 flaviuAdministrator
Postari: 616
|
|
El:
La 11 noiembrie împlineşte 34 de ani. Este născut la Nişcani, Călăraşi. Ca un Scorpion veritabil, ştie să-şi urmeze ţelul, încet, dar sigur, perseverând până la finalul victorios. Este căsătorit cu Rodica, de meserie arhitect, iar împreună au o fată, Cleopatra. Fetele familiei îşi susţin foarte mult „stâlpul caseiâ€Â? - Rodica ajutându-l în tot ce face, iar Cleopatra îngânându-i cântecele.
Şcoala:
ÃŽn copilărie îi bătea pe toţi. Până într-a cincea a învăţat bine, iar pe urmă – mai puţin bine. Toată ziua scria versuri, îi plăcea să citească şi să se ocupe de chestiile lui.
Familia:
Are un frate şi o soră. Fratele, cunoscutul Nelu de la „Trimedial Musicâ€Â?, l-a sprijinit întotdeauna şi a crezut în muzica lui. Tatăl lui, pe care l-a iubit nespus de mult, a murit acum 11 ani, era categoric împotrivă ca el să cânte. Când îl prindea cu chitara în mână, parcă îl vedea pe naiba - nu ştia altceva decât tractor, animale, gospodărie, lucruri serioase – omul cunoştea un adevăr - cu muzica nu aduci bani la casă. Când unul dintre fraţi făcea vreo boroboaţă, tata nu avea timp să clarifice cine-i vinovatul. ÃŽi punea pe tustrei în rând şi-i chelfănea laolaltă.
Studii:
La 30 de ani a devenit student la Institutul de Arte. Primii doi ani i-a făcut la regretatul Veniamin Apostol. Apoi şi-a luat un an academic, revenind în clasa de regie a Lidiei Panfil. S-a căsătorit şi a fost nevoit să treacă la fără frecvenţă. Are ambiţia să absolvească instituţia anul acesta.
Vânzări:
ÃŽn prima zi de la lansarea albumului „Amintiri din copilărieâ€Â? la Bucureşti, s-au vândut 7000 de discuri. ÃŽn doi ani de anonimat în R. Moldova, a reuşit să deţină întâietatea în topul vânzărilor – 50 mii de exemplare.
Reacţii:
Când iese pe scenă, toată lumea începe să râdă: „Aista-i Pavel Stratan?â€Â?. După succesul cu „Eu beuâ€Â?, publicul şi-a închipuit că el nu lasă paharul din mână şi că trebuie să iasă, clătinându-se, pe scenă sau să aibă ochii roşii de băutură. Multora li se pare că este altfel de om şi că cel care cântă despre pileală, este cel mai mare beţiv. Or, de patru ani, Pavel face taekwon-do şi culturism. ÃŽn fiecare dimineaţă, între 8 şi 10, îl poţi găsi în sala de gimnastică. Credeţi că prin muşchii lui uriaşi circulă doar alcool?
„Prieteni�:
Câteodată, este sunat de admiratori şi invitat la... o vadră cu vin: „Hai, măi, să trăsnim o căldare cu jinâ€Â?, „Tata o tăiet porcu şi avem o piankăâ€Â?. La care Pavel le răspunde senin că ar putea veni să le cânte, nu ca să bea. Fumează, dar bea „cu pipetaâ€Â?, numai la ocazii.
Lacrimi:
Plânge foarte uşor. Dacă şi-a cântat cântecele de 100 de ori, de 99 de ori le-a plâns. Dacă s-ar produce într-un film şi ar fi trebuit să plângă, nu ar fi nevoie să i se picure ceva în ochi.
Idoli:
Eminescu: L-a influenţat iremediabil. Zice că: „Cel mai greu e să faci un lucru simpluâ€Â?.
Vladimir Vâsoţki şi Viktor Ţoi: I-a ascultat, fidel, mai mulţi ani şi a rămas, pe totdeauna, admiratorul şi lor.
Cei mai fideli:
Florin, DJ la Radio Iaşi. ÃŽl sună în fiecare zi, îi promovează piesele. Mai pe scurt, nu mai are odihnă de când ascultă muzica basarabeanului. Dar şi Teo de la PRO TV nu rămâne în urmă – ştie pe de rost toate cântecele lui Pavel şi le cântă fără nici o ezitare.
„Seka�:
A jucat „sekaâ€Â? de la cinci ani şi era atât de bun, încât flăcăii din sat nici nu vroiau să joace cu el. De asemenea, de mic era înconjurat de băieţi de 20 de ani, cărora le cânta cu foc la chitară „cântece de-a noastreâ€Â?. Cântă după auz. Dacă va filma videoclip la „Sekaâ€Â?, va arăta un adevărat show... Fiţi pe fază!
