|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
interviuri: Pavel Stratan: "Mulţi aud, puţini ascultă, dar şi mai puţini înţeleg" 27.05.2004
Mai mult despre:
Stratan Pavel
Cantautorul Pavel Stratan face parte din categoria acelor interpreţi, care au pornit în viaţă pe jos, de unul singur, fără a fi susţinut de cineva. Este el însuşi o companie de promovare a propriilor creaţii şi, luând în considerare succesul pe care I- a înregistrat după primele două albume, se promovează cu succes. Considerat de unii drept promotor al vulgarităţii şi moldovenismului provincial, Pavel este, concomitent, adorat de cei care îşi retrăiesc, prin creaţia lui, propria viaţă şi văd un mod umoristic, dar şi filosofic de interpretare a unor realităţi - un fel de Kant al nostru, de la ţară, dacă doriţi.
- Pentru a mă conforma stilului tău, „să începem cu începutul": ce te-a apucat de ai început să interpretezi anume acest gen de muzică?
- Nu m-am trezit într-o dimineaţă şi mi-am zis: ia' să în cep să scriu ceva. Deloc. ÃŽncă de prin clasa întâi mi-a plăcut foarte mult să improvizez. Ţin minte că noi, copiii, ne lăudam care şi în ce zi s-a născut: care de ziua lui Gagarin, care de ziua nu mai ştiu a cui şi când a ajuns rândul meu, am zic că m-am născut de ziua mea. ÃŽn plus, m-am născut atunci când trebuia, pentru că fiecare om are ziua sa de naştere, care nu este deloc întâmplătoare. Sunt nişte subiecte la care mă gândesc mereu şi pe care le-am inclus în piesele mele. Fiecare vorbă, îmbina re sau joc de cuvinte, pe care le auzeam şi îmi plăceau, le notam într-un caieţel. M-au impresionat foarte mult „Amintirile din copilărie" ale lui Creangă şi cum amintirile din copilăria mea nu erau mai puţin impresionante pentru mine, a venit timpul când am deschis caietul şi am început să fac uz de expresiile care mi-au plăcut cândva. Tot despre ce cânt mi s-a întâmplat cândva - nişte amintiri frumoase legate de tata, spre exemplu...
- Care "a schimbat la beci lăcata"?
- Anume. Apoi, noi trăiam într-o mahala, în care se adunau cam toţi băieţii din Nişcani (satul meu de baştină şi unde se întâmplau multe chestii interesante, astfel că bagajul de amintiri mi-e plin. Cât despre cântatul la chitară, cred că am început de pe la vreo patru ani, prima mea apariţie pe scena şcolii mi s-a întâmplat la şapte ani, iar în clasa a doua am ocupat locul doi la festivalul raional „Voci de argint" din Călăraşi. Mai târziu am decis să valorific bagajul acumulat, şi aşa au apărut cele două volume din seria „Amintiri din copilărie".
M-am gândit mult cum şi în ce stil să încep, până într-o dimineaţă, când mi-am zis: cum a ieşi - aşa să fie. Ulterior se pot face unele schimbări, corectări: începutul contează cât despre limbajul folosit, nu am putut să redau viaţa, copilăria mea prin expresii literare, corecte din punct de vedere lingvistic, pentru că anume prin cuvintele şi accentul folosite am conceput cele două albume ale mele -altfel nu ar fi ieşit nimic din ce am planificat, iar un „ce" în locul unui „şi" ar fi stricat tot compotul.
- Dar rusismele?
- Nu le accept în creaţia mea. Am folosit doar două asemenea cuvinte: „gherb" şi „curcioc". Pentru mai mult nu am avut chef.
- Dar „şlang" de unde vine?
- Şi ăsta e tot de acolo, dar nu puteam spune că scot „jinul" cu furtunul. Ar fi fost absolut contrar stilului adoptat de mine.
- ÃŽn cazul în care vei ieşi pe piaţa românească, bănuiesc că vei umbla pe la accent, limbaj...
- Absolut deloc. Voi revizui doar aranjamentul muzical, prestaţia tobelor, chitarelor - totul, în afară de text. Altfel, publicul din România nu ar fi manifestat nici un interes pentru piesele mele. Ar fi exact la fel cum aş monta un film despre evenimente din anii '60 cu maşini de 300 de cai putere din timpurile noastre. Vreau să-ţi spun că modul în care sunt concepute piesele aici, în Republica Moldova, şi în România este absolut diferit. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar acolo au înţeles unde bat eu şi ce doresc să spun, spre exemplu, prin expresia „...când mă-mbăt îs bat" sau prin „eu m-am născut de ziua mea". Toate versurile mele se axează pe jocuri de cuvinte şi pe muzicalitatea cuvintelor („noi de-o vorbă, fără de vorbă, dintr-o vorbă ne-nţelegem", „fix la 12 fix". Unul şi acelaşi cuvânt are mai multe interpretări semantice. Unora le par simple versurile mele şi cred că le fac într-o clipă, dar asta e o eroare. Lucrez asupra lor uneori chiar zile în şir, până ajung la o combinaţie reuşită...
- Mie nu mi s-au părut simple, mai ales povestea cucului şi a semnului „X"...
