaţa din România. Lansează al doilea volum din "Amintiri din copilărie"
n 2005 - a scos pe piaţă "Amintiri din copilărie", volumul 3
n 2006 - apare pe piaţă primul album al fiicei sale, Cleopatra - "La vârsta de trei ani"
"Pavel Stratan este gustat pentru că genul ăsta de muzică nu era pe piaţa românească. El cântă, practic, muzică folk rusească, cu versuri moldoveneşti. Succesul s-a datorat producătorului Dan Popi, care a mirosit că astfel de gen va prinde în România. Peste cinci ani vocea asta nu va mai spune nimic"
Costi Biolan, impresar
Afacerea Stratan
De când se află în România, Pavel Stratan a susţinut aproximativ 400 de concerte şi recitaluri. Surse din show-biz spun că artistul basarabean primeşte circa 2.000 de euro pentru fiecare apariţie muzicală, ceea ce înseamnă că numai din recitaluri i-au intrat în buzunar între 500.000 şi 800.000 de euro. La această sumă se adaugă veniturile obţinute din vânzarea albumelor, 300.000 de exemplare până acum. Dacă se scad impozitele, procentele datorate casei de discuri, impresarilor şi managerilor, şi se adună veniturile din concerte, e evident că muzica i-a adus cel puţin un milion de euro. Asta fără a pune la socoteală veniturile noii vedete a familiei, Cleopatra.
Click pentru a mari
Un "Ghiţă" de 10.000 de euro
Cleopatra (foto) este, oficial, cea mai "scumpă" artistă din România. Recordul de onorariu al micuţei de 4 ani a fost stabilit în ziua de Crăciun, când fetiţa a fredonat la Piatra-Neamţ, la concertul organizat de municipalitate, o singură piesă, "Ghiţă”, şi a primit de la organizatori 10.000 de euro. Banii au fost donaţi de familia Stratan unor nevoiaşi prezentaţi la "Dăruieşti şi câştigi" de PRO TV.
Cleopatra a debutat la 3 ani şi jumătate, odată cu lansarea videoclipului piesei "Ghiţă". Pe 20 august şi-a lansat şi primul album, "La vârsta de trei ani". Succesul a venit imediat, iar în această iarnă Cleopatra a primit de la casa de discuri Cat Music triplul disc de diamant, pentru vânzări de peste 150.000 de exemplare din albumul său de debut."
Acest articol a fost văzut de 676 ori.
13.01.2007
9.5KB
Poze Cezar Stratan
01.12.2009
34.7KB
:hi:
26.08.2006
9.4KB
wikipedia
18.01.2009
10.2KB
evenimente: Despre lecţiile unei fetiţe de 3 ani 15.09.2006
Mai mult despre:
Stratan Cleopatra
Stratan Pavel
Recunosc că atunci când am citit (în "FLUX", acasă fiind) că Pavel Stratan pregăteşte un concert susţinut de fiica sa de 3 ani am avut o stare oarecum inconfortabilă. Mi-am zis că pentru nimic în lume nu merită să jertfeşti copilăria unui om, mai ales dacă acesta este copilul tău. Mi-am zis că aşa ceva te poate influenţa decisiv şi nu neapărat în sens pozitiv, te poate marca, te poate bloca, îţi poate face viaţa varză, te poate băga în budă pentru totdeauna. Mi-am amintit de actorul-copil de la Hollywood, care, după ce a avut un mare succes, a primit mulţi bani, din cauza cărora părinţii lui s-au certat şi au divorţat, iar el acum e un narcoman terminat. Mi-am amintit şi de copilul lui Gazmanov, care l-a făcut cunoscut pe taică-so cu acel cântecel despre un căţel, Liusi, parcă (vă mai amintiţi?), apoi a dispărut fără urmă, iar tată-său cântă şi astăzi, luându-şi atunci avânt, împins de copil, revenind în centrul atenţiei din când în când cu câte un plagiat pe faţă, ultimul cântec furat fiind „Rojdenyi v SSSR†("Născut în URSS") al lui Iuriy Shevchiuk de la trupa rock DDT, chiar dacă între cei doi e o diferenţă totală, şi de stiluri muzicale, şi de stil, în general. ÃŽn fine, nu e cazul acum şi nici nu se pune în discuţie ceva de genul ăsta, arta Cleopatrei fiind mai degrabă o joacă admirabilă, supravegheată admirabil de tatăl ei, care se pare că ştie foarte bine ce face.
