Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
Mihail VAKULOVSKI
PAVEL STRATAN - Amintiri din copilărie
ÃŽn ultima vreme pe piaţa muzicală au apărut trupe & cântăreţi extraordinari, care-mi plac foarte tare şi-i simt prieteni adevăraţi, chiar dacă pe unii nici nu-i cunosc (personal, cum se zice). E ca şi cu vreo 10 ani în urmă, când au apărut – la Chişinău – scriitorii pe care i-am aşteptat dintotdeauna – Dumitru Crudu, Iulian Fruntaşu, Ştefan Baştovoi, Alexandru Vakulovski. Acum însă e vorba de muzică, nu de literatură, sau nu numai de literatură, fiindcă textele lor sunt şi literatură, exact ca la Ada Milea şi PARAZIŢII, care erau până acum atât de singuri – dar siguri! - în preferinţele mele muzicale. E vorba de trupe şi CD-uri pe care le ascult foarte des, acasă, pe drum, în maşină, la lucru, oriunde, le recomand prietenilor: LUNA AMARĂ, PLANETA MOLDOVA, PARAZIŢII, ZDOB & ZDUB, ALTAR şi PAVEL STRATAN. Evident că îmi place mult şi URMA şi SHUKAR COLLECTIVE, îmi place şi FĂRĂ ZAHĂR, şi VIŢA de VIE, şi CUIBUL, şi GÂNDUL MÂŢEI şi ALTERNOSFERA şi, se înţelege, PHOENIX, dar vorbeam de trupe care-mi sunt foarte-foarte apropiate, aşa, ca Ada MILEA. Aici (şi acum) mă voi opri puţin la muzica lui Pavel Stratan. Ca şi în cazul Adei Milea, locul pe care l-a ocupat Pavel Stratan în muzica şi cultura românească era virgin. Norocul culturii române e că acest loc liber n-a fost ocupat de un oarecare, cum s-ar fi putut, totuşi, întâmpla, ci de un mare talent şi, se pare, un mare caracter – un artist care nu scrie, ci se scrie. Primele două albume ale lui Pavel Stratan se numesc AMINTIRI DIN COPILĂRIE, adică AMINTIRI DIN COPILĂRIE şi AMINTIRI DIN COPILĂRIE, Vol. II. AMINTIRI DIN COPILĂRIE este compus din piesele EU BEU, LULUŢA, ASA-I CĂ DESE ORI, TATA, CÂND LILIECII ZBOARĂ, VINUL DE PRIMAE, CEASUL, ŢIGARA, ÃŽN SEARA ASTA, LA CITY, VASILE MANGU, S-O-NSURAT BĂIEŢII şi CÂND ERAM MITEL. AMINTIRI DIN COPILĂRIE (II) – din SECA, ÃŽNCĂ NU-NVĂŢAM…, PEŞTIŞORUL DE AUR, PRIMUL SĂRUT, VIAŢA MOLDOVANĂ, PESTE ANI CINCIZECI, LA TANTI NINA, SĂNĂTATE, M-AM NĂSCUT DE ZIUA MEA, COPILĂRIA, FOC LA GHETE şi VISUL. Pavel STRATAN scrie şi versurile şi muzica şi e foarte apropiat prin ceea ce face de ceea ce în muzica rusească, pe care o cunoaşte foarte bine, fiind basarabean născut în URSS, se numeşte avtorskaia pesnea, reprezentată în primul rând de Vladimir Vysotski. Ca şi Vysotski, Pavel Stratan îşi scrie viaţa, textele lui Stratan exprimă existenţa, viaţa lui Stratan, deocamdată din perioada copilăriei, care, ştim cu toţii, e „nevinovatăâ€, cum zicea şi Ion Creangă, cel mai mare scriitor român din toate timpurile, de care, iată, Pavel Stratan e cel mai apropiat - de unde şi denumirea celor două CD-uri ale sale de până acum. De aici şi limpezimea şi veselia şi bucuria din cântecele sale. Chiar dacă de cele mai multe ori e vorba de o copilărie foarte năzbâtioasă a eului poetic, care e şi personaj principal, existenţa căruia e urmărită de ochiul de vultur al tatălui, personaj foarte important nu numai în aceste două CD-uri, ci şi în viaţa fiecărui om. ÃŽncă o dată – versurile lui Pavel Stratan sunt cu totul extraordinare, nu numai fiindcă sînt trăite, sincere şi bine lucrate, Stratan muncind la primul său album ani de zile, versurile sale fiind adunate cu multă migală, cuvintele din textele sale legându-se unele de altele ca şi acţiunile din copilărie a doi fraţi şotioşi, poeziile fiind pline de substanţă şi având şi acel vino-ncoace care lipseşte multor poeţi cu cărţi care se vor/cred importanţi. Muzica însă vine de la sine, cel puţin aşa pare, dar – atenţie! – Pavel Stratan este absolvent al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Stilul cântecului de autor pe care-l practică Pavel Stratan şi care-mi aminteşte şi de Bulat Okudjava, Victor Tsoi/KINO, Aleksandr Rozenbaum, care fac parte din aceeaşi familie – şi mai ales, iar, Vysotski – îi permite să cânte şi cu accent basarabenesc, accent atât de atrăgător – în special, iată, în cultură – element care imprimă cântecelor sale, pe lângă vocea foarte mişto, o latură şi mai existenţială & adevărată. Când am auzit pentru prima oară Pavel STRATAN m-am distrat şi m-am bucurat foarte tare - mi-a plăcut din prima! Dar ascultându-l tot mai des mi-am dat seama că Stratan e şi… trist, cum a zis o gagică. Vezi piesa VISUL, mai puternică decât orice piesă biografică din muzica românească, pe bune. Special n-am vorbit despre vreo piesă anume, deşi mi-a fost greu să nu citez din AMINTIRI DIN COPILĂRIE. Mie îmi plac toate piesele lui Pavel STRATAN, un artist căruia nu-i lipseşte nimic – ascultaţi-le şi bucuraţi-vă!
PS: Apropo de VISUL, piesa despre tatăl său decedat, la care îi curg lacrimi - de fiecare dată - când o cântă. ÃŽn jurnalul tatălui meu au rămas două poze, tăiate dintr-o revistă, de-ale lui Stratan, iar ultima lui însemnare e asta: "La întrebarea din "Cronica Română" ce este muzica sa, Pavel Stratan a răspuns că muzica sa e un copil pe care nimeni, niciodată n-o să-l vadă cu mâna întinsă. Optimist băiat!"
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
