|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
Interviu
Pavel Stratan: “Viaţa însăşi e un miracol”
-Pavel, în ultima vreme ai dispărut din peisajul muz-
ical românesc. Se pare că ţi-ai concentrat toată
atenţia asupra Cleopatrei, lăsându-ţi propria cari-
eră muzicală pe planul doi. Vei mai cânta?
-Cred că e evident pentru toată lumea: eu trăiesc acum
prin Cleo, îmi retrăiesc de fapt copilăria. Şi, având în
vedere că piesele ei sunt compuse de mine, iar la unele
dintre acestea formăm un duet, nu se poate spune că mi-
-am abandonat cariera, nu?! În plus, am mereu concerte
în Moldova şi România. Cât despre viitor, numai timpul
va hotărî. Ştii cum e cu inspiraţia: muza vine când vrea
ea, creaţia artistică este cel mai imprevizibil lucru din
-lume! Când un artist îşi prognozează, pas cu pas, viitorul,
atunci el nu mai este artist, ci...ghicitor în stele! Cine ar
fi anticipat, acum doi ani, apariţia explozivă a Cleopa-
trei?! Nici măcar eu! Lucrurile s-au întâmplat de la sine,
a fost un miracol
-Crezi în miracole?
-Da, cu toată fiinţa. Viaţa însăşi e un miracol. Trebuie
numai să credem în ele, ca să devină realitate.
-Te-ai gândit să te întorci în România sau să te sta-
bileşti în altă ţară?
-Cu riscul că mă repet (mereu mi se pune întrebarea asta!),
România este a doua mea ţară, a doua mea casă, căreia îi
datorez ce sunt astăzi. Mă întorc de fiecare dată aici cu
o imensă bucurie. Nu cred însă că mă voi stabili vreodată
definitiv în România - deşi, până la urmă, tot ce contează
e să fii alături de cei dragi! Şi cu atât mai mult nu aş alege
o altă ţară. Mi s-a propus, de pildă, să fac film, alături de
Cleo, în Elveţia, şi prin urmare să locuiesc acolo câţiva
ani – însă am refuzat, din mai multe motive. Nimic nu se
compară cu meleagurile natale, cu Ţara Copilăriei – fa-
milia, prietenii, mormintele celor plecaţi, limba, amintir-
ile...Până şi pietrele pe care calci sunt altfel în ţara ta şi ţi
se face dor de ele când eşti plecat...Vorba ceea, nicăieri
nu e iarba mai verde ca acasă!
-Care este relaţia ta cu fanii din România? Tu şi Cleo
– aveţi fani comuni?
-Fanii din România sunt extraordinari! Îi iubesc pe toţi şi
pentru ei fac tot ceea ce fac. Le sunt recunoscător pen-
tru admiraţia lor şi sper să nu-i dezamăgesc niciodată.
Nu sunt vorbe mari, chiar aşa simt. Am chiar un grup de
fani care mi-au devenit prieteni apropiaţi şi pentru care
organizez două-trei întâlniri pe an, când ajung în Româ-
nia- întâlniri pe care le-aş dori mult mai dese, dacă ar fi
posibil. Avem, desigur, şi mulţi fani comuni dar, trebuie
s-o spun, cu mândrie, că fanii Cleopatrei i-au întrecut
numeric (cu mult!) pe ai mei...
-Dar relaţia cu presa?
-În general, o relaţie bună, care se încadrează în limitele
normalului şi ale bunului simţ. Presa nu a fost niciodată
,,dură” cu mine, poate şi pentru faptul că n-am dat nicio-
dată ocazie la bârfe şi cancanuri ieftine. Sunt o persoană
aşezată, „cuminte”, pentru care familia este centrul uni-
versului. Am răspuns, în limita posibilităţilor, solicitărilor
de a acorda interviuri, de a participa la diferite eveni-
mente. Presa, la rândul ei, a respectat, în linii mari, afir-
maţiile mele.