Dar, venind în Braşov şi văzând videoclipul Cleopatrei, fiica de 3 ani a lui Pavel Stratan, vestitul cântăreţ de origine basarabeană, am uitat de toate temerile mele - fireşti – şi, pur şi simplu, m-am bucurat. M-am bucurat şi m-am mirat. Videoclipul piesei "Ghiţă" (pe care-l puteţi vedea - dacă vă merge bine internetul - aici: ) e foarte bine făcut, cântecul este foarte bun, Cleopatra cântă foarte fain şi este foarte drăguţă şi foarte simpatică. Textul şi muzica se aseamănă foarte tare cu cele ale lui Pavel Stratan, autorul lor, probabil: aceleaşi jocuri, aceleaşi idei, acelaşi stil, aceeaşi ritmicitate, aceeaşi muzicalitate, aceeaşi neglijenţă poetică, poftim. Să cităm măcar textul, că asta ne permite suportul hârtios: "Hăinuţa stă în cui, / Afară soare nu-i, / Nimic nu-i bun de când / Eu mă gândesc la Ghiţă. / Dar Ghiţă nu-i în sat, / Eu m-am interesat, / ÃŽmi pare că-i plecat / După graniţă... // Greu, tare mi-este greu, / Vreau, da nu ştiu ce vreau, / Ştiu că şi tu mă placi, / Spune, Ghiţă, ce tu faci? // Ori vino ori te du, / Ori spune da ori nu, / Eu te rog nu mă-nerva, / Ghiţă, ce-i cu viaţa ta? // REFREN (3): Ghiţă, te-aştept diseară la portiţă, // Lângă portiţa de la şcoală, / Vino, da' numai nu veni cum vii tu / De obicei - cu mâna goală; / Cine te mai aşteaptă ca şi mine / O seară-ntreagă numai pe tine? /Ghiţă, arată-mi tu o fată care / Să te iubească aşa de tare!". Să ne amintim, dar, unde a mai apărut micuţa artistă până acum (pentru istorie, poate). Pentru prima oară, publicul larg a putut-o admira pe micuţă în videoclipul tatălui ei, "M-am născut de ziua mea", apoi a cântat piesa "Mama", inclusă pe volumul III de "Amintiri din copilărie" al lui Pavel Stratan, care a mai avut-o "invitată" (uneori autoinvitată, hi) şi la concertele sale, pentru prima oară pe litoral, apoi şi în săli serioase şi mari. Acum a apărut cu videoclipul "Ghiţă", a susţinut un concert de 2 ore, 100% live, acompaniată de trupa chişinăuiană "Millenium" şi de Pavel Stratan, când şi-a lansat şi CD-ul, intitulat simplu - “La vârsta de 3 aniâ€. La concert trebuiau să apară şi reprezentanţii Cărţii Recordurilor, invitaţi de casa de discuri Cat Music, pentru că Stratan Cleopatra este cea mai mică artistă din lume care şi-a lansat un album muzical şi care a susţinut un concert în direct de două ore.
Pe noi ne interesează mai puţin Cartea Recordurilor, ci faptul că - iată - fără să vrea, o fetiţă de trei ani, bucurându-se şi bucurându-ne, dă lecţii de bază artiştilor aşa-numiţi profesionişti. Concluzia la care trebuie să ajungem în urma acestor lecţii e că dacă ai talent şi dacă vrei şi dacă-ţi place ceea ce faci - se poate. Se poate cânta în direct, live, fără a cădea în penibil şi ridicol, trezindu-te că-ţi sare discul în mijlocul piesei, cum li s-a întâmplat de atâtea ori cântăreţilor maturi împinşi înainte de taţi, impresar, casă de discuri, orgoliu, minciună, pofta de bani (sau la începutul ei, cum li s-a întâmplat celor de la "Morandi", de exemplu, chiar la premiile MTV. Ştiaţi că Laurei Stoica i-a sărit discul chiar la ultimul ei concert? Dar asta, iarăşi, este o altă temă, mda...)... Apropo, MTV-ul ar trebui să ţină seama acum şi de acest nume, avându-l în vedere pentru premiul anual "Cel mai bun concert live", pe care-l câştigă mereu "Viţa de Vie", concuraţi de puţine trupe care cântă pe bune - în primul rând "Luna Amară", "Paraziţii" şi "Zdob şi Zdub"... Iar printre cântăreţe... Cleopatra Stratan n-are egal la această categorie, excepţie făcând, ca de obicei, Ada Milea, care, oricum, e o excepţie.
Aştept şi eu albumul Cleopatrei, care încă n-a ajuns la Braşov şi am o mică bănuială că nici la Chişinău, dar şi aşa, înainte de a asculta CD-ul în întregime, deja avem destule motive de bucurie. Felicitări familiei Stratan, felicitări lui Pavel, mulţumiri Cleopatrei!
Mihail VAKULOVSKI , Flux
16.09.2006
3.2KB
noul meu background si icon pentru youtube.Daca cineva vrea icon sau background cu Cleo sa spuna si ii fac :)
17.04.2010
65.6KB
09.04.2008
11.8KB
:hi:
06.08.2006
3.6KB
2005
28.02.2007
38.1KB
STIRI DIN MUZICA
Cleopatra Stratan, copilul minune
2006-08-22, ora 11:40
Cleopatra Stratan, fiica lui Pavel Stratan, i-a incantat pe cei peste 400 de spectatori prezenti duminica la Teatrul Nottara, unde micuta artista a sustinut concertul de lansare a albumului de debut, "La varsta de trei ani".
Publicul a rezistat "eroic", in pofida caldurii si a atmosferei inabusitoare din sala, si a trait povestile cantate si spuse de Cleopatra Stratan, o "mogaldeata" care isi traieste copilaria in ritmul unui om mare.
"Mai e un pic pan’ ma fac mare/Acum nu inteleg nimic", a spus cantareata de trei ani si jumatate, in debutul primului sau spectacol, in care a vorbit, cu inocenta copilariei, despre jucarii, dar si despre bani sau moarte.
