Peste 100 de romani faimosi vor fi premiati in cadrul primei editii a Galei Celebritatilor Anului, organizata de agentia MEDIAS in parteneriat cu Rin Grand Hotel si TVR. Numeroase personalitati marcante din televiziune, sport, politica, moda, actorie, afaceri, muzica, arta, invatamant, cercetare si administratie au fost nominalizate la 18 categorii. Printre vedetele care intra in cursa celebritatilor anului se numara Andreea Marin Banica, Stefan Banica Jr., Maia Morgenstern, Irinel Popescu, Cristian Mungiu, Robert Turcescu, Catalin Botezatu, Adrian Mutu, Dan Sucu, Elena Udrea, Marius Tuca, Teodor Melescanu, Cristian David, Teo Trandafir si Gabriela Vranceanu Firea. In cadrul galei vor fi decernate si o serie de premii de excelenta: Florin Piersic, Valeriu Lazarov, Margareta Paslaru, Cornel Constantiniu, Radu Beligan, Jean Constantin, Ileana Stana Ionescu, Olga Tudorache si Alexandru Sassu. Presedintele Romaniei va fi onorat cu un premiu special. Evenimentul va avea loc la 30 iunie, la Rin Grand Hotel, incepand cu ora 19.00, si va fi transmis de TVR 2 si TVR I. Iata lista cu Premiile de Excelenta si cele 18 categorii:
................... ......................
7. Celebritatea Anului: Copii
Catinca Untaru (11 ani, actrita Hollywood)
Cleopatra Stratan (5 ani, solista)
Noni Ene (16 ani, solist)
Vlad Puscasu (17 ani, aur Olimp. chimie)
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
Proiectul “99 femei de succes” îşi va găsi continuarea în acest an. Alexa nu s-a căsătorit cu Sandu Grecu, cum şi era de aşteptat. Cleopatra în schimb a ajuns departe. În curînd, ne va uimi cu un nou proiect – o Cleopatră în miniatură care-i poartă hainele şi care mai şi cîntă toată ziua “Ghiţă”. Luminiţa Morozan s-a căsătorit şi se pare că în curînd va fi mămică. Adrian Ursu, pedantul, încă mai întreabă fetele: “Mă iubeşti?”.
Anul trecut tema prezentării a fost Cleopatra Stratan, care a inspirat organizatorii să folosească stilul ei pentru a îmbrăca o prezentatoare, iar anul acesta a fost Corul de la Teatrul cu Orgă care a prezentat original şi hazliu, uneori, cîştigătorii nominalizaţi.
-Pavel, în ultima vreme ai dispărut din peisajul muz- ical românesc. Se pare că ţi-ai concentrat toată atenţia asupra Cleopatrei, lăsându-ţi propria cari- eră muzicală pe planul doi. Vei mai cânta? -Cred că e evident pentru toată lumea: eu trăiesc acum prin Cleo, îmi retrăiesc de fapt copilăria. Şi, având în vedere că piesele ei sunt compuse de mine, iar la unele dintre acestea formăm un duet, nu se poate spune că mi- -am abandonat cariera, nu?! În plus, am mereu concerte în Moldova şi România. Cât despre viitor, numai timpul va hotărî. Ştii cum e cu inspiraţia: muza vine când vrea ea, creaţia artistică este cel mai imprevizibil lucru din -lume! Când un artist îşi prognozează, pas cu pas, viitorul, atunci el nu mai este artist, ci...ghicitor în stele! Cine ar fi anticipat, acum doi ani, apariţia explozivă a Cleopa- trei?! Nici măcar eu! Lucrurile s-au întâmplat de la sine, a fost un miracol -Crezi în miracole? -Da, cu toată fiinţa. Viaţa însăşi e un miracol. Trebuie numai să credem în ele, ca să devină realitate. -Te-ai gândit să te întorci în România sau să te sta- bileşti în altă ţară? -Cu riscul că mă repet (mereu mi se pune întrebarea asta!), România este a doua mea ţară, a doua mea casă, căreia îi datorez ce sunt astăzi. Mă întorc de fiecare dată aici cu o imensă bucurie. Nu cred însă că mă voi stabili vreodată definitiv în România - deşi, până la urmă, tot ce contează e să fii alături de cei dragi! Şi cu atât mai mult nu aş alege o altă ţară. Mi s-a propus, de pildă, să fac film, alături de Cleo, în Elveţia, şi prin urmare să locuiesc acolo câţiva ani – însă am refuzat, din mai multe