|
lulutza92
Moderator
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 51
|
|
Concertul
Marţi, 22 noiembrie 2005 Pavel Stratan şi-a lansat la Sala Palatului, din Bucureşti cel de-al treilea album din “autobiografiaâ€Â? sa muzicală intitulată epopeic “Amintiri din copilărieâ€Â?. Fără prea multă tevatură, cu o campanie de presă ponderată, parcă mănuşă alunecând peste modestia şi autocontrolul solistului, concertul de lansare al albumului “Amintiri din copilărie vol. 3â€Â? a început când Sala Palatului nu era decât puţin peste jumătate umplută, la doar câteva minute după ora 19.30. Cu toate acestea, zece minute mai târziu sala se umple, fără ca acest furnicar să deranjeze pe vreunul dintre spectatorii ce începuseră deja să savureze prima piesă din concert, “Du-duâ€Â?. Remarcat la intrare pe holul Sălii Palatului, un politician dilematic, C.G. dă în plin concert interviu unui post de televiziune, în preajma uneia dintre intrările laterale. Opinez că aşa e când nu mai ai partid, vorbeşti şi tu când te bagă televiziunea în seamă, nu îţi permiţi luxul de a aştepta pentru a da interviul la finalul concertului. Pavel Stratan nu se sinchiseşte, îşi duce cântecul mai departe, nu din stahanovism, ci demonstrându-şi sinceritatea cu care a salutat publicul:
“Mulţi cântă pentru toţi, eu cânt pentru fiecareâ€Â?.
Corect! Televiziunea cu pricina a scăpat de corvoada de a mai mixa o coloană sonoră, pe fondul interviului alegându-se şi cu o coloană sonoră pe măsură:
“Chiar de mă trezesc să văd cum dorm,
Eu mie-mi dau crezare.�
AfişÃƒÆ’¢nd un look nou, nu însă şi extravagant, redingotă închisă la culoare, cămaşă albă descheiată la gât, cravata largă şi pălărie de fetru, contrar aşteptărilor anumitor creatori de modă care tot speră să fagociteze succesul cântăreţului basarabean, Stratan stă pe scenă nemişcat şi îşi interpretează piesele în ordinea de pe CD, cu câte o scurtă prezentare. După “Du-duâ€Â? urmează “Armataâ€Â?, “Tatăl meuâ€Â?, “Fericireaâ€Â? şi “Baniiâ€Â?. Telefoanele cu cameră video sunt pornite, semn că un concert Pavel Stratan poate constitui o adevărată “amintire pentru o viaţăâ€Â?. Pavel Stratan se opreşte şi anunţă un featuring. Urcă pe scenă Cleopatra, fiica sa de trei ani, alături de care interpretează “Mamaâ€Â?. Vizibil intimidată, Cleopatra pare să recite iar Pavel cântă, la final publicul răspunzându-le celor doi cu entuziasm pentru sinceritate.
Joi, 24 noiembrie un ziarist din presa naţională titrează într-o foaie bucureşteană cu titlu pleonastic: “Cleopatra, fiica lui Pavel Stratan l-a imitat pe Adrian Păunescuâ€Â? de unde trag concluzia că un copil care râde îl imită automat pe Ion Iliescu, unul care micşorează un ochi, cu ochelarii strâmbi pe nas îl imită pe Victor Ciorbea iar un copil cu o şuviţă rebelă aspiră la rolul de imitator al lui Traian Băsescu.
Singura piesă consacrată de până acum, “Eu beuâ€Â? este întâmpinată cu prima explozie de entuziasm din partea publicului, o parte a sălii ridicându-se în picioare şi unduindu-se, cu mâinile în aer. Urmează “Vasile, toarnă!â€Â?, “Şcoalaâ€Â?, “Lizaâ€Â? şi încă unul dintre succesele sale mai vechi, “Luluţaâ€Â?. Este rândul ca Pavel Stratan să cânte una dintre piesele cele mai vechi de pe acest album,â€Â?Cureauaâ€Â?, interpretată în premieră la lansarea celui de-al doilea album din ciclul “Amintiri din copilărieâ€Â?, însă nelansată până acum. Urmează “Nuntaâ€Â? şi “Copacul vieţiiâ€Â?, după care Stratan mulţumeşte publicului şi iese de pe scenă împreună cu trupa sa de acompaniament, Platonic Band.