- Păcat că în versiunea pregătită pentru România această piesă nu va fi inclusă. De fapt, "cucul a murit" este o filosofie întreagă. Toată povestea a pornit de la o bătrână, maca Liza, care depăşise vârsta de optzeci de ani, dar care niciodată nu s-a plâns de sănătate. La o vreme oarecare, grămădită de timp, când se vedea că sfârşitul i se apropie, am întâlnit-o şi am în trebat-o dacă nu se teme de moarte, la care ea mi-a răspuns că îi place viaţa, dar a obosit să trăiască, aşa că ar vrea să vină momentul ăsta ca să se liniştească. Filosofia cântecului este că nimic nu-i veşnic şi, odată şi odată, şi cucului îi cântă cucul.
- Te-ai gândit cândva că pasiunea ta, chitara, poate să-ţi aducă şi nişte bani?
- Nu. Ştiu că sună banal, dar fac ceea ce fac anume pentru că doresc să fac aşa. Nu suport ideea să cânt după indicaţiile cuiva pentru că aşa cer rigorile timpului sau a genului. Dacă iese şi un ban din toată treaba asta - e bine. Nu am încercat să fac niciodată şlagăre...
- Asta cum vine: două note în cruce şi trei cuvinte fără cuvinte cu „la-la-lei" la. Nu am făcut piese dansante, poate, cu excepţia a două-trei. Cântecele mele sunt construite pe cuvinte care exprimă nişte gânduri. Muzica e tristă, dar este înviorată de text, de procedeele la care m-am referit mai sus.
- Se poate spune că piesele tale sunt nişte parodii?
- Niciodată nu am făcut parodii pe seama nimănui, mai ales pe seama celor care au copilărit împreună cu mine. Am redat viaţa mea, trăirile mele. Bineînţeles că am mai înflorit pe alocuri, pentru a-i da textului o culoare mai vie, cum ar fi în cazul ciorii care fierbe în ceaun. Dacă te uiţi la mine, poţi să-ţi dai seama că nu mai sunt eu beţivul naţiunii doar pentru că majoritatea cântecelor sunt despre băutură: beau şi fumez doar de la ocazie la alta.
- Exact. De patru ori pe an: de Crăciun, de Paşti, de Hram şi în fiecare zi.
- Aşa cânt eu. De fapt, duc un mod sănătos de viaţă, am sală de forţă acasă. Fac şi scamatorii, iluzionism, ce mai - băiat de băiat. Mai sunt si „modest", pe lângă toate.
- Sunt sigur că ţi s-a recultura şi moldovenismul provincial. Ţi-a zis vreun prieten sau cunoscut din lumea muzicii că faci anticultură?
- Au fost şi asemenea opinii. Ştii cum e: mulţi aud, puţini ascultă, iar înţeleg vreo doi-trei. Pentru mine este important ca muzica mea să fie solicitată, ceea ce se întâmplă.
- Poate cineva se consideră mare intelectual şi îi e ruşine să recunoască cum scotea vin din beciul părinţilor?
- Probabil. Cei care mă apreciază sunt oameni cu umor, care înţeleg viaţa. Am primit numeroase telefoane de la diferite categorii sociale, prin care am fost felicitat pentru ceea ce fac, iar faptul că s-au realizat 50 de mii de casete cu piesele mele, spune despre ceva. La reproşuri sunt vulnerabil pentru că s-au întâmplat cazuri când am muncit o lună la o piesă. Când după un asemenea efort auzi fel de fel de porcării - nu e bine.
- Cum au ajuns piesele tale în România? Ai vreun agent care te promovează, mai ales la posturile de radio şi televiziune?
- Deloc. Cântecele mele au ajuns în România din mână în mână, de pe piaţa noastră, pentru ca mai apoi să fie trase, piratereşte, pe casete şi CD-uri. Aşa s-a întâmplat că prezenta toarea de ştiri de la „Kiss FM", Alina Vancea, a adus caseta mea la emisiunea de dimineaţă a cârcotaşilor, pentru ca mai apoi să apar pe post mai în fiecare zi. Au urmat emisiunea lui Andrei Gheorghe şi „Cronica Cârcotaşilor*'...
- Speri să cucereşti şi piaţa din România?
- Este o realitate. Stilul adoptat de mine nu este cunoscut peste Prut - este ceva nou şi interesant pentru România. Am primit câteva oferte de la mai multe case de discuri de peste Prut, pe care trebuie să le analizez cu atenţie înainte de a le accepta. Acum finalizez varianta albumului pregătit special pentru publicul din această ţară şi sper să realizez şi un videoclip.
- Mulţumesc pentru interviu, îţi doresc cât mai mulţi ascultători, care să te admire, dar să şi te înţeleagă.
Sursa: Ziarul "Vitraliu", Autor: Marcel TOMA
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
Nascut in 1970 in satul Niscani, raionul Calarasi, Pavel Stratan nu filozofeaza la nesfarsit in legatura cu ce ar fi putut sau ar fi trebuit sa fie Basarabia astazi. Nu se intreaba nici macar cine ar fi putut fi el insusi. Nu se omoara sa dea un raspuns la intrebarea "persana" cum poate cineva sa fie basarabean. Cu o intuitie extraordinara, el merge direct la tinta, povestind cine este.
...Poate le gasiti pe net, eu n-am cautat inca. Fotografia din revista Diverta e cunoscuta, e-n galeria foto.