motive. Nimic nu se compară cu meleagurile natale, cu Ţara Copilăriei – fa- milia, prietenii, mormintele celor plecaţi, limba, amintir- ile...Până şi pietrele pe care calci sunt altfel în ţara ta şi ţi se face dor de ele când eşti plecat...Vorba ceea, nicăieri nu e iarba mai verde ca acasă! -Care este relaţia ta cu fanii din România? Tu şi Cleo – aveţi fani comuni? -Fanii din România sunt extraordinari! Îi iubesc pe toţi şi pentru ei fac tot ceea ce fac. Le sunt recunoscător pen- tru admiraţia lor şi sper să nu-i dezamăgesc niciodată. Nu sunt vorbe mari, chiar aşa simt. Am chiar un grup de fani care mi-au devenit prieteni apropiaţi şi pentru care organizez două-trei întâlniri pe an, când ajung în Româ- nia- întâlniri pe care le-aş dori mult mai dese, dacă ar fi posibil. Avem, desigur, şi mulţi fani comuni dar, trebuie s-o spun, cu mândrie, că fanii Cleopatrei i-au întrecut numeric (cu mult!) pe ai mei... -Dar relaţia cu presa? -În general, o relaţie bună, care se încadrează în limitele normalului şi ale bunului simţ. Presa nu a fost niciodată ,,dură” cu mine, poate şi pentru faptul că n-am dat nicio- dată ocazie la bârfe şi cancanuri ieftine. Sunt o persoană aşezată, „cuminte”, pentru care familia este centrul uni- versului. Am răspuns, în limita posibilităţilor, solicitărilor de a acorda interviuri, de a participa la diferite eveni- mente. Presa, la rândul ei, a respectat, în linii mari, afir- maţiile mele. -Cum a tratat Cleo succesul? Cum se explică faptul că nu are deloc aere de vedetă, că este caldă, pri- etenoasă cu toată lumea? -În măsura în care îl poate conştientiza, succesul este pen- tru ea o ciocolată primită în dar atunci când o merită! Filosofia mea de viaţă (am mai spus-o: eu cred foarte mult în merit) am aplicat-o şi în educaţia ei. Este crescută ca orice alt copil, în normalitate, modestie, bun simţ, fără excese de orice fel, în spiritul valorilor tradiţionale. Nu- i „punem lumea la picioare” (majoritatea jucăriilor pe care le are, de pildă, sunt cadouri de la fani). Încer- căm să-i oferim o copilărie abso- lut obişnuită, cu un pro- gram normal (grădiniţă, studiu core- spunzător vârstei ei, odi- hnă, re- laxare...). Cleo se joacă, e şi responsabilă, are grijă de an- imăluţele ei: Ciuciu, chin- chilla, şi Patro- cle, şoricarul. Îşi ajută mama la bucătărie cu o deosebită plăcere, „predă” păpuşilor, desenează tot timpul, dansează...Viaţa noastră de familie este una obiş- nuită, simplă, deci nimic din mediul ei ori din educaţia primită n-o poate transforma într-o mică vedetă plină de fiţe. Nu mănâncă altceva decât oricare alt copil, o mân- care sănătoasă, fără prea multe dulciuri (deşi îi plac...), are haine adecvate vârstei ei ş.a.m.d. Nu lucrez cu ea ore în şir, cum cred unii, ci după un program flexibil, adap- tat disponibilităţii ei (numai când are ea chef, mai bine- zis!), e mai mult o joacă, şi-i face o plăcere nebună! De fapt, nici nu trebuie să repetăm prea mult, natura a înzes- trat-o cu o memorie bună – deşi niciodată nu memore- ază un lucru fără să-l înţeleagă. Reţine versurile numai dacă au o înşiruire logică, dacă formează o poveste cred- ibilă în mintea ei. Cleo şi improvizează foarte mult şi ade- seori refac versurile unei piese în funcţie de dorinţa, de sugestiile ei. Cleo vorbeşte tot timpul, cu păpuşile, în camera ei, cu stelele, la culcare, sau inventează roluri, in- trând în pielea personajelor. Creează tot timpul – o lume de muzică, dans, culori şi poveşti...