Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
Cleo şi Pavel Stratan
cei mai iubiţi dintre moldoveni Cleopatra şi Pavel Stratan surprind şi dezarmează prin sinceritate. Şi prin talent. Şi prin faptul că simt aşa cum simţim noi şi nu se sfiesc să fie ei înşişi. Concertul Cleopatrei, la Bucureşti sau Chişinău, a surclasat orice altă ştire de presă. Interviurile cu Pavel Stratan şi informaţiile despre el sau despre fiica lui au cel mai mare număr de vizitatori pe internet. Videoclipul Cleopatei Stratan, „Ghiţă”, a avut un număr record de vizualizări pe You Tube.
Apariţia lui Pavel Stratan în peisajul nostru muzical a stârnit controverse de la început. Aşa s-a întâmplat că el a fost recunoscut mai întâi la Bucureşti, ca mai apoi să fie „cerut” acasă. Nu e singurul exemplu de acest fel, însă cazul lui este unul aparte. A cunoscut succesul la Bucureşti nu pentru că ar fi venit cu un produs exotic aşa cum se vehiculează, ci pentru că acolo a fost ascultat şi pentru că, în timp ce alţii încearcă să se înscrie în nişte tipare închipuite ale show-biz-lui, Pavel a ignorat din start aceste canoane. Muzica lui Stratan nu este săltăreaţă, aşa încât să încingi hore sau cancanuri pe ritmurile ei la petreceri. Tematica pe care o abordează e oarecum ruşinoasă, el cântă despre lucruri fireşti cu care unii preferă să se laude în faţa prietenilor, dar despre care nu este primit să vorbeşti în societate. Şi apoi, o parte din intelectualii de pe Bâc, cu obrazul mai subţire, nu-i pot ierta lui Pavel faptul că acesta îşi cântă poveştile „în moldoveneşte” şi-i impută că ne-ar face de ruşine prin ceea ce cântă. Şi, în pofida acestor critici, Stratan este unul dintre cei mai îndrăgiţi şi respectaţi interpreţi de la noi şi din România. Publicul l-a confundat cu eroul din piesele sale, cum s-a întâmplat şi în cazul lui Sandu Vaculovschi sau Nicoleta Esinencu şi s-a grăbit să-l judece. Cei care-l îndrăgesc, însă, l-au ascultat şi l-au înţeles. Şi, indiferent de-ţi place ori displace, e imposibil să-i negi talentul de alchimist al metaforei. Scuza cârcotaşilor că acesta s-ar bucura de succes pentru că ar cânta pentru prostime e mai mult decât aberantă. O cohortă întreagă de critici, scriitori şi poeţi consacraţi, medaliaţi şi premiaţi, şi-ar vinde sufletul să poată naşte măcar o metaforă care să redea jumătate din sensul pe care-l dă Stratan vorbelor sale care sunt tocmai cât trebuie – nici mai mult, nici mai puţin. Dacă e să-l asculţi atent, bardul le dă tuturor răspuns - „Mă uit la ei şi nu văd nică/ Da pe mine toţi mă văd”. Când pe piaţă a apărut cel de-al doilea produs marca Stratan, spiritele au început să clocotească mai dihai decât mămăliga în ceaun. Cleopatra Stratan, o minidivă în rochiţă cu buline, a topit inimile noastre. A noastre, ale Europei, Asiei şi Occidentului. „Strătăniţa” a reuşit o performanţă unică nu doar pentru lumea muzicală de la noi, ci de pretutindeni. La numai trei ani şi jumătate a susţinut concerte live în săli adevărate de concert, interpretând 28 de piese. Piesa „Ghiţă” şi videoclipul acesteia a făcut înconjurul lumii, Cleopatra devenind cea mai populară vedetă.
În 2007, Cleopatra Stratan a luat cu asalt „Ţara soarelui răsare”, lansând piesa „Ghiţă” în limba engleză şi videoclipul acesteia în Japonia. Înregistrarea piesei în limba engleză, la care fetiţa nu a întâlnit dificultăţi, confirmă faptul că micuţa vedetă îşi datorează succesul nu doar ambiţiilor tatălui său, ci mai ales talentului. Cu certitudine, Cleopatra Stratan este un fenomen, o cântăreaţă care a intrat cinstit în meserie, meritându-şi pe deplin titulatura de vedetă. Evident că acest lucru nu a convenit „vedetelor” care s-au văzut surclasate de o copiliţă de la grădiniţă, o copiliţă care le-a suflat toate premiile pentru vânzări şi popularitate. Tot respectul pentru munca şi efortul lor, dar când vine vorba de Cleopatra, unde s-o ascunzi să nu-ţi placă şi să n-o iubeşti?
Cleopatra înţelege acum puţin din valoarea premiilor şi atenţiei pe care i-o acordă lumea din jur. Bogăţia ei constă în faptul că este un copil fericit, că are alături o familie iubitoare şi un tată atent care a descoperit talentul copilului său şi o ajută să şi-l valorifice. La vârsta ei, Cleopatra Stratan nu face altceva decât să se joace. Şi orice copil are o jucărie preferată. Jucaria Cleopatrei este muzica. Astăzi cuplul de creaţie Stratan are un capital de imagine cum nu a visat niciodată vreun politician, chit că aceştia din urmă au puterea de decizie. Politicienii însă vin la putere pentru un mandat-două, cine ştie să ne cucerească inimile, rămâne acolo pentru că noi îi vrem şi nu din contra.
Visul realizat al unui băiat simplu de la Nişcani, devenit vedetă, le dă puteri şi altora să spere şi să nu obosească să viseze. Felul în care a ştiut să păstreze şi să valorifice învăţăturile de acasă, dar şi faptul că nu şi-a spoit biografia pentru a se da mai rafinat şi mai de neam nobil, ne face să-l iubim şi mai mult. Nu pentru că-i băiat „de-al nostru, din popor”, ci pentru că e talentat şi cu mult bun simţ. Şi pentru că tace atunci când nu are nimic de spus, şi pentru că plânge atunci când îl doare, şi pentru că a dat în mintea copiilor şi se joacă cu fiica la televizor, în studioul de înregistrare sau pe platourile de filmat. Piesele lui Pavel Stratan ne trimit nu doar cu gândul la amintirile din copilărie şi la afirmaţia lui Blaga că veşnicia s-a născut la sat. Ele ne reamintesc că e absurd să ne ruşinăm că nu am fi ca toată lumea şi că anume acest lucru mişcă planeta. Cleopatra Stratan e un copil talentat care se joacă frumos şi prin joaca ei i-a apropiat pe părinţi de copii. La ce altceva se gândeşte un părinte care ascultă această piesă decât la copilul său?
vipmagazin
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|