Spectacolul a inceput cu un filmulet proiectat pe un ecran, care o infatisa pe Cleopatra in timp ce invata cantecele, alaturi de tatal ei.
Chiar daca majoritatea secventelor au starnit hohote de ras spectatorilor, mai multi dintre cei aflati in public au remarcat eforturile depuse uneori de micuta, care, la "indemnurile" tatalui ei, a repetat la nesfarsit cuvinte "grele" precum "lucruri" sau "petrece", pana a reusit sa le pronunte corect. Totusi, Pavel Stratan sustine ca nu-si forteaza copilul sa devina vedeta, ci incurajeaza ceea ce a observat ca-i place Cleopatrei.
26.08.2006
3.6KB
Zau
05.09.2007
12.3KB
# Contine piese lansate in premiera in cadrul acestei emisiuni (Pavel Stratan "Eu beu", Margineanu "Gore din Chitila", Marfar "Las-o, ba, ca merge-asa")!
CLEOPATRA STRATAN.
Micuţa artistă va susţine pe 27 septembrie un concert pe stadionul Cotroceni, cu ocazia lansării noului ei album, intitulat La vrsta de 5 ani". Cleopatra are astfel şansa de a stabili două noi recorduri mondiale - cel mai tnăr artist care a cntat live pe un stadion şi cel mai tnăr artist care a cntat live n faţa a peste 20.000 de spectatori.
Adevarul
01.09.2008
12.6KB
Familia stratan celebrate christmas..
28.12.2011
35.8KB
.
09.03.2008
4.5KB
Iata si afisul:
(am uitat sa va spun- Eugen Cristea a multumit bucurestenilor ca n-au rupt/mizgalit afisul, cum se-ntimpla de obicei, afirmind ca acesta a rezistat pe toate gardurile, ca sa zic asa!)
25.03.2007
19.2KB
interviuri: Un oaspete drag cu inima cât o chitară 05.05.2005
Mai mult despre:
Stratan Pavel
ÃŽnainte de a-i face o vizită prim-ministrului român Tăriceanu, Pavel Stratan s-a decis să viziteze redacţia noastră pentru a se reîntâlni cu cititorii săptămânalului.
Săptămâna trecută, la Bucureşti, s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie MTV Romanian Music Awards, care a adunat toată crema muzicii uşoare româneşti şi la care a fost premiat compatriotul nostru Pavel Stratan. Bardul din Nişcani a învins la nominalizarea „debutul anului". Iar în a doua zi de Paşti ne-a vizitat redacţia, şi nu de unul singur, ci însoţit de fratele şi managerul său, Ion, cântăreţ şi el, cunoscut în lumea muzicii cu numele de scenă Nelu.
- Pavele, bine ai revenit în familia „Accentelor Libere". Pentru cititorii noştri e o sărbătoare dublă...
- Şi pentru mine e sărbătoare reîntâlnirea cu voi şi cu dânşii. Ce mai faceţi?
- Noi - bine. Dar cum a fost la gala MTV România?
- Victorioasă. Ea mi-a adus cel de al patrulea premiu al meu, care e şi cel mai important. Insă el nu ar fi putut fi posibil dacă nu le primeam pe cele anterioare: de la "Radio Bucureşti", "Hitul anului" de la Chişinău şi dublul disc de platină de la casa de discuri cu care colaborez. La MTV am fost nominalizat la două categorii: cel fhai bun interpret solo şi debutul anului.
- Ce s-a schimbat în viata ta de la celălalt interviu acordat "AL", aproape un an în urmă?
- S-au schimbat multe. Pot spune că s-au schimbat aproape toate, şi sunt fericit că mi s-au întâmplat numai lucruri bune. Singurul neschimbat am rămas eu - poate că asta şi reprezintă cheia succesului meu. Nu sunt alt om, nu merg altfel, nu mănânc altfel, nu vorbesc altfel. N-am făcut nimic pentru a fi altfel decât sunt în realitate. Nu fac nimic pentru a entuziasma sala.
Dimpotrivă, m-am făcut mai cuminte şi mai sufletist. De la lansarea mea în România, nu am refuzat să mă întâlnesc cu presa şi nu am cerut de la nimeni nici un leu. Nici nu am plătit nimănui - totul s-a rezolvat de la sine, armonios, pot spune.
- Te-ai aşteptat la un asemenea succes?
- Nu. Mi l-am dorit, recunosc. Am fost plăcut surprins şi chiar măgulit de succesul pe care îl am, de simpatia publicului din România. Am trăit clipe superbe, cum ar fi concertul susţinut la Cluj de 8 martie, în faţa unei audienţe sută la sută feminine. Sau la concertul de promovare a noului album din martie, în Sala Palatului din Bucureşti, care a corespuns cu un meci de fotbal extrem de important pentru Naţionala României, fapt care nu a încurcat, însă, circa patru mii de oameni să vină la concert. La acel concert a fost prezent şi prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu, cel care a fost nevoit să aştepte vreo zece minute până s-a umplut sala. S-a apropiat un consilier de impresarul meu cu rugămintea de a începe concertul mai devreme, dar a fost refuzat şi nu a ieşit nici un scandal: unul se supune miilor, chiar dacă acesta este primul ministru. Oricum, în pofida celor întâmplate, eu am rămas acelaşi, nu mi s-a urcat vedetismul la cap. Nu am cerut bani pentru că cineva filmează la concerte¬le mele şi nici n-am reproşat nimănui pentru că face poze şi mă încurcă să cânt. De dat autografe sau poze cu fa-nii - nici o problemă.