-Cum a tratat Cleo succesul? Cum se explică faptul
că nu are deloc aere de vedetă, că este caldă, pri-
etenoasă cu toată lumea?
-În măsura în care îl poate conştientiza, succesul este pen-
tru ea o ciocolată primită în dar atunci când o merită!
Filosofia mea de viaţă (am mai spus-o: eu cred foarte
mult în merit) am aplicat-o şi în educaţia ei. Este crescută
ca orice alt copil, în normalitate, modestie, bun simţ, fără
excese de orice fel, în spiritul valorilor tradiţionale. Nu-
i „punem lumea la picioare” (majoritatea jucăriilor pe
care le are, de
pildă, sunt
cadouri de la
fani). Încer-
căm să-i
oferim o
copilărie abso-
lut obişnuită,
cu un pro-
gram normal
(grădiniţă,
studiu core-
spunzător
vârstei ei, odi-
hnă, re-
laxare...). Cleo
se joacă, e şi
responsabilă,
are grijă de an-
imăluţele ei:
Ciuciu, chin-
chilla, şi Patro-
cle, şoricarul.
Îşi ajută mama
la bucătărie cu
o deosebită plăcere, „predă” păpuşilor, desenează tot
timpul, dansează...Viaţa noastră de familie este una obiş-
nuită, simplă, deci nimic din mediul ei ori din educaţia
primită n-o poate transforma într-o mică vedetă plină de
fiţe. Nu mănâncă altceva decât oricare alt copil, o mân-
care sănătoasă, fără prea multe dulciuri (deşi îi plac...),
are haine adecvate vârstei ei ş.a.m.d. Nu lucrez cu ea ore
în şir, cum cred unii, ci după un program flexibil, adap-
tat disponibilităţii ei (numai când are ea chef, mai bine-
zis!), e mai mult o joacă, şi-i face o plăcere nebună! De
fapt, nici nu trebuie să repetăm prea mult, natura a înzes-
trat-o cu o memorie bună – deşi niciodată nu memore-
ază un lucru fără să-l înţeleagă. Reţine versurile numai
dacă au o înşiruire logică, dacă formează o poveste cred-
ibilă în mintea ei. Cleo şi improvizează foarte mult şi ade-
seori refac versurile unei piese în funcţie de dorinţa, de
sugestiile ei. Cleo vorbeşte tot timpul, cu păpuşile, în
camera ei, cu stelele, la culcare, sau inventează roluri, in-
trând în pielea personajelor. Creează tot timpul – o lume
de muzică, dans, culori şi poveşti...Îşi exersează talentul
actoricesc şi în relaţia cu copiii, la grădiniţă – e o
încântare să îi priveşti. Este o mică persoană extrem de
afectuoasă şi gen-
eroasă cu cei din
jur.
-Care au fost
cele mai grele
momente în
evoluţia ei ca
artist?
-Pentru ea, nici un
moment nu a
fost greu sau ten-
sionat – totul s-a
transformat într-
o poveste. Cleo
se joacă, pur şi
simplu se joacă!
Pentru mine
însă...
-Care sunt
sursele tale de
inspiraţie?
-Inspiraţia îşi
găseşte sursele „pesti tăt”: oameni, natură, cele mai ba-
nale obiecte, tot ce înseamnă viaţă...Dar, în primul rând,
sursa mea de inspiraţie este chiar Cleopatra.
-Ne poţi da câteva detalii despre noul album al
Cleopatrei, care se va lansa în această toamnă?
-Numai câteva, pentru că nu vreau să deconspir surpriza!
Este un amestec de stiluri, de la cel cu care v-am obişnuit
deja la hip-hop, veţi întâlni multe poveşti, personaje din
universul şi din folclorul copiilor, aceeaşi lume fascinantă
a copilăriei, în care m-am întors datorită Cleopatrei. Sau
pe care, poate, nu am părăsit-o niciodată...
