Statul moldav, ca propriul gropar •autor: Constantin Cheianu
Într-o emisiune de dezbateri a unui post de televiziune rusesc, se discuta despre diferenţele dintre filmul american şi cel rusesc. Referindu-se la calitatea publicului, unul dintre participanţi a opinat la un moment dat că americanul consideră bun un film atunci cînd acesta îi place, în timp ce rusul îl crede bun dacă i se spune că este ca atare.
fragment
Avem în Basarabia de astăzi cel puţin vreo patru „culturi”. Este vorba de protocronismul moldoveniştilor, de naţional-conservatismul a ceea ce reprezintă fenomenul „Literatura şi Arta”, de (a)politica culturală promovată de Ministerul Culturii şi, în fine, de arta vie, arta care ia naştere astăzi. Fiecare din cele patru tabere vrea să convingă publicul că anume ea reprezintă adevărata cultură. Şi ştiu ce haos e în minţile multor oameni care, nefiind capabili să aibă opinia lor şi, totodată, cultivând o încredere nemărginită în tot ce se publică, îi pot crede la fel de buni pe un Ion Canna, un Grigore Vieru, un Andrei Strâmbeanu şi un Emilian Galaicu-Păun. Deşi considerăm mulţi dintre noi „moldovenismul” un produs „arheologic”, lipsit de orice valenţă culturală, nu putem ignora, totuşi, faptul că din el fac parte nu doar un Corneanu, un Ponomari şi un Lupan, dar şi un Druţă. Apoi există un fenomen atât de inedit, cum e Pavel Stratan, care aparţine şi el curentului respectiv.
Jurnal de Chisinau
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