Stratanomania cuprinde România.
Acest joc de cuvinte nu este unul întâmplător. Mai bine de câteva luni, dincolo de Prut s-a petrecut ceva fenomenal cu cântăreţul Pavel Stratan, cel care era recunoscut doar de moldovenii plecaţi peste hotare, ale cărui casete erau puse cu grijă prin bagaje sau solicitate de la cei rămaşi acasă. Cele două albume ale lui – „Amintiri din copilărieâ€Â? – au fost vândute, ca pâinea caldă, la chioşcurile muzicale din Chişinău în cifre-record, fiind bătute doar de „O-Zoneâ€Â?. „Ajunsâ€Â? din mână în mână, în mâinile cârcotaşilor de la „Prima TVâ€Â?, Pavel Stratan a devenit, în cel mai direct mod, vedetă peste noapte. Asistăm, şi o spunem fără cârcote, la un eveniment extrem de interesant: Pavel Stratan a ajuns din Piaţa Centrală a Chişinăului în buricul Bucureştiului, cântând într-un autentic grai moldovenesc şi având succes într-un mediu lingvistic literar românesc. A fost ascultat mai întâi la chefuri studenţeşti, iar astăzi, celebrul „Eu beuâ€Â? răsună de pe micile ecrane şi în localurile selecte. Putem spune că sub ochii noştri are loc un adevărat boom made în Moldova. E greu să defineşti genul muzicii şi să evaluezi valoarea „Amintirilor din copilărieâ€Â?. O vor face criticii. ÃŽn schimb, muzicologii (Bogdan Geană nu consideră deplasată comparaţia lui Pavel cu Oscar Benton, Vladimir Vâsoţki sau Tom Waits. Despre bardul de la Nişcani se spune că este sincer şi că „această francheţe se extinde dincolo de muzică, versurile fiind existenţialiste şi înţesate cu umor, ceea ce duce la un adevărat postmodernism muzical, la capitolul limbaj petrecându-se acelaşi lucru („Eu beuâ€Â?, Pavel îşi exagerează până la paroxism accentul moldovenesc şi chiar lexicul („Când eram mititelâ€Â?)â€Â?.
Să recunoaştem că este „coolâ€Â? să-l asculţi pe Pavel Stratan. El, care nu a visat să intre în topuri, este, la ora actuală, în fruntea acestora. Pavel a fost primul invitat al redacţiei noastre. Şi parcă era prea puţin loc pentru toţi invitaţii, curioşii şi admiratorii veniţi să-l vadă. A fost sincer, inspirat şi uimitor de spiritual. Un om care încă nu şi-a conştientizat şi asumat succesul.
- Pavel, eşti un fel de Ion Creangă, numai că în muzică...
- Cred că da...
- Care a fost cea mai mare trăsnaie a ta din copilărie?
- ÃŽn mahalaua noastră trăia o băbuţă, care strângea nuci şi le vindea. ÃŽmpreună cu un nepot de-al ei, Nicu, prietenul meu, ne-am zis să-i dăm o mână de „ajutorâ€Â?: am adunat un sac cu nuci şi i l-am vândut cu 25 copeici. Băbuţa ne-a rugat să-l urcăm în pod. Zis şi făcut. Noaptea, însă, am dat sacul jos şi i-am vândut din nou babei. Ne-a plăcut faza. Ea ne tot spunea să aducem nuci şi noi ne ţineam de „plimbatâ€Â? sus-jos sacul. ÃŽntr-o zi, baba, care număra nucile cu ochii, ne spune: „Măi băieţi, ia împrăştiaţi nucile celea din pod, să nu steie grămadă, ca să nu crăpe podulâ€Â?...
- Şi când ţi-a venit ideea să-ţi cânţi năzbâtiile?
- Când am venit din armată. Simţeam că trebuie să calc pe un drum. După cum aţi observat, cântecele mele se bazează pe jocurile de cuvinte. Folosesc cuvinte asemănătoare, antonime, sinonime, calambururi... Poate se aseamănă cu stilul lui Vâsoţki... ÃŽn fiecare cuvânt caut efect şi muzicalitate. Mă străduiesc să aleg cuvinte simple, care să se pronunţe uşor. Nu caut neapărat cuvinte frumoase. Când spun că „tata a schimbat la beci lăcataâ€Â? – asta am în vedere.
- Jocurile de cuvinte sunt pasiunea ta?
- Da, un hobby. Le scriu de 20 de ani. ÃŽmi place să adun toate expresiile, vorbele de duh, aforismele – „spune cine e prietenul tău şi am să-ţi spun cine e elâ€Â?. Sau să contrapun cuvintele, să folosesc cacofonii (puţine), să repet acelaşi lucru: „tu vrei să se ducă ploaia ori să steieâ€Â?, „te rog, nu mă rugaâ€Â?, „încep de la începutâ€Â?. „M-am născut de ziua meaâ€Â? este titlul unui cântec de-al meu şi un exemplu grăitor în acest sens. Când eram mici, fiecare se lăuda cu ziua în care s-a născut. Unul s-a născut de ziua lui Gagarin, altul – de-a nu ştiu cui. Când mi-a ajuns rândul, eu nu ştiam ce să răspund. Am zis ce mi-a venit pe limbă: „M-am născut de ziua meaâ€Â?. Şi în „Când eram eu mititelâ€Â? (chiar dacă e un cuvânt urât, pe care nu-l folosesc în viaţă - „lăturiâ€Â?) se întâmplă acelaşi lucru: „nici de porci nu stam în lături/ le fierbeam lăturiâ€Â?. Când citeşti, nu-ţi dai seama că e vorba de un joc de cuvinte.
- Când ai scris primul cântec?
- ÃŽn 2000, când am intrat la Institutul de Arte. Eram la o petrecere studenţească. Aveam foarte multe cântece despre mama (le-a scris când avea 13 ani) şi îmi plăcea să le cânt. Dar nu le-am cântat, ci am interpretat două strofe din „La noi în satâ€Â?, un cântec despre mahalagiul meu, Vasile Mangu. Colegilor le-au plăcut tare. A doua zi, întreg căminul vuia: „Vasile Mangu, care înfoaie şlangulâ€Â?. Când am văzut că a prins, am alergat acasă să scriu continuarea. Mulţi români m-au întrebat: ce înseamnă „şlanguâ€Â?? Din fericire, nu am folosit multe rusisme, doar câteva - „kîrciokâ€Â?, „gherbâ€Â?, „taraâ€Â? şi „şlangâ€Â?, fără să-mi dau seama că sunt nişte împrumuturi. Chiar dacă am fost marcaţi de limba rusă, am evitat, cât de mult am putut, rusismele. Altfel, deveneam „Grăieşte moldoveneşteâ€Â?.
- Tot Nişcaniul tău va intra în file de istorie...
- Da. Unii mă întreabă dacă sunt personaje adevărate. Dar cum să mă uit eu în ochii sătenilor, când aproape jumătate dintre ei au casetele mele, iar 99 % mi-au ascultat cântecele? Nu mi-am permis să fac ceva ce nu există. ÃŽmi pare rău doar că nu am putut folosi nume frumoase de fete, ci nume simple, neliterare, ca Valea, Lilea, Lida, Clara – pentru jocul de cuvinte. Sau „cioara care zboară de-amu-n şiaunâ€Â? – este o glumă nevinovată. Iar dacă adăugăm la cioara care zboară imaginaţia pe care o are un om cu două pahare de vin în cap...
Chiar dacă am fost marcaţi de limba rusă, am evitat, cât de mult am putut, rusismele. Altfel, deveneam „Grăieşte moldoveneşteâ€Â?.
- Atragi atenţia mai mult la cuvinte sau la muzică?
- Nu pot face dintâi melodia şi apoi versurile sau invers. Muzica şi cuvintele se nasc odată. Dacă iei oricare piesă şi o citeşti, ţi se pare că ceva nu este în regulă. Pentru că un vers poate să fie dintr-un cuvânt, iar al doilea – din mai multe. Bunăoară, „tată-tată, asta-i prima datăâ€Â? poate să rimeze în vers şi apoi peste două-trei rânduri.
- Cum te simţi acum, când ai devenit, peste noapte, vedetă?
- Totul s-a petrecut atât de repede, încât nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine. Ştiam că acest lucru va veni odată, dar nu am crezut că atât de devreme. Timp de doi ani, stând în Chişinău, nimeni nu mi-a bătut niciodată în uşă, ca să-mi spună ceva, să-mi propună ceva, să mă invite undeva... E adevărat, multă lume mă suna şi-mi spunea cuvinte bune. Dar acestea nu erau pentru mine o prognoză favorabilă. E firesc, ca fiecare muzică să-şi găsească ascultătorul, iar eu îmi cânt amintirile din copilărie... Eram conştient că fac o muzică ce nu va ajunge în vreun top.
Aceasta nu înseamnă că, prin cântecele mele, bat în felul nostru de a vorbi. Nu- mi permit să vorbesc urât, vulgar, poate doar aluziv, sugestiv şi emotiv.