- Apropo, prin târgul nostru se zvoneşte că ceri bani grei pentru un concert - de la 2 mii de euro în sus...
- Eu nu cer bani de la nimeni, ci am un preţ. Poţi cere şi 10 mii de euro, dar cine ţi-i va da? Nu negociez cu nimeni: dacă pe cineva nu-l aranjează acest preţ, pur şi simplu nu cânt. în general, de aceste probleme se ocupă managerul meu. Să nu se înţeleagă că eu îmi stabilesc singur preţul concertului - rolul principal îi aparţine publicului, spectatorului, ascultătorului. Cu cât mai mult eşti solicitat, cu atât preţul tău creşte mai mult. Presa ştie cât costă concertele mele şi n-am făcut niciodată din din asta un secret.
- Chiar aşa cât costă un concert?
- Cel puţin 2 mii de euro, deşi suma diferă de la caz la caz: cineva mă invită la concert solo, altul - la cântat în aer liber sau pentru câteva piese. Mai contează dacă cânt singur sau cu instrumentiştii în spate (mai rar, doar dacă numărul spectatorilor este suficient pentru a acoperi toate cheltuielile). De cele mai multe ori cânt doar cu negativul, iar vocea şi chitara - live. Se întâmplă deseori să refuz din cauza condiţiilor necorespunzătoare şi nu pentru că sunt fiţos. Spre exemplu, îmi vine foarte greu să cânt în aer liber: iubesc să-mi văd publicul în faţa mea, să mă asculte, nu să vorbească despre ceva cu halba de bere în mână. Acelaşi lucru se referă şi la cluburile unde se fumează, se bea şi se discută: câteva ore de cântat live într-un asemenea local echivalează cu câţiva ani din viaţa mea. Vreau ca muzica interpretată de mine să fie alături de fiecare spectator, nu doar un fundal pentru discuţia unor barosani.
- Din vara anului trecut te-ai stabilit în Româna. Cum ai suportat schimbarea?
- Pot spune că locuiesc şi aici, şi acolo. Am apartament atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău. Oricum, creez aici, acasă. Dacă am lipsit multă vreme de la Chişinău şi n-am putut fi găsit acasă - doar pentru că am avut enorm de mult de lucru. Şi pe viitor va fi greu să vin acasă - România e mare, sunt solicitat mult şi în continuare.
- Acasă nu eşti solicitat să cânţi?
- De câte ori voi fi invitat să cânt la Chişinău, de atâtea ori voi accepta. Am susţinut un concert la 10 aprilie şi, să fiu sincer, nu m-am aşteptat să fiu primit atât de bine.
- Apropo de creaţie. Va urma un al treilea album din seria "Amintiri din copilărie"?
- Bineînţeles. Din păcate, am întârziat mult cu lucrul asupra noului album din cauza programului extrem de încărcat. Eu nu fac parte din autorii care vin acasă după o zi încărcată şi mai lucrează 15 minute asupra albumului: trebuie să stau mult timp, să-mi retrăiesc copilăria, să-mi amintesc toate personajele. Plus că trebuie să-l fac acasă, nu în România. Dacă aş face alt gen de muzică, alt vers, cred că aş putea lucra şi în tren.
- Ce e aici atât de complicat - ai încheiat cu concertele şi ai intrat în studio...
- Trebuie să ai cu ce intra în studio. Eu încă nu am. O voi face atunci când vor fi gata piesele, textele, aranjamentele - totul. La moment am doar două piese gata şi vreo cinci-şase bucăţi în devenire. Anul ăsta nu am lucrat aproape deloc din cauza unui program supraîncărcat - nu ţin minte vreo zi în care să nu fi fost invitat la emisiuni, şedinţe foto, întâlniri cu personalităţi, inclusiv din lumea muzicii şi, bineînţeles, concerte. Toate se întâmplau după masă sau seara, pentru că toată lumea ştie că dimineaţa fiecărei zile este dedicată sălii de sport. Asta pentru că ţin mult la sănătatea mea, la ţinuta mea, lucru care mă ajută să fac faţă programului dificil, despre care vorbeam mai sus.
- Să revenim la noul tău album. Pe când să-l aşteptăm?
- Pe la toamnă, dar nu pot garanta. Va fi a treia parte din "Amintiri din copilărie", în acelaşi stil ca cele precedente şi, cred, ultima. Doresc foarte mult să mă încadrez în acest grafic, pentru că intervalul între apariţia primelor două volume a fost de doi ani - a venit ceasul celui de al treilea. Dar nu-l voi scoate de dragul scosului, dacă nu-mi va ajunge o piesă sau două. Ştiu când încep o piesă, dar niciodată nu ştiu când o voi finaliza. Intenţionez să scot, după ce vor fi lansate toate cele trei volume, o carte, în care voi vorbi despre fiecare vers, fiecare cântec şi încă despre foarte multe întâmplări.
- Nu te-ai gândit vreodată că lumea aşteaptă ceva nou de la tine, o schimbare de stil - ştii cum e publicul, mai ales cel din România, mereu vrea altceva...
