Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
Nelu Stratan: 'Eram Zorro şi speriam babele'
2007 07 03| de Dana Cobuz
Singurul lucru care nu-i place lui Nelu Stratan la călătoriile cu trenul între Moldova şi România este că, la graniţă, pierde două ore cu schimbatul postamentului cu roţi: "Europa are căile ferate pe un anumit standard, doar fosta URSS are terasamentul mai lat. Au făcut aşa liniile ca să fie siguri că nu pot intra trenuri străine fără ştiinţa lor!". Nelu a trecut peste inconvenientul aşteptării şi a venit din nou la Bucureşti, pentru a-şi promova videoclipul piesei "Zai, zai".
● Jurnalul Naţional: Ai stat mai mult de o săptămână în România pentru promovare. A meritat timpul?
Nelu Stratan: Da, a meritat. În România există un show-biz care funcţionează. În Moldova, ca interpret, trebuie să umbli singur din uşă în uşă, să te zbaţi să te difuzeze.
Cântau pe trepte, la dispensar
● Trăieşti în umbra fratelui şi a nepoatei?
Doamne fereşte! Am mesajul meu, melodiile mele, am ce spune la lume. Fiecare, după merit.
● Care sunt amintirile tale din copilărie?
Noi suntem trei fraţi: eu, Maria (Liusia) şi Pavel. Sora e mai mică cu trei ani şi fratele cu cinci. Am avut o copilărie foarte fericită. Nu duceam lipsă de nimic. Părinţii lucrau binişor: mama, vânzătoare, tata, tractorist, îşi câştigau banul. Am fost într-o familie de gospodari. Distracţie, dacă nu era, ne-o făceam noi. Normal că erau mai mult nebunii şi boacăne... Dar erau şi jocuri cuminţi. La televizor era un fel de concurs de cântat. Ne adunam şi noi mai mulţi, pe treptele dispensarului din sat, ne împărţeam în două grupuri şi făceam concurs. Cânta unul, cânta altul. Erau şi jocuri milităreşti, gen "Drapelul", la care trebuia să fii foarte iscusit şi iute de picior. Eu apelam la trucuri ca să câştig.
● Cum erai ca elev?
Am învăţat binişor. Nu la toate materiile, ci doar la cele care-mi plăceau. Ştiam Istoria Uniunii Sovietice pe dinafară. Mă împăcam în general cu învăţătura. Cu scrisul şedeam mai prost, dar la citit eram bun.
● Ai făcut şcoală în română sau în rusă?
Am făcut şcoală rusească. Am scris şi am citit în chirilică. Am citit foarte multă literatură rusească, dar acasă vorbeam moldoveneşte.
Indianul de peste Prut
● Care era cea mai mare distracţie a copilăriei?
Mult timp petreceam la cinematograf. Când vedeai un film indian era nebunie totală. Mai erau filmele cu apaşi, westernuri. Era "Aurul lui Makena", extraordinar film! Sau "Winnetou, fiul lui Inchichuna". La nebunie mi-a plăcut Zorro. Îmi făcusem mască, sabie şi pelerină de pânză neagră, cu care speriam babele pe drum. Am fost şi indian: mi-am pus păr lung şi pană, mi-am făcut arc cu săgeţi... Aveam cinematograf în sat, erau puse afişe şi ştiam ce filme urmau să fie difuzate. Duminica era şi matineu, în restul săptămânii erau spectacole de la 6:00 şi de la 9:00 seara. Pentru noi, cei mici, era strict interzis să intrăm la filmul de la ora 9:00. Când ne mai prindea câte un învăţător de serviciu ne făcea o cărare în păr cu foarfeca, să ne pună semn că noi suntem cei răi, care se duc noaptea la film. Fugeam de la şcoală, mă suiam în tren şi mergeam la Chişinău. Acolo, cinematograful era deschis de la 10:00 dimineaţa până noaptea. Vedeam filmul, mâncam o îngheţată şi plecam acasă, unde ajungeam obosit "de la lecţii".
● Păi aveai bani şi de tren, şi de film?
Nu prea îmi luam bilet la tren. Mergeam cu personalul, staţiile erau cam din 15 în 15 minute. Coboram dintr-un vagon şi urcam în altul, fugind de controlor.
● Ce îţi doreai să ajungi?
(râde) Cea mai frumoasă meserie din lume mi se părea cea de tehnician-operator de cinematograf. Mi se părea că nimic nu poate fi mai bine decât să stau în cămăruţa aceea de sus şi să proiectez filme. Desigur, nu m-am gândit nici o clipă că voi fi nevoit să văd un film de o sută de ori!
A făcut armata la Marină, în Ucraina
Cursurile de tehnician de cinematograf l-au ajutat pe Nelu în timpul serviciului militar. "O slujbă mai bună în armată nu puteam să nimeresc: eram bibliotecar, tehnician de proiecţie filme, dădeam muzică şi aduceam poşta pe corabie. Erau chiar lucrurile care îmi plăceau. Am făcut armata trei ani la Marină, la Sevastopol, în Ucraina, pe un cruiser cu rachete, pe nume Slava. Am fost şi pe Marea Mediterană, şi pe Marea Nordului. Am primit şi o insignă pentru merite deosebite. Ţineam echilibrul militar pe mare. Faţă de colegii mei eu am avut un serviciu foarte uşor. În plus, nu am întrerupt legătura cu ceea ce învăţasem pe uscat: filme, cărţi şi muzică. Oferta nu era prea variată. Aveam mai mult filme politice, de propagandă, de război şi câteva de dragoste. Dar mă descurcam şi făceam rost şi de filme mai bune. Literatură rusească aveam o grămadă pe corabie", povesteşte Nelu Stratan.
Jurnal national
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