Chemat la bis, Pavel Stratan şi Platonic Band interpretează încă o dată trei dintre piesele de pe acest nou album al său (“Du-duâ€Â?, “Nuntaâ€Â?, “Vasile, toarnăâ€Â?) semn că acestea ar urma să fie single-urile de impact şi “Eu beuâ€Â?. După puţin mai mult de două ore de concert, Pavel Stratan mulţumeşte şi părăseşte sala cu aceeaşi modestie cu care a concertat, de parcă nu el ar fi fost “lead-singerâ€Â?-ul alături de care, la bisuri sala a cântat cot la cot, în picioare, fără restricţiile body-guarzilor, dispuşi de obicei înaintea primului rând. La ieşire, un public de toate vârstele, şi destui copii, veniţi nu din greşeală, derutaţi de titlul albumului, ci parcă dintr-o camaraderie neştiută, a copiilor între ei, chiar dacă ponderea pieselor despre alcool i-ar putea surprinde pe mulţi puritani închistaţi.
Poezia şi muzica
Comparativ cu primele două albume semnate Pavel Stratan, volumul 3 din “Amintiri din copilărieâ€Â? aduce pe tapet un suflu nou. Dacă până acum accentul pica, inerent, pe versurile pline de umor, presărate cu calambururi, de această dată linia melodică prevalează textului, parcă special modelat în aşa fel încât să comunice, dar să lase loc percepţiei muzicii în sine. Evident, nu se poate vorbi de Pavel Stratan fără a se presupune o anumită ironie în poezie, de această dată însă doar la nivel generic. Există câteva toposuri generale, comune pieselor anterioare, care pe acest album au sublimat până la enunţul silogistic:
- beţia ca expresie a unei tinereţi revoltate şi a mimetismului nereuşit a modelului patern:
“Eu deseară vreau să nu mă-mbăt
Dar nu găsesc pricinăâ€Â?
(Du-du)
“Eu încă de ieri am vrut să vă scriu, da’ nu eram aşa de beatâ€Â?
(Armata)
“Tatăl meu aseară iarăşi s-a’mbătat.
Da şi eu, degeaba-mi pare că n-am stat.
Toţi credeau că eu nu pot să fac ce vreu,
Dar eu vreau să fac ce face tatăl meu.â€Â?
(Tatăl meu)
- truismele de sorginte populară:
“Eu ştiu că dacă nu-i aşa cum trebu’, e bun aşa cum esteâ€Â?
(Fericirea)
“Vrei să numeri bani, da’ dacă nu-s nu poţi să numeriâ€Â?
(Banii)
“Da da’ parcă poţi să crezi,
Pân’ nu te-nsori nu vezi,
Şi dacă ai intrat în joc,
„Bea Grigore-aghiazmă!â€Â?
(Nunta)
„Noi,restul, spunem că,
Trăim azi prima zi,
Din restul Vieţii noastre.â€Â?
(Copacul Vieţii)
* flagrantă asemănarea cu versurile piesei „First Dayâ€Â?, Timo Maas featuring Bryan Molko – „it’s the first day of the rest of your lifeâ€Â?.
Lipsesc cu desăvârşire textele realist-schizoide, de pe albumul anterior (Seca), preponderent luând faţa versurile care trimit la relaţia tată-fiu, ciclu reprezentat pe „Amintiri din copilărie volumul 2â€Â? doar de (ÃŽncă nu-nvăţăm). Cunoscătorii versurilor lui Pavel Stratan vor constata de această dată că „accidentulâ€Â? şi „familiarizareaâ€Â? din primele două albume au fost înlocuite de această dată prin weltaunschaung, cu o indiferenţă totală faţă de o etapă aparent arsă. „Amintiri din copilărie, volumul 3â€Â? este, din punct de vedere liric, albumul cu versurile cele mai epice şi cele mai filozofice de până acum, înclinaţia lui Stratan pentru mesajul sincretic mergând până la „propovăduireaâ€Â? în concert sau în pliantul CD-ului a unor aforisme care, dintr-un motiv sau altul nu au avut loc în versuri:
„Fericire – Cât de puţin îi trebuie unui om să fie fericit, dar cât demult îi trebuie să ânţeleagă acest lucru.
Părinţi - Mai întâi îmi era frică, pe urmă ruşine. Acum îmi este numai dor.
Sugestie – Să te grăbeşti încet şi