- Nu ştiu cum să răspund la această întrebare, dar odată ce fiecare al doilea cumpărător al albumelor mele mă telefonează să mă întrebe când apare şi cel de-al treilea, înseamnă că dorinţa publicului de a mă "gusta" este foarte mare. Pe urmă, n-am făcut eu aceste două volume ca să plictisesc pe cineva. Lucrurile se rezolvă de la sine: cui îi place - ascultă, cui nu - nu. Nimeni nu mi-a spus că nu i-a plăcut muzica mea. Cui nu-i place - nu ascultă. Alta la mână: nu fac muzică pentru publicul din România, Moldova sau pentru altcineva - fac muzica care izvorăşte din sufletul meu, voi fi la fel de sincer cum am fost în primele două volume ale "Amintirilor", lucru care m-a şi scos în evidenţă. Altfel, practicând acelaşi "bum-bum-bum" sau "tra-la-la", n-aşi fi obţinut nimic. Nu inventez nimic, pentru nimeni, ca să plac cuiva - să fie clar.
- Şi după al treilea volum din "Amintiri", cu ce vii?
- Nu cred că publicul îmi va cumpăra al treilea volum, ştiind sută la sută că va apărea al patrulea sau al cincilea. Dacă voi putea face o piesă - doar atât face. Dacă voi reuşi să realizez un album - foarte bine. Dacă nu voi putea scrie nici o piesă - nu voi face nimic. Nu fac un proiect comercial, care urmează să producă pe bandă rulantă discuri. Dacă nu voi avea nimic de spus într-un eventual al patrulea volum, nu-l voi umple cu absurdităţi doar pentru că publicul îl aşteaptă. Nici nu face să discutăm despre aşa ceva atâta timp cât am abia două piese, iar la un cântec lucrez mai bine de un an. Pot promite să scot în fiecare lună câte un album -am un asemenea potenţial - dar, cu siguranţă, nici eu şi nici publicul nu vom avea nici o satisfacţie.
- Ai vreo explicaţie pentru faptul că eşti atât de apreciat în România, mai mult decât la noi?
- Nu cred că am fost mai puţin iubit aici, decât acolo. Să zicem că într-o ţară mică ca a noastră m-au iubit un număr anumit de oameni. România este mai mare - deci, numărul fanilor mei, corespunzător, a crescut. Fratele meu poate confirma ce vânzări am avut aici, la noi. Poate din punct de vedere al promovării lucrurile au stat mai prost.
- Totuşi, în discuţia de acum un an păreai supărat pe acei care-ţi contestau valoarea versurilor, etichetându-te ca pe „bard al pieţei centrale"...
- Probabil, asupra lor a acţionat inconştient prima impresie după audiţia versurilor care, de obicei, deschid cântecele mele, de genul „eu beu" sau „eu când mă'mbăt îs bat", dar şi accentul rural. Aceeaşi primă impresie nu i-a mai dat voie omului să pătrundă în spatele versurilor. In România s-a întâmplat cu totul altceva, publicului i-a plăcut graiul moldovenesc.
- In România este apreciat elementul inedit, pe când la noi, poate, fiecare îşi zice că ar putea să cânte la fel...
- Pentru acei care gândesc aşa am pregătit o strofă dintr-un cântec care va apărea în noul volum:
„Ai încercat să cânţi ca mine
ş-ai zis ca nu-i aşă de greu,
Da tu încearcă să cânţi ca tine
Ca mine pot cânta şi eu!"
Cred că s-au adunat mai mulţi factori care m-au apropiat de publicul din România: accentul, muzica mea care e altfel decât cea de acolo, dar şi filozofia versurilor, jocurile de cuvinte etc. Cât despre băut, în România nu mi s-a făcut nici o replică şi nu am fost acuzat că versurile mele au instigat pe cineva la beţie. Dimpotrivă, am aflat cu plăcere că un medic foloseşte cu succes cântecele mele în practicile de dezalcolizare. Bineînţeles, e normal ca la mese sau ceremonii să se cânte „Eu beu". Am spus de multe ori: nu beau şi nu fumez, ci fac sport.
- Nu te-ai gândit să participi la preselecţia pentru Eurovision?
- Nu. Nici nu pot să-mi închipui cum aş reprezenta eu ţara la Eurovision. Muzica mea nu este pentru un astfel de concurs, dar s-o fac de dragul făcutului - nu este în stilul meu. Pentru un asemenea eveniment e nevoie de un show, de muzică dansantă, spectaculoasă, pe când eu cânt pentru o anumită categorie de oameni.
- Ai fi vrut să faci featuring cu cineva din interpreţii din România?
- Mulţi apelează la acest truc pentru a-şi îmbunătăţi imaginea pe seama altcuiva. Personal, nu am nevoie de aşa ceva şi nu vreau să cânt cu nimeni. Cel puţin, iniţiativa nu va veni din partea mea. Totuşi, dacă cineva îmi va propune asta, din tot sufletul voi accepta să cânt cu „Paraziţii".
- Par a fi două stiluri absolut incompatibile...