Îşi exersează talentul actoricesc şi în relaţia cu copiii, la grădiniţă – e o încântare să îi priveşti. Este o mică persoană extrem de afectuoasă şi gen- eroasă cu cei din jur. -Care au fost cele mai grele momente în evoluţia ei ca artist? -Pentru ea, nici un moment nu a fost greu sau ten- sionat – totul s-a transformat într- o poveste. Cleo se joacă, pur şi simplu se joacă! Pentru mine însă... -Care sunt sursele tale de inspiraţie? -Inspiraţia îşi găseşte sursele „pesti tăt”: oameni, natură, cele mai ba- nale obiecte, tot ce înseamnă viaţă...Dar, în primul rând, sursa mea de inspiraţie este chiar Cleopatra. -Ne poţi da câteva detalii despre noul album al Cleopatrei, care se va lansa în această toamnă? -Numai câteva, pentru că nu vreau să deconspir surpriza! Este un amestec de stiluri, de la cel cu care v-am obişnuit deja la hip-hop, veţi întâlni multe poveşti, personaje din universul şi din folclorul copiilor, aceeaşi lume fascinantă a copilăriei, în care m-am întors datorită Cleopatrei. Sau pe care, poate, nu am părăsit-o niciodată... -Cum se vor împăca, în viitor, profesiile alese de tine – regia şi jurnalismul – cu muzica? -Mi-aş dori să regizez , de pildă, filme pentru copii – se simte o acută lipsă pe piaţa genului - , filme cu animale, cu decoruri fantastice, sau să ecranizez, de pildă, marile poveşti româneşti sau moldoveneşti, sau marile romane ale clasicilor, nedrept de ignorate până acum. Mi-ar plăcea să fac şi regie de teatru. Iubesc mult teatrul, îl con- sider o artă „vie”, sinceră, care interacţionează în pro- funzime cu spectatorul. Dar, evident, pasiunea mea fundamentală, fără de care nu aş putea respira, va rămâne întotdeauna Muzica...Nu văd absolut nicio contradicţie între regie, jurnalism şi muzică. Dimpotrivă. -Ce consideri că ai câştigat sau că ai pierdut datorită celebrităţii? -Celebritatea a fost benefică doar în măsura în care mi-a adus o recunoaştere în faţa publicului. Nu mi-a afectat actul creaţiei, m-a stimulat mai degrabă să continui. Iar de pierdut...nu ştiu dacă am pierdut ceva...În niciun caz contactul cu realitatea! -Cum te vezi „peste ani 50”? -Jucându-mă cu strănepoţii de-a muzica, păzind beciul de noua generaţie şi depănând amintiri din copilărie cu...strănepoţii fanilor mei! -Care este crezul tău în viaţă? -Cred în mine atât cât să mai pot crede în ceilalţi. Şi – să nu-ţi doreşti niciodată „mai mult”, „mai bine”, decât îţi dăruieşte viaţa, sau să priveşti mereu spre mâine, sărind peste azi...Uite, toate frumuseţile şi bogăţiile lumii sunt chiar aici, în clipa prezentă...de pildă o buburuză care ţi s-a aşezat pe mână... -Dacă ai pleca pe o insulă pustie, care ar fi cele trei obiecte pe care le-ai lua cu tine? -Holograma Cleopatrei, chitara şi o fotografie cu fanii mei cei mai fideli! -Ţi-ai ieşit vreodată din pepeni? -Am încercat o dată să intru într-un pepene roşu, am şi reuşit, dar era aşa de bine, aşa de dulce acolo, încât n-am mai vrut să ies... -Ce pasiuni, hobby-uri secrete ai? -E...secret! -Obiectul, simbolul preferat, care te reprezintă cel mai bine? -Clepsidra este un simbol care m-a fascinat dintotdeauna. Timpul, care este ca o spirală...Ne naştem copii sau bătrâni, după cum ne e norocul. Îmbătrânim sau rămânem copii. La mine, copilăria e o stare permanentă, mă defineşte. Şi sper să n-o pierd niciodată. -Filmul preferat? „Inteligenţă artificială” – povestea lui Pinnocchio (per- sonajul favorit al Cleopatrei!) în variantă modernă. -Melodia preferată? -Aceea pe care o voi scrie...mâine! La final, câteva cuvinte pentru cititorii revistei Arcad@? -Urez mult succes revistei şi aştept să apară şi în variantă paper! Fanilor Cleopatrei (ca şi fanilor mei) le doresc să aibă curajul de a-şi împlini visele...şi îi aşteptăm cu drag la lansarea celui de al doilea album al Cleopatrei, precum şi a păpuşii care îi poartă numele.
revista Arcad@ nr. 19-20 iunie-iulie 2008
presa despre cleo 6 – poza de Fan(atic), in Cleopatra · 47.1KB
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
