|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
Trimis: Marţi 29 Iunie 2004
[la acea data nu auzisem de Pavel Stratan...nota mea!]
Levi, din Birmingham
urasc mesajele lungi, dar incercati sa aveti rabdare
cu asta.
promit ca merita.
veti mai auzi despre acest cintaret.
asta daca nu stiti deja despre el.
stima
levi
Fenomenul PAVEL STRATAN sau 'Amintiri din copilarie si
adolescenta'
Data: Monday, April 26 @ 08:29:33 EEST
Topic: Debut
Imi amintesc de FLORIN CHILIAN si de al lui 'Iubi',
cand ma grabeam sa spun ca in sfarsit avem si noi o
clona de TOM WAITS si NICK CAVE, si de mica dezamagire
ca restul pieselor sale de pe 'Iubi' nu mai aveau
nimic in comun cu acest succes. Ma refeream pe atunci
la acea combinatie de umor in versuri si de blues,
care prinsese extraordinar la public. Nu stiu cat m-am
rugat si cui m-am rugat, cert este ca a aparut de
peste Prut PAVEL STRATAN, desi CHILIAN nu s-a mai
reintors cu un alt hit de calibrul lui 'Iubi' (toate
piesele de pe acest album au ceva de spus, insa nu pe
notele de la slagarul omonim!!!).
PAVEL STRATAN desi se asculta momentan in Romania mai
mult underground este deja un fenomen, repetand cheia
succesului din Republica Moldova, unde este la ora
actuala cel mai bine vandut 'produs' al anului. Marele
sau merit este ca a reusit sa produca un album in
totalitate constant, atat din punct de vedere muzical
cat si ca versuri. Poate e prea mult sa spunem ca avem
de-a face cu un album conceptual, asa ca ma voi
multumi in aceste clipe sa vorbesc despre realizarea
sa ca despre un act echilibrat.
Bob Dylan, atunci cand s-a lansat avea foarte multe de
spus, avea o energie debordanta pe care o canaliza in
subiecte, folosindu-se de muzica doar pentru a nu
comuta intr-unul dintre multii si la moda pe atunci
predicatori. Cam acelasi lucru se intampla si cu PAVEL
STRATAN, doar ca la capitolul versuri, interpretul
moldovean se limiteaza la 'Amintiri din copilarie',
aducandu-ne multora aminte de cartea cu acelasi titlu
a lui Ion Creanga. Avem de-a face cu un album
caleidoscopic si telescopic in acelasi timp, cu alte
cuvinte, personajelor care intr-o piesa sunt doar
numite le sunt dedicate cantece separate, astfel
trezindu-ne pusi in fata unui 'produs monografic'.
Luluta, Marica, Vasile Mangu, Tata, betia, tigara,
veti afla despre toate acestea ascultand reusita lui
PAVEL STRATAN. Toate acestea imi spun ca, daca va avea
intentia, solistul moldovean va reusi un al doilea
album de acelasi calibru, daca nu cu mult mai bun la
capitolul muzical (vom vorbi despre asta ceva mai
tarziu), la fel de conceptual si de elaborat la
nivelul postmodernismului lexical.
Diacronic vorbind, PAVEL STRATAN este inca un rural,
nu a iesit inca din satul sau si chiar daca priveste
copilaria si adolescenta cu nostalgie, nu ne da inca
nici un indiciu cum ca ar fi iesit din acest mediu,
atat de fecund. Daca ascultam cu atentie versurile
insa, vom intelege ca lexical vorbind autorul este
'plecat de mult' si de aici poate si savoarea iesita
din comun a banalitatilor pe care ni le comunica vreme
de-o ora. Copil teribil al satului sau, ca Nica al lui
Stefan a'Petrei, nimic nu ii este strain lui PAVEL
STRATAN: fumeaza la greu, uneori chiar si iarba (cum o
si spune cu umor in versuri),
'cum pica seara
toti isi umfla nara
de-aicea-i clar cand muzica canta
toti danseaza la noi in sat e joc'
(daca stam sa credem tot ce spune), bea la greu,
relatia sa cu vinul din poloboc fiind pretext
inepuizabil de cantat, si nu ma refer neaparat la 'Eu
beu', primul single din Romania, de pe acest album,
are o relatie speciala cu viata de gang, cu tatal,
care il bate, il suduieste si care pare sa ii fi
marcat profund copilaria:
de mitel, de cand ma stiu
mi-a placut sa beu
sa fumez, sa dau cu pumnul
si sa fac ce vreu.
ce folos ca tata mieu
ma batea cu slangu
si oricand el ma cata
ma gasea in beci la Mangu
greu, mi-o fost de-odata greu,
pana m-am invatat sa beu
cu cana mare
vinu negru de primaie
si nu in ultimul rand, nu lipsesc relatiile amoroase
de o noapte, descrise cu un umor pe care doar un
spirit mundan il poate produce, alternand nostalgia si
starile cu o colocvialitate familiara:
Bluzita scoate-o si agat-o in cui
Fustita uite-a fost si de-amu nu-i.
Eu te ajut tu numai zi ca vrei
Si-n trei secunde esti numa-n cercei...
'Da' mai tare si cel mai tare-mi place de Marica
Are una piesa importanta-o jucarica
Numai cat te joci cu jucarica
Iaca asta inteleg si eu, JUCARICA
Dar pe urma fugi ca daca te prinde tata lu' Marica
Ori te-nsoara cu dansa ori iti rupe si tie
JUCARICA...'
Impresionant este faptul ca, tot acest umor rural,
toata aceasta imensa gluma care este viata, redata
constient de STRATAN nu ar avea acelasi efect daca nu
ar fi insotite de adevarate cavalcade de atmosfera:
Vecinii dorm ei nici habar nu au
Prin curte umbla dezlegat bau-bau'
De exemplu, cand asculti 'Cand liliecii zboara' nu iti
poate fi straina atmosfera de la Edgar Allen Poe,
chiar daca accentul pe parodie nu il paraseste nici de
aceasta data pe STRATAN. 'Cand eram mitel' este o
banalitate cum nu am mai auzit de mult si totusi nu
pot evita sa nu sesizez antinomia intre ludic si
tempora labuntur, care ii confera profunzime si o
transforma intr-o piesa de un lirism delicios:
'Nu mai zic de rest, porci aveam vreo trei,
Nu mai zic de vaca Floarea si vitelul ei,
Rata o duceam la balta,
Vaca la paduri,
Nici de porci nu stam in laturi
Le fierbeam laturi
...
De cate ori ma uit la cineva mitel
De-atatea ori mi-aduc aminte parca-s eu
Si-asa de tare-as vrea
Sa fiu in locul lui
Dar inteleg ca-i prea tarziu si ce-a fost amu nu-i
...
Anii ii cuprind,
Varsta tot mai greu
Cand ma uit nu-mi vine-a crede ca aista-s eu,
Cel care fugea de-acasa la ciresii copti
Unde imi faceam parintii sa nu doarma nopti
Nu stiu in ce masura PAVEL STRATAN are habar de
Villon, Poe, Brumaru, evident Creanga, de muzica lui
Vasotski, Oscar Benton, Tom Waits sau Nick Cave, cert
este ca ar fi desuet din partea mea acum sa ma trezesc
carcotind cu privire la bagajul sau cultural. Iata ca
15 ani de zile am asteptat o revolutie in versurile
din muzica romaneasca, excluzand versurile din
clasici, si surpriza vine tot de unde acum zeci de ani
in urma Eminescu punea bazele limbii romane culte. Nu
vreau sa fiu patetic, asa ca ma voi opri aici cu
profetiile. Sa nu uitam totusi ca de peste Prut ne-au
venit cate un nume pentru aproape fiecare gen muzical
reprezentativ: ZDOB SI ZDUB, O-ZONE, MILLENIUM iar
acum avem si PAVEL STRATAN.
PAVEL STRATAN imi permit sa spun ca este in sfarsit
pentru Romania ceea ce este SHANE McGOWAN pentru
spatiul American, venind cu Paddy al sau peste un
spatiu contaminat pana la refuz de hip-hop, country si
spirit yankeu. Multe dintre versurile sale comporta
aceeasi agresivitate din hip-hopul romanesc, e drept,
armonizate cu o muzica de alta factura, reusind
simbioza intre umorul PARAZITII-lor si eclectismul
defunctei trupe RACLA.
Dimineata ne sculam cu toti
ne povesteam ce-aveam de zis
si-amu te scoli de dimineata
daca-ntr-adevar azi noapte nimenea nu te-a ucis
ce bine-ar fi sa fie-n viata
asa de simplu cum ar fi
sa fie-n viata viata viata
iti place cumpara
nu-ti place nu trai
as fi 'n-nteles un lucru care
ma framanta tot mai des
eu ori traiesc sa fac parale
ori fac parale ca sa pot sa mai traiesc
Spiritul 'sindicatului' nu a murit, de aceasta data ne
este adus de peste Prut de un moldovean pur-sange,
care nu se sfieste sa cante cu accentul de la mama lui
si sa foloseasca muzica ca pe un vehicol, pentru a se
face mult mai amplu ascultat, decat un predicator
crestin.
Fiindca veni vorba despre linia melodica, e momentul
sa spun ca la acest nivel PAVEL STRATAN nu
straluceste, si totusi ceva de aici te fascineaza,
poate simplitatea pieselor sale pe care le poti canta
ulterior cu cea mai mare usurinta. Cand am ascultat
prima oara ILIE MICOLOV, 'Cantec pentru Mihaela' mi-am
spus ca asa ceva trebuie sa fi stat la bazele
manelismului la romani, si ma refer aici la ritmul
acela idiot de sintetizator turcesc, vehicol pentru ca
vocalistul sa poata spune ceva. Din pacate, de cele
mai multe ori acesta nu avea nimic de spus si de aici
aberatia si colapsul in comunicare. In cazul lui PAVEL
STRATAN lucrurile nu stau chiar asa. E drept,
sintetizatorul si beat-ul cel mai simplu sunt
pretutindeni, pe nimeni insa nu pare sa deranjeze. Nu
lipsesc chitarile, si uneori chiar solo-urile de
chitara, care mai variaza putin monotonia sound-ului,
acest lucru nu salveaza insa hotarator, deoarece chiar
si fara ele, atata timp cat are ce spune, STRATAN
vrajeste. Se poate intampla sa schimbi CD-ul si atunci
sa te trezesti intrebandu-te 'ce naiba te-a prins atat
de mult la tipul asta'; culmea e ca dupa o astfel de
intrebare urmatorul pas este introducerea inca o data
a CD-ului cu STRATAN pe platan, pentru a elucida
enigma. Daca ascult SHANE McGOWAN si mi-e clar ca
ascult muzica irlandeza cu ceva accente punk, in cazul
lui PAVEL STRATAN ascult si nu pot clasa. Exista
reminiscente de muzica de estrada, de cafe concert, de
blues, tango, femenco, fox-trot, rock-n roll satesc,
asa cum pot fi toate acestea redate cu un beat de
sintetizator. Nu exista un stil cap-coada, toate curg
dupa voia interpretului, incat nu ma pot abtine sa nu
ma gandesc cum ar suna STRATAN unplugged, cu o trupa
in toata regula in spatele sau. Cred ca genial, asta
cu conditia ca jam-session-ul sa fie in toata regula,
conferindu-le libertati depline muzicienilor sai.
Poate ca inainte de urmatorul album nu ar fi rau un
unplugged, nu de alta, dar cred ca alta forta ar avea
promovarea ulterioara a muzicianului din Moldova de
peste Prut. Daca mi se permite un sfat pentru PAVEL
STRATAN acela ar fi: mai multa atentie la muzica,
eventual la gasirea unui producator de anvergura, care
sa scoata cat mai repede posibil diamantul din mina!!!
Mi-e greu sa nominalizez urmatorul single de pe acest
album, dupa 'Eu beu', toate celelalte piese fiind
egale ca valoare si ca priza la public:
'Vasile Mangu',
'Tigara',
'Cand liliecii zboara'
'S-o-nsurat baietii'
'Tata'
'Cand eram mitel'
'La city'
'Vinul de primaie'
'Luluta'
'La vale'
Secretul succesului sau consta tocmai in combinatia
momentan bine dramuita intre muzica unei generatii
trecute si versurile generatiei actuale. In ceea ce
priveste vocea, PAVEL STRATAN nu sta genial, nu are
pretentii de vocalist de calibru ci de interpret cu
feeling, si aici 'produsul' este complet, incat nu
consider desueta comparatia cu Oscar Benton, Vasotschi
sau Tom Waits. In sfarsit, Romania are si asa ceva.
Sa ne traiasca!
Modificat de Fan(atic) (acum 17 ani)
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