- Nu este aşa. Diferă umorul: eu ironizez, iar ei fac umor negru. Plus că eu nu protestez şi nu mă plâng de nimic. Făcând abstracţie de mesaj, tehnicile aplicate, munca, jocurile de cuvinte sunt asemănătoare. Ascult cu plăcere muzica lor, dar nu ceea ce cântă, ci cum cântă. Respect versurile lor din punct de vedere al muncii depuse, poate pentru că şi eu muncesc la ele la fel de mult.
- Cu cine din interpreţii din România întreţii relaţii de prietenie?
- Cu „Paraziţii", Marius Moga, fetele de la „Pops", „Blondy", Dan Bitman, Ştefan Bănică Junior, Pepe, Marcel Pavel. Cu mulţi dintre ei am şi susţinut spectacole împreună, iar cu Marcel am cântat la un concert, care a avut drept scop ajutorarea copiilor bolnavi de cancer, fiind invitaţi chiar în spitalul în care aceştia se aflau - ceva de nedescris pentru mine.
- Eşti bănuit că etalezi o modestie exagerată în cadrul unor emisiuni televizate...
- Este adevărat că mă cuprind emoţiile, dar dacă nu răspund la întrebări, nu înseamnă că sunt mut sau nu aş avea ce zice. Contează mult ce fel de întrebări mi se adresează. Dacă nu sunt puse la locul lor sau nu am ce spune vizavi de un subiect, atunci tac. Mai bine fac ce ştiu eu mai bine - să cânt!
- Şi la „Stele verzi" ce s-a întâmplat? Cu fizicul tău, toată lumea s-a aşteptat să-l dărâmi pe Jean Vlădoiu...
- Eu am mers la „Stele verzi" ca la un show şi m-am comportat acolo respectiv. Fără a mă scuza în vreun fel, fac sport pentru sănătatea mea şi pentru imaginea mea, nu pentru a da cuiva la moacă. Plus că sunt artist, nu sportiv. Vlădoiu a fost un sportiv de performanţă, pe care îl apreciez mult, a şi vrut enorm să câştige ...
- Cum se simte fratele mai mare, Ion, alias „Nelu" - nu te complexează faptul că fratele mai mic se bucură de mai mare popularitate?
- Deloc. Chiar mă bucur, pentru că la succesul lui Pavel am contribuit şi eu, în calitate de manager. Intr-un fel, cariera lui este şi rodul muncii mele.
Fac şi eu muzică, dar una mai „generală" , în care este greu să te afirmi mai ales în show-bizul nostru firav. Am succese nu doar ca producător - spre exemplu, piesa „Ultima noapte" a dominat multă vreme topurile naţionale, iar acum, odată cu filmarea unui videoclip, intenţionez să o lansez şi în România.
- Vă mulţumim, fraţilor, pentru că ne-aţi vizitat şi vă dorim să urcaţi cât mai sus, dar să nu uitaţi şi de „cei de jos".
Discuţie susţinută de Marcel Toma
şi Ana Moraru
17.08.2006
3.8KB
...........
28.07.2006
57.2KB
:hi:
Aceasta e viziunea mea asupra lui Flaviu...Acesta e fratele lui geaman...
16.08.2006
45.2KB
:hi:
23.03.2007
21.6KB
Pavel Stratan isi declara averea
20 iunie 2006
Pavel Stratan isi declara averea Nu vede lucrurile urite si declara ca povestile despre betie nu au nimic autobiografic. In plus, nici nu crede ca este o vedeta.
Cit de prosti sint moldovenii?
Nu as putea sa dau niciodata raspunsul la asa ceva. Eu nu vad lucrurile urite. Pentru mine, toti oamenii sint buni.
Desi in piesele tale unii sint buni, altii rai.
In piesele mele, nu. Eu fac o ironie doar asupra bauturii. Cum au fost: prietenii, tata, i-am descris. Nu am personaje negative.
�Beu, beu, beu, beu�
Bautura nu falsifica omul?
Eu nu cint despre bautura. Eu fac o ironie. Eu singur sint un om care nu beau si nu stiu daca am baut vreodata.
Dar bautura e pomenita in piesele tale.
E doar ironie. Nu am spus nici un cuvint de rau de nimeni. Niciodata nu am spus si nu voi spune, chiar daca raul va aparea in fata, ochii mei n-o sa-l vada. Viata e prea scurta ca sa nu vezi atitea lucruri frumoase.
Ce lucruri urite vedem noi si tu le crezi frumoase?
Eu ma bucur de fiecare lucru. In jurul meu se intimpla numai lucruri frumoase. Poate eu nu le vad pe cele urite. Poate sint multi oameni rai in jur, dar eu nu-i vad. Si asta ma ajuta sa am o dispozitie buna. Asa vad ochii mei.
Dar e ciudat ceea ce spui. Ironia atunci la ce anume ajuta? De la ironie astepti indreptarea lucrurilor?
Eu nu fac explicatii la lucrurile pe care le creez, fiindca fiecare vers aparte e inteles aparte. Fiecare ascultator se regaseste in versuri cum vrea el. Daca as explica lucrurile din cintecele mele, ar incepe oamenii sa fie dezamagiti. Cel mai mult ma bucura ca, de cind am aparut eu pe piata cu ironia la bautura, nu s-au inmultit bautorii.
�Nu sint o vedeta�
Concertele, vinzarile-record de CD-uri nu ti-au sucit mintea?
