Fan(atic)ModeratorDin: Bucuresti
Postari: 10201
|
|
Cel mai mult mi-a placut ideea Duhului-albastru, cu concertul sub apa - a fost poate singura ipoteza care nu mi-a trecut prin cap, ca-n rest m-am gindit la o groaza de lucruri!
Dar ce-ar putea sa faca Pavel si sa nu fie perfect?! Exceleaza in atitea, e un miracol al naturii! Un om inzestrat cu atitea calitati, cu atita talent, nu poate sa fie real! Si sa ramina in acelasi timp modest, mereu egal cu el insusi...
De aceea eu m-am gindit la o surpriza care sa combine toate insusirile lui: muzica/sport/circ/film...ceva de genul asta! Oricum, am zis ca nu ma mai gindesc la SURPRIZA! Ma rog numai sa nu se petreaca in intervalul 21-29 iunie...
Dar sa va povestesc cum l-am descoperit eu pe Pavel...
In vara lui 2004 eram la mare si mi-a atras atentia un CD care se afla pe la toate tarabele : un pustan (asa mi se parea atunci!) cu o sapca pe ochi, cu un nume deloc comun...Ma enerva ca era peste tot si mi-am spus: "Cine stie ce manelist o mai fi si asta!"
Octombrie 2004. Prind intimplator, la Teo, doar pentru citeva secunde, finalul la "Eu beu". Recunosc, in stare de soc, "manelistul". Ma frapeaza acordurile cu totul aparte, vocea, intensitatea privirii, pozitia picioarelor (tineti minte, nu, ce ziceam in "Ultima foita"? O sa caut odata versurile acelea din Esenin, nu mi le amintesc cu exactitate acum), miscarea umarului, expresivitatea, chipul lui atit de ciudat, pe care se puteau citi (sau dimpotriva!) toate sentimentele omenesti, ca si cum ar fi fost posibil (si chiar era, zau!) ca un om sa simta in acelasi timp si durere, si bucurie, sa fie si puternic, si fragil, sa exprime atita bunatate, blindete, profunzime si sensibilitate - dar si forta...Un om care se daruia total si-n care simteai instantaneu ca te poti increde. Un om frumos dar nu dupa canoanele clasice - frumusetea venea din interiorul lui si acoperea totul in jur. Pina si lumina cadea altfel pe chipul lui, atit de blind, incit umbrele nu-ndrazneau sa-l atinga. O mare mirare, asta am simtit atunci. Un semn de intrebare, fara raspuns.
Nu dupa mult timp, pe 31 octombrie, daca nu ma insel, l-am descoperit cu adevarat la "Dan Diaconescu in direct." Cea mai minunata emisiune cu putinta, pe care am vazut-o (ce spun?! am trait-o, am absorbit-o, am asimilat-o!) printre lacrimi. Poate doar Columb a mai simtit asa ceva cind a descoperit America!
Urmarea o stiti, fiindca ati trait-o si voi: aceasta stare de vraja in care plutim de atunci. Oare cum am supravietuit pina sa apara el?! Lumea e cu totul altfel acum...
A promis atunci, la OTV, ca celebritatea n-o sa-l schimbe niciodata. L-am crezut, il cred, dar uneori exista in viata lucruri ce depasesc vointa omului si, fara stirea lui, il transforma. Spun asta acum, in preajma "surprizei", pentru ca presimt ca lui Pavel i se pregateste, de catre astre poate, un alt drum - poate minunat, stralucitor, fantastic - dar vreau din tot sufletul sa inteleaga ca , cel putin pentru mine, el este si va ramine pentru totdeauna Artistul, Omul, Copilul care CINTA - care SE cinta, cu toata fiinta...Si oricite alte "talente", neasemuite si ele, ar avea si le-ar exploata, asa cum si trebuie - sa nu uite acest lucru. Iar daca intr-o buna zi se va uita in oglinda si nu se va recunoaste, l-as ruga sa-nchida ochii si sa-ncerce sa se vada in felul in care l-am vazut eu atunci cind l-am descoperit, in octombrie 2004. Si se va recunoaste, si se va regasi, negresit.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
) :P ... sau Fan(atic) .. mi se par foarte plauzibile ipozele lui! 
)
Gata, ne-a dat un indiciu, eu zic ca ar fi cazul sa ne potolim si sa asteptam cumintei sa vedem la momentul potrivit despre ce va fi vorba !
)