- Românii n-au avut un Vâsoţki...
- A existat Florin Chilian şi piesa lui „Iubiâ€Â? – ceva asemănător cu ceea ce fac eu. Dar nu a mai continuat să scrie.
- Eşti prieten cu Huidu şi Găinuşă?
- Ei au fost primii care m-au pus pe post, la „Kiss FMâ€Â?. Jurnalista Alina Voinea le-a adus o casetă de-a mea, pe care o avea de o prietenă căsătorită cu un basarabean. Cineva mi-a spus că piesele mele sunt difuzate la Kiss. Am crezut că e o glumă proastă. Am început să ascult acest post de radio. Şi chiar din prima zi am auzit cum Huidu şi Găinuşă vorbeau despre mine! Nu-mi venea să cred! Mă gândeam: „Doamne, nu cumva visez?â€Â?. Nu putea să fie adevărat aşa ceva... mai ales în Bucureşti! ÃŽn Moldova nimeni nu a îndrăznit să-mi pună cântecele pe post, nimeni nu vroia să stea de vorbă cu mine. Pe când cârcotaşii au promis în direct că mă vor invita la ei în emisiune, că-mi vor difuza piesele. Văzusem „Fără zahărâ€Â? la Prima TV şi chiar mă gândeam: „Doamne, dacă vreo odată în viaţă aş ajunge şi eu la Prima TV, la emisiunea cârcotaşilorâ€Â?...
- Ce s-ar întâmpla dacă ai cânta în româna literară?
- Eu nu cânt ce vorbesc astăzi, ci ceea ce vorbeam acum 30 de ani. Cred că nu poţi face un film în stilul anilor ‘60 cu maşini decapotabile ultramoderne din 2004... Nu e logic. Nu spun că nu pot cânta sau vorbi altfel. De ce cineva ar trebuie să mă închidă şi să nu-mi dea voie să gândesc liber? Aşa am vorbit în copilărie. Dar aceasta nu înseamnă că, prin cântecele mele, bat în felul nostru de a vorbi. Nu-mi permit să vorbesc urât, vulgar, poate doar aluziv, sugestiv şi emotiv – „şi-n trei secunde eşti numa-n cerceiâ€Â?...
- Ai un cântec preferat?
- Pentru mine toate piesele sunt pe primul loc. Şi de întrebi 12 oameni diferiţi ce piese le plac, evident, fiecare va răspunde diferit. Depinde dacă a avut vacă, răţi sau dacă a băut jin. Să ştiţi că pun suflet în tot ce fac. Eu nu învăţ lumea de rău. Cuvintele din cântece le trec prin sită de o mie de ori. Pentru mine, un cântec este ca un nou-născut, căruia mama îi verifică fiecare unghiuţă şi degeţel ca să fie totul la locul lui. Nu pun cuvinte aiurea şi nu fac muzică la kilogram: ori fac perfect, ori nu fac deloc. Deocamdată, nu mă gândesc despre ce să scriu, ci la materialul adunat. Când fac o strofă, recitesc caietele mele, dicţionarul meu de cuvinte, cap-coadă. Dacă nu se lipeşte, caut alt cuvânt, mai potrivit. Nu repet aproape nimic şi nici nu-mi place să copiez. Chiar şi cuvintele ironice prefer să le pun pe o muzică de jale.
- Cine îţi face orchestraţia?
- Nu ştiu să lucrez la calculator, de aceea ochestraţiile le încheagă DJ TzigaNASH. Când fac muzica mea, eu stau în studio alături de el şi spun tot ce trebuie să se facă.
- Nu toată lumea te agreează...
- Unii mi-au zis în faţă că nu mă plac. E şi normal: nu trebuie să faci pe plac la toată lumea. Asta-i reacţia când oamenii numai aud cântecele mele, nu şi le ascultă. Ele trebuie ascultate. Nu am făcut muzică de dansat. Şi când văd pe cineva că începe să danseze după muzica mea, mă opresc imediat de cântat.
- Te vei muta la Bucureşti?
- Deocamdată, nu ştiu. Visul meu e să devin actor şi acolo aş putea să mi-l realizez.
Text de Rodica Trofimov
Interviul a fost realizat pentru revista VIP Magazin. Le mulţumim pentru generozitate
_______________________________________
WWW.PAVELSTRATAN.HOME.RO
io inca de ieri am vrut sa va scriu pe forum
da' nu eram asa de bat
|
|
) organice ma refer.. sau cum s zice.. fizice??? :-/ hai k asta nu mai stiu! oricum nu conteaza 
... e bine sa afle si ceilalti fani!