Eu nu �am reusit�. Sa reusesti sa te schimbi - iata un efort. As vrea ca niciodata viata sa nu-i spuna sufletului meu ca sint o vedeta. Sint simplu, asa cum sint. Succesul nu m-a schimbat deloc.
Banii nu ti-au sucit mintea?
Nu. Niciodata. In jurul meu e normal sa se schimbe lucrurile. Dar sufletul a ramas acelasi. Nu s-a schimbat nimic. Vedeti, eu nu am lucrat cu proiecte... Eu am facut niste piese simple pentru sufletul meu. Eu vad succesul, dar nu vreau sa-l simt. Sint fericit ca lumea ma recunoaste, dar nu intr-atit incit sa mi se schimbe ceva in viata. Eu nu cred ca succesul mi-a luat-o inainte.
Ce vezi cind stai pe scena?
Nimic. Ma uit la toti, nu vad pe nimeni. La mine cuvintele sint legate unele de altele si, ca sa nu uit ceva, trebuie sa-mi imaginez ceea ce cint. Daca m-as uita concret la cineva, as pierde firul de mesaj. Emotiv ca mine nu e nimeni pe lumea asta. In cele peste 400 de concerte am simtit aceeasi emotie.
�Amintiri din copilarie�
Lumea copilariei tale a murit?
Da. Foarte multe s-au schimbat acum. Pe copiii de azi nu-i poti rupe de la computer, de pe Internet. Noi nu aveam nimic. Ma bucuram de orice, fiindca nu era nimic.
Fericirea?
Azi omul se bucura de altceva. Eu o lansez pe fiica mea Cleopatra. Ea are o piesa: �Stam toata viata la monitoare, avem toata lumea la picioare, dar nu stim ce se-ntimpla dupa geam, acolo unde pe o frunza buburuza cu buburuzul discuta.�
Ce te-a apucat cu Zale?
Nimic nu m-a apucat. Hip-hopul mi-a placut de cind s-a nascut hip-hopul si de cind m-am nascut eu. De mult voiam sa fac hip-hop. Managerul meu stia de asta si intimplarea a fost sa ma intilnesc cu Raku, Yolo si Christu.
Partenerii de proiect ai lui Stratan, Raku, Yolo si Christu, de la Zale, cred in protest si vorbesc �pe bune� despre injustitie.
Cit de rai sinteti?
Ca orice om. Ideea e sa ajungem baieti buni pina la urma.
Hip-hopul presupune protestul.
Vrem sa impartasim pur si simplu idei.
Idei sau nemultumiri?
E o stampila cu nemultumirile. Ne multumim cu ce avem. Orice am face, tot in lumea asta traim.
Protestul pozitiv
Fatalism?
Optimism aspirant. Dumnezeu schimba totul. Inca o chestie. Ai spus ca hip-hopul protesteaza si hiphopistii sint rai. Sint echivalente pentru tine?
Se aduna intre ele.
Protestatarii nu sint rai toti si cei rai nu protesteaza neaparat. Cind protestezi fata de unele nedreptati esti bun, nu rau.
Protestul inseamna o incrincenare.
Dar nu inseamna raul. E o explozie de energie pozitiva.
Hip-hopul a cam imbatrinit
De ce hip-hopul?
Le-am incercat pe toate. Am ramas la asta datorita stilului de muzica.
E monoton, e acelasi.
Nu e acelasi. Serios, nu este. Generatiile trecute spuneau la fel despre folk, pop, rock. In hip-hop conteaza cum dai cursivitate versurilor. Sint detalii de stil si de senzatie. La toate astea se adauga mesajul. E, ca sa le legi pe toate astea nu e usor. Dovada? Noi, ca miscare, acum sintem in pana. Unul care �sa rupa capatinile�, dintre cei tineri, nu prea este. Astia care sintem, sintem din �92-�93.
Hip-hopul e rentabil.
De citiva ani e acceptat ca moda pe televiziuni. Mai mult, unii care nu au nici o baza in hip-hop se imbraca, se poarta hip-hop. Sint multi care preiau elemente de hip-hop si le baga in alta muzica, dar fara sa iubeasca hip-hopul, si atunci il strica. Publicul ii simte.
Fara bipuri
De ce nu aveti cuvinte cu bipuri? Bipul da audienta.
E, mai avem putine cuvinte grele. Noi nu vrem asa. Ce se-ntimpla? Noi nu vrem popularitate asa. De multe ori cind imi scapa o injuratura, eu ma simt rau. Cei care gasesc senzatie in asta in copilarie nu au injurat destul.
Dar cind se umple hiphopperul american de masini, lanturi, case si cinta tot proteste sociale?
Toata problema asta vine din faptul ca aceia care promoveaza chestia asta au fost foarte saraci. Transmitindu-si problemele, le-au crescut teancurile cu bani si atunci nu mai puteau vorbi despre fix aceleasi lucruri.
De ce �Declaratie de avere�?
Simplu. Pai, politicienii au declaratii de avere. Si a venit cineva cu ideea ca toti sa ne facem. Noi ne-am facut-o inaintea tuturor.
Stinga, in varianta �pe sleau�
Cum sint romanii?
