Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
interviuri: Nelu: „Eu niciodată nu am tins să plac la toţi” 31.07.2007
Mai mult despre:
Nelu
Nu ne mai obosim să facem prezentările de rigoare, pentru că despre el am scris în nenumărate rânduri şi cu fiece realizare frumoasă. Acum venim cu un interviu în exclusivitate pentru www.music.md, oferit chiar în primele ore după venirea sa de la Bucureşti. Nelu ne vorbeşte despre noul său videoclip, despre Joe Dassin şi români, despre faptul cum e să fii Nelu Stratan şi să nu vrei să profiţi de numele ce-l porţi, devenit brand internaţional.
- Cum te simţi?
- Super. Am venit obosit şi în acelaşi timp odihnit , plimbat, văzut, încântat de ceea ce se întâmplă acolo.
-Deja toată România te-a cunoscut: te-ai lansat oficial, videoclipul rulează la cele mai importante posturi TV, iar de câteva săptămâni presa românească e plină de titluri, precum „Cel de-al treilea Stratan”?
- De asta mă bucur, pentru că întotdeauna am tins să ajung peste Prut. Şi nu oricum, dar frumos. Peste tot unde am fost, toată lumea m-a primit şi privit bine. Întrebări indiscrete sau provocatoare nu au fost. În toate interviurile am povestit despre mine şi piesele mele, toţi erau curioşi de unde am apărut (râde).
- În ultimul nostru interviu ai declarat că vei fi Nelu Stratan. Totuşi, ai apărut ca Nelu. Avantaj sau dezavantaj?
- Nici una, nici alta. Iniţial aşa se discutase şi cei de la casa de discuri din România au insistat ca eu să apar ca Nelu Stratan. Dar până la urmă ideea n-a fost cea mai bună: în Moldova eu sunt Nelu, am lansat deja un album, un videoclip, mai am sute de proiecte pentru piaţa autohtonă. Şi la urma urmei eu sunt Nelu Stratan şi de asta nu pot să fug sau să profit. La câteva interviuri tv din România eram prezentat:”Iar acum îl invităm pe Nelu, Nelu Stratan”. Şi până la urmă, eu sunt Nelu, nu? Nelu Stratan (râde)
- Românii te-au lăudat, dar şi atacat, precum că vii cu ceva copiat, gen Joe Dassin. Cum explici?
- Mai că nimeni nici n-a pomenit de aşa ceva. Când am fost întrebat de ce aşa gen de muzică, adică nu departe de stilul Pavel Stratan, am explicat precum că eu nu m-am lansat cu aşa gen de piese. Toţi ştiu că deja am editat un album şi altul e în pregătire, cu piese pop, pop – dance, şi că niciodată no să abandonez aceste stiluri. Pur şi simplu am simţit aceste piese ironice, am făcut textele, la unele care vor fi lansate mai târziu chiar şi muzica, şi gata, nimic special. Aceste texte niciodată nu vor fi cântate în grai literar, pentru că dacă zici „spune fa unde te duci”, şi încerci să transformi în forma română literară, atunci tot sensul se pierde. Da, acum ştiu ce vrei să mă întrebi şi îţi răspund: nu-l copii pe Pavel, nicidecum. Asemănarea dintre piesele noastre este că ambii cântăm popular, o română vorbită, nu literară. Dar eu am vocea mea, modul de interpretare e diferit, temele sunt total diferite – Pavel povesteşte amintirile sale, eu despre viaţa de acum: în piesa „Gândul” discut cu gândurile mele, în „E vară” spun despre tot şi nimic, şi însăşi piesa se termină şi cu o morală „da unde noi să ne grăbim”. Eu niciodată nu am tins să plac la toţi.
- Cum a fost în România? Ce anume ai făcut?
- Am lansat oficial videoclipul piesei „Zai zai” şi am fost invitat la o serie de emisiuni televizate, pentru prezentări, interviuri, discuţii. Acum merge promovarea videoclipului şi deja se discută despre următorii paşi.
- Există diferenţă între atitudinea românilor faţă de artist şi ceea ce se întâmplă la noi?
- Nu pot să zic dacă e vorba de atitudine. Mai degrabă de funcţiile şi obligaţiile fiecăruia. Acolo e altfel, e vorba de un sistem întreg, unde totul e pus foarte bine pe roate. În primul rând, acolo fiecare ştie ce are şi cum trebuie de făcut. Dacă producătorul, după semnarea contractului, prezintă întregii echipe proiectul ce urmează a fi arătat şi auzit, atunci toţi pornesc la treabă: şi regizorul, şi scenaristul, şi stilistul, şi PR-ul, toţi. La noi, în schimb, interpretul singurel dă din coate până când nu-i mai ajung puteri şi bani pentru a merge înainte.
- Ai realizat videoclip şi în Moldova, şi în România. Cum ţi s-a părut, în ambele cazuri?
- Total diferit, din toate punctele de vedere. În primul rând, piesele sunt diferite, total diferite. La „Ultima noapte”, cu regizorul Igor Cobâleanschi, a fost altă atmosferă, piesa fiind de dragoste, parcă şi aerul inspirat îţi crea senzaţia de melancolie. Din punct de vedere tehnic, a fost bine, calitativ şi uşor de lucrat. Acolo, puţin altfel: piesa fiind haioasă, ne-am ţinut doar de făcut glume. În ambele cazuri au existat regizor, scenarist, doar că acolo mai există oameni care îţi spun din start cu lux de amănunte cum o să apari tu şi cum va fivideoclipul. Dacă din start am apărut cu papucii albaştri, aşa am rămas până la urmă. Şi nu-i nici o eroare – aşa a fost gândit, pentru că însăşi scenariul videoclipului e aşa gândit – tot ce se întâmplă acolo e doar în mintea mea, şi dacă eram în acei papuci, la sfârşit nu puteam să ajung încălţat în altceva.
- Acum ce faci, „aici” şi ”acolo”?
- Acum lucrez la album, ce va conţine doar piese de aşa gen, şi în toamnă trebuie să-l lansez. Recunosc că sunt mai mult preocupat cu „acolo”, dar nu abandonez nici ceea ce-am făcut aici. Pregătesc pentru toamnă mai multe proiecte, sper să le reuşesc pe toate.
- Ce urmează?
- Albumul doi şi lansarea lui în România, că acum a avut loc doar lansarea videoclipului, un nou videoclip, şi deja vedem consecinţele. La toamnă voi putea spune mai multe, acum e prea devreme să tragem concluzii.
- Îţi mulţumim mult pentru timpul acordat şi-ţi dorim succes pe viitor.
- Eu vă mulţumesc şi vă promit că de fiece dată o să vin cu noutăţi frumoase şi plăcute.
Doina Cernavca, Music.md
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
