|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
Tot "navigind"  pe net, asa, -n nestire , iata ca am gasit si ceva interesant (si nou!):
Dan Popi, directorul celei mai de succes case de producţie din România: "Artiştii din Moldova nu au încredere în forţele proprii"
Cu toate acestea, Dan Popi a mizat întotdeauna pe "reţeta basarabeană" lansând cu succes pe piaţa muzicală românească trupele "O-Zone", "Studio One", artiştii Natalia Barbu, Pavel şi Cleopatra Stratan
Există oameni care reuşesc să-şi transforme pasiunile în mod de viaţă, oameni pentru care munca de zi cu zi nu este decât o imensă plăcere, din care reuşesc să facă o carieră. Pe Dan Popi, directorul Casei de producţie "CatMusic/Media Services" din România, pasiunea faţă de muzică l-a făcut celebru. La 24 de ani înfiinţa o casă de discuri, ca la 30 şi ceva să facă parte din topul "Billboard" al producătorilor muzicali independenţi. Este de meserie inginer, dar nu a lucrat nici o zi în domeniu. Are rude la Bălţi şi-i place "Pink Floyd". Este tată a două fetiţe şi un adevărat guru al muzicii româneşti: tot ce este mai bun, se află în portofoliul casei lui de producţie.
Dle Popi, vrem să vă cunoaştem mai bine. Cine este cel care stă în spatele succesului artiştilor basarabeni la Bucureşti?
Am 38 de ani, sunt căsătorit şi am două fete: cea mare are nouă ani şi provine dintr-o căsătorie mai veche, iar cea mică are puţin peste un an. Am absolvit Politehnica din Bucureşti în 1992, dar nu am lucrat nici o zi ca inginer. Am înfiinţat "Media Services" în 1991 şi lucrez de atunci doar pentru propria firmă.
Impresionat de muzică din fragedă copilărie...
Ştiu să cânt puţin la chitară, dar nu am încercat niciodată să mă afirm. Am o soră cu opt ani mai mare, aşa că mi-a intrat în cap şi muzica generaţiei ei - îi ascultam discurile când lipsea de acasă sau când mă băgam printre picioarele invitaţilor la petreceri, eu având cinci-şase ani. Deci, pe lângă muzica anilor ’80 şi ’90, care este în mod natural muzica generaţiei mele, sunt familiarizat şi cu cea a anilor ’70. După ’90, meseria a fost cea care m-a obligat să mă pun la curent cu tot ce se întâmplă în muzică, în general.
Aveţi un stil de muzică preferat?
Nu exagerez când spun că nu am un stil preferat. Dacă aveam, nu aş fi putut să fac ceea ce fac acum. Cred că nu există stiluri bune şi stiluri proaste, există doar muzică bună şi muzică proastă, indiferent de stil.
Când anume a devenit muzica şi o afacere?
În 1993, când am început să înregistrez casete şi să le car cu sacoşa la magazin.
Ce anume vă "aprinde" interesul faţă de interpret sau trupă - imaginea, cuvintele, melodia?
Condiţia necesară, dar nu suficientă, este ca piesa să fie bună, iar aici includ şi textul. Apoi, imaginea trebuie să fie potrivită cu ceea ce se cântă.
Câţi sunt dintre cei refuzaţi? Cum le spuneţi că nu sunt ok, că nu vă interesează?
La fiecare artist semnat sunt zeci de solicitanţi refuzaţi, poate sute. Primesc sute de demo-uri săptămânal. Pe cele mai multe nici nu am timp să le ascult: există nişte oameni care le mai triază.
Ce vă aduceţi aminte despre prima întâlnire cu Dan Bălan? Cu câtă atenţie l-aţi tratat atunci când v-a adus primul LP?
Prima întâlnire cu Dan Bălan a fost, de fapt, cu mama lui... A trimis un videoclip la noi şi pentru că mi-a plăcut, am sunat la numărul de contact, care era al dnei Bălan şi cred că am reuşit să produc o surpriză plăcută. Băieţii nu se aşteptau să-i iau în seamă şi cred că aici greşesc majoritatea artiştilor din Moldova care nu au încredere în forţele proprii şi uneori privesc cu suspiciune piaţa din România.
Au fost anumite condiţii pe care le-aţi pus dvs. atunci când aţi semnat contractul cu "O-Zone"? Aţi găsit uşor limbaj comun cu Dan?