De doua feluri: romanii care se uita la televizor si devin emancipati si romanii care arata conservatori, se uita la televizor, dar dupa ce dau cu sapa toata ziua, nu mai au timp de blanite sau nu stiu ce... se uita la televizor, dar nu inteleg nimic, ramin intr-un stadiu in care trebuie sa se lupte cu viata lor.
Complet paraleli?
Ei isi inteleg sau nu reciproc realitatile, dar sint interdependenti. Ca sa mearga primii, ca primii sa aiba coloana oficiala cu sase BMW-uri si sapte bodyguarzi, statul aduna bir de la cei din realitatea cealalta. Categoria �la sapa� are nevoie de aia cu blanita. Sint oameni care nu inteleg si oameni care inteleg ca aia nu inteleg.
Versuri din �Declaratia de avere�
�Am o teava prin care am acces la apa.
Declaratia mea d-avere (- da, vere! -) asa vrea sa-nceapa.
Am un damf ramas in nas de la mirosul de teapa (demn),
De glasul unui sus pus adus de-un bus de la sapa (de lemn).
Am buzunare prin care cineva o ia in joaca,
Parca finantele-s, ca la o icra ma cam freaca.
Am de la un prieten o vorba de mosneag:
�Cum ar fi ba, sa traim cu totii in vileag?�.
Cu diplome, diplomat mi-au fost inchise, constat, usi.
Ca nu eram din neam de baiat din stat.
Instrainat de sistem am invatat sa razbat,
Traind din mila Domnului, in casa tatalui dat.
Am rime cu cimbru, filate de hoti ca timbru�,
Da-i las sa ia, c-am un clasor si �Capu� de zimbru�.
Am plamini cu aer de doua show-uri in fire,
Care ma tin o noapte-ntreaga daca la mica ma-ncaier.
Am computer luat cu banii strinsi pentru scuter,
si-am sa pot concepe fatul numai la ma-sa-n uter.
Am un tricou ECKO - logic ca da bine-n poza
si stofa de economist fiindca lucrez la veioza��.
Sursa: Cotidianul
11.09.2006
6.9KB
.. si ca sa inchei... :-< .. INTR-O buna zi ... VOM FI DIN NOU IMPREUNA.... ITI PROMIT .... ca ne VOM INTALNI.... .... dor imi este de ziua in care ne vom revedea.... nu te voi uita.... :( :) :X
24.08.2007
32KB
Review - Colinde magice cu Cleopatra Stratan
Scris de Andreea Sofrone Miercuri, 30 Decembrie 2009 PDF Imprimare Email
n apropierea Crăciunului, mai exact pe 23 decembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, ne-am adunat cu mic, cu mare (bine, mai mult cu mic) să asistăm la concertul de lansare al primului album de colinde al Cleopatrei Stratan, "Colinde Magice. Micuţa dar talentata artistă a atras un public numeros la Sala Palatului, care a fost asaltată de copii de toate vrstele nsoţiţi de părinţii lor. Eu am fost cu verişorul meu de 10 ani care abia aştepta să nceapă concertul şi mi-a zis despre Cleo că "este un super star şi are tot ce şi doreste.
Cleopatra a fost nsoţită pe scenă de către tatăl său, Pavel Stratan, (căruia i se adresa din cnd n cnd cu apelativul "Tatic) şi Calancea Band. Concertul a nceput cu una dintre cele mai ndrăgite colinde romneşti: "Domn, domn, să-naltam. Au urmat "Ingerii soptesc, "Steaua sus rasare, "Deschide uşa, crestine, "Le Betleem colo-n jos, colindele fiind intercalate cu cele mai de success melodii ale Cleopatrei de pnă acum, "Numar pnă la unu, "Zunea zunea şi "Te-am intalnit. Recitalul s-a ncheiat după aproape o oră şi jumătate, pe acordurile celei mai cunoscute piese a Cleopatrei: "Ghita. Toţi copii ştiau refrenul şi au cntat ncntaţi: "Ghita, te-aştept diseară la portita.
Deşi ncă se află la nceput de carieră, Cleopatra Stratan a dovedit că ştie cum să ntreţină atmosfera unui concert de asemenea amploare. Alături de tatăl său, artista a umplut timpul dintre cntece cu mici glume (mie mi-a plăcut n special cea cu diferenţa dintre o cămilă şi un om: "Dar ştii care e diferenţa dintre o cămilă şi un om? Uite, cămila poate să lucreze trei luni la rnd fără ca să beie. Dar omul poate să beie trei luni la rnd fără ca să lucreze.) şi discuţii despre melodiile pe care le-au cntat mpreună. n timpul concertului, n sală era o agitaţie de nedescris. Nu cred că am mai asistat la vreun concert n care zumzăială din jur să acopere uneori ceea ce se ntmpla pe scenă. Dar este de nţeles, avnd n vedere că jumătate dintre spectatori aveau sub 10 ani.
Concertul Cleopatrei Stratan a fost cadoul perfect de sărbători pentru toţi cei prezenţi la Sala Palatului , dar n special pentru cei mici care au raspaltit-o pe mica artistă cu flori şi mici cadouri pe parcursul concertului. Cleopatra şi trupa ce au acompaniat-o ne-au introdus n atmosfera specială de Crăciun cu colindele lor frumoase. Ne auzim la Crăciunul următor, Cleopatra!
Sursa poza: