|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 10201
|
|
La 30 septembrie, la Sala Palatului va avea loc spectacolul Folk Maraton. Această primă ediţie îi va fi dedicată Tatianei Stepa.
de Catalina Iancu
3/09/2009
"Toate câte-au fost/ Azi devin poveşti, ce departe eşti/ Şi cât îmi lipseşti"... A fost un refren cântat de Tatiana, însă aceste versuri accentuează parcă acum şi mai mult locul gol pe care artista l-a lăsat în galeria muzicii folk. Vasile Şeicaru, unul dintre cei mai apropiaţi colegi ai regretatei interprete, a fost profund afectat de dispariţia nedreaptă şi prematură a Tatianei. Cei doi artişti au început să cânte în duet ad-hoc la ediţiile festivalului Folk You! În timp ce interpreta "Antiprimăvara", Vale s-a trezit cu Tatiana pe scenă, cântând împreună cu el. I-a plăcut ideea şi a acceptat-o. "De fiecare dată se apropia încet şi îşi aranja microfonul cu doi metri în spatele meu. Îi plăcea să fie în umbră. Toată viaţa a trăit în umbră, fiindcă aşa a vrut. Pleca înainte de a-şi termina piesa, niciodată nu am avut cui să-i mulţumesc, fiindcă se retrăgea discret. Întotdeauna va fi un microfon gol pe scenă, locul acesta nu-l va lua nimeni", ne-a declarat artistul.
UNDE-S MULŢI PUTEREA CREŞTE
Pentru admiratorii Tatianei, dar şi pentru iubitorii folkului în general, Vreaubilet.ro organizează un maraton de folk la 30 septembrie, la Sala Palatului. În cadrul acestei prime ediţii ce-i va fi dedicată, colegii vor încerca să readucă, pentru câteva ore, refrene şi versuri care să-i cinstească memoria. Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Mihai Neniţă, Marius Baţu, Pavel Stratan, Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici, Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Emeric Set, Alina Manole şi Ţapinarii vor concerta la Sala Palatului. Amfitrionul serii, actorul Dorel Vişan, a acceptat să fie gazda spectacolului, el însuşi declarându-se un simpatizant al genului folk.
CA UN CĂMP DE MACI
Şi tot Şeicaru a fost primul (şi singurul, de altfel) care a scris din suflet pentru Tatiana, chiar cu două săptămâni înainte ca artista să se retragă din scena vieţii definitiv. "Pentru ea viaţa n-a fost şi nici nu este chiar un noian de bucurii, da' un câmp cu flori de maci tot e! A zâmbit de la început mai rar decât poate că şi-ar fi dorit, dar când vorbeai cu ea, dacă erai atent, vedeai lumina în ochii ei ca o văpaie! Am cunoscut-o acum mai bine de 25 de ani, pe atunci când era o puştoaică şi cânta aproape orice, şi cânta foarte bine, doar că o nuanţă de acord minor era în vocea ei. O atrăgeau cântecele triste, care în gura ei sunau extraordinar. Despre acea fatalitate asumată era vorba în legătură cu vocea ei, şi încă mai este! Şi-a ridicat privirea şi m-a privit adânc în ochii, a zâmbit, zâmbetul ei atât de rar pe faţa tristă, atât de expresivă, şi totuşi atât de luminoasă, atât de luminoasă!"
Unii, mai tineri, au descoperit-o abia acum. Pentru cine nu ştie cum a fost, tot Vasile Şeicaru spunea, la timpul prezent: "Când apare pe scenă se face deodată linişte. Rareori cântă aşezată pe un scaun... scaunul folkistului, ea rămâne în picioare pe tot parcursul recitalului, închide ochii şi intră în starea ei, stare pe care nu-şi propune să o explice nimănui, nu-şi propune să vorbească niciodată despre ea... Tatiana cântă şi atât, ce urmează la final e treaba publicului. Să rămână fiecare cu ce a ascultat, cu ce a simţit, cu ce a vibrat. Ea revine de fiecare dată pe scenă pentru că aşa vor spectatorii! Revine şi cântă atât cât vor oamenii!". Atât pentru el, cât şi pentru alţii, Tatiana va exista astăzi, dar şi mâine şi întotdeauna prin talentul ei.
Ce departe eşti...
Şi bogaţii plâng. Şi bărbaţii plâng. Au plâns când s-a stins şi au plâns când au auzit-o cântând pe Tatiana. Tatiana Stepa, care a reuşit o performanţă cu care nici o femeie din România nu s-ar putea lăuda. A făcut să plângă mulţi bărbaţi - celebri, bogaţi sau săraci sufleteşte, oameni despre care ai putea crede că n-ar schiţa nici un gest chiar dacă lumea întreagă s-ar prăbuşi lângă ei, şi şi-au şters lacrimile pe furiş la recitalurile folkistei ori le-au lăsat să curgă în voie, dezvelindu-şi măcar şi pentru câteva minute sufletul, fiindcă Tatiana a transmis emoţie, căldură, vibraţie, mesaj, bucurie, durere, muzică şi poezie. Fără artificii, fără poleială, doar prin tragismul şi puterea vocii sale, necosmetizată, apreciată pentru forţa ei, ar fi putut să facă să plângă şi pietrele şi munţii.
Drumul e lung
Vor urca pe scena Sălii Palatului Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Mihai Neniţă, Marius Baţu, Pavel Stratan, Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici, Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Emeric Set, Alina Manole şi Ţapinarii. Vor cânta pentru public şi pentru ea, pentru Tatiana, pentru puterea şi mobilitatea care au caracterizat-o, pentru puterea şi forţa cu care a luptat întotdeauna, pentru dragostea ei faţă de scenă şi faţă de spectatorii care i-au fost întotdeauna alături. "Îmi pun aripi de drum/ Numai lui mă supun/ Drumul e lung, greu de parcurs/ Şi de nu voi putea să mă apropii de o stea/ Am să cred că cerul e prea sus..." Sunt versuri pe care Maria Gheorghiu i le-a dedicat Tatianei, într-o piesă pe care o veţi putea asculta în cadrul evenimentului amintit.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