-Cum se vor împăca, în viitor, profesiile alese de tine
– regia şi jurnalismul – cu muzica?
-Mi-aş dori să regizez , de pildă, filme pentru copii – se
simte o acută lipsă pe piaţa genului - , filme cu animale,
cu decoruri fantastice, sau să ecranizez, de pildă, marile
poveşti româneşti sau moldoveneşti, sau marile romane
ale clasicilor, nedrept de ignorate până acum. Mi-ar
plăcea să fac şi regie de teatru. Iubesc mult teatrul, îl con-
sider o artă „vie”, sinceră, care interacţionează în pro-
funzime cu spectatorul. Dar, evident, pasiunea mea
fundamentală, fără de care nu aş putea respira, va rămâne
întotdeauna Muzica...Nu văd absolut nicio contradicţie
între regie, jurnalism şi muzică. Dimpotrivă.
-Ce consideri că ai câştigat sau că ai pierdut datorită
celebrităţii?
-Celebritatea a fost benefică doar în măsura în care mi-a
adus o recunoaştere în faţa publicului. Nu mi-a afectat
actul creaţiei, m-a stimulat mai degrabă să continui. Iar
de pierdut...nu ştiu dacă am pierdut ceva...În niciun caz
contactul cu realitatea!
-Cum te vezi „peste ani 50”?
-Jucându-mă cu strănepoţii de-a muzica, păzind beciul de
noua generaţie şi depănând amintiri din copilărie
cu...strănepoţii fanilor mei!
-Care este crezul tău în viaţă?
-Cred în mine atât cât să mai pot crede în ceilalţi. Şi – să
nu-ţi doreşti niciodată „mai mult”, „mai bine”, decât îţi
dăruieşte viaţa, sau să priveşti mereu spre mâine, sărind
peste azi...Uite, toate frumuseţile şi bogăţiile lumii sunt
chiar aici, în clipa prezentă...de pildă o buburuză care ţi
s-a aşezat pe mână...
-Dacă ai pleca pe o insulă pustie, care ar fi cele trei
obiecte pe care le-ai lua cu tine?
-Holograma Cleopatrei, chitara şi o fotografie cu fanii
mei cei mai fideli!
-Ţi-ai ieşit vreodată din pepeni?
-Am încercat o dată să intru într-un pepene roşu, am şi
reuşit, dar era aşa de bine, aşa de dulce acolo, încât n-am
mai vrut să ies...
-Ce pasiuni, hobby-uri secrete ai?
-E...secret!
-Obiectul, simbolul preferat, care te reprezintă cel
mai bine?
-Clepsidra este un simbol care m-a fascinat dintotdeauna.
Timpul, care este ca o spirală...Ne naştem copii sau
bătrâni, după cum ne e norocul. Îmbătrânim sau
rămânem copii. La mine, copilăria e o stare permanentă,
mă defineşte. Şi sper să n-o pierd niciodată.
-Filmul preferat?
„Inteligenţă artificială” – povestea lui Pinnocchio (per-
sonajul favorit al Cleopatrei!) în variantă modernă.
-Melodia preferată?
-Aceea pe care o voi scrie...mâine!
La final, câteva cuvinte pentru cititorii revistei
Arcad@?
-Urez mult succes revistei şi aştept să apară şi în variantă
paper! Fanilor Cleopatrei (ca şi fanilor mei) le doresc să
aibă curajul de a-şi împlini visele...şi îi aşteptăm cu drag
la lansarea celui de al doilea album al Cleopatrei, precum
şi a păpuşii care îi poartă numele.
revista Arcad@ nr. 19-20 iunie-iulie 2008
47.1KB
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
, însă le-a refuzat. 
IPTC005%20contains(CHISINAU%20-%20PAPUSA%20-%20CLEOPATRA%20STRATAN%20-%20PREZENTARE%20))