Primul material, care s-a constituit în primul album "O-Zone" până la bonus track-ul "Despre tine", era deja produs, prin urmare, noi am fost doar licenţiaţi. Condiţia pe care am pus-o a fost ca noi să putem finanţa şi produce următoarele piese dacă vom considera de cuviinţă, ceea ce s-a şi întâmplat începând cu "Despre tine".
Ce aţi apreciat îndeosebi la Dan Bălan?
Înainte de toate, siguranţa cu care a crezut şi crede în steaua lui norocoasă.
Regretaţi dispariţia "O-Zone"-ului?
Desigur.
Când aţi auzit prima dată despre Pavel Stratan şi ce v-a determinat să-l luaţi sub "umbrelă"?
La "Cârcotaşi". Mi-a plăcut originalitatea şi inteligenţa textelor.
Aveţi în maşină un CD cu Pavel?
Nu. Din păcate, abia am timp să ascult din demo-uri pe care le târăsc după mine peste tot. Dar ascult Pavel Stratan acasă, în momentele în care sunt mai liniştit şi pot să savurez muzica lui.
Este adevărat că aţi fost rezervat în ceea ce priveşte succesul Cleopatrei? Aţi mers, la început, cu o sală mică de spectacole, ca acum, în decembrie, să organizaţi un concert de proporţii la Sala Palatului.
Nu am fost reticent cu privire la succesul ei în perspectivă. Am fost printre foarte puţinii oameni care l-am susţinut pe Pavel fără rezervă în iniţiativa lui de a-i construi micuţei o carieră muzicală la trei ani. Totuşi, este adevărat că nu am prevăzut că lucrurile vor merge atât de repede şi de bine. La vremea la care am rezervat sala, clipul încă nici nu era făcut. Poate dacă nu ieşea aşa bine, am fi avut succes abia cu următorul. Intenţia a fost, de fapt, de a nu-i pune, pe copil şi pe Pavel, într-o situaţie neplăcută în cazul în care o sală mai mare nu s-ar fi umplut. Cum se zice, restul e istorie: am subestimat grav interesul pe care Cleopatra l-a stârnit şi aproape am sufocat copilul într-o sală plină până la refuz.
Cum a rămas cu Cartea recordurilor?
Poate, cândva, Cleopatra va figura ca cel mai bine vândut artist.
Urmăriţi ce se întâmplă în muzica de la Chişinău?
Atât cât pot.
Ce complexe au artiştii din Moldova?
Am spus mai sus. În general, sunt complexaţi şi suspicioşi cu privire la România. Şi e regretabil, pentru că mulţi sunt mai valoroşi şi mai originali decât unii de pe aici.
De ce credeţi că-i preferă publicul?
Par mai sinceri în ceea ce fac.
Dar dvs. de ce îi iubiţi?
Am o sensibilitate aparte faţă de ei şi pentru că mama e născută la Cernăuţi, iar bunicul - la Bălţi. Cred că din interacţiunea Moldovei românofone cu cultura slavă rezultă un melanj irezistibil.
Credeţi în succesul Nataliei Barbu în România?
Foarte mult. Este una dintre priorităţile "Cat Music".
"Zdubii" nu au nevoie de nici o promovare - e o formulă de succes sută la sută. Ce ofertă le-aţi făcut ca ei să-şi schimbe casa de discuri?
Nimic deosebit. Este, pur şi simplu, o colaborare avantajoasă pentru ambele părţi.
Ce a însemnat pentru dvs. locul 20 într-un clasament european al producătorilor muzicali independenţi, realizat de Billboard?
O onoare neaşteptată.
Artistul/trupa preferată?
"Pink Floyd".
Cât de mult munciţi?
12-14 ore pe zi.
Ce vă oferă banii?
Nu au fost niciodată un scop în sine, dar, foarte rar, le-am simţit lipsa.
Este interesantă piaţa muzicală românească pentru restul lumii?
Este interesantă doar prin hiturile pe care, eventual, le putem exporta. Din punct de vedere al vânzării de produse internaţionale, este insignifiantă.
Cât de prestigios rămâne a fi Concursul "Eurovision"?
Depinde de unde te uiţi. Pentru industria muzicală este important doar în măsura în care muzica prezentată este valoroasă şi actuală. Au fost şi multe ediţii care nu au generat nici un hit (cum ar fi ultima).
Rodica Trofimov
9.3KB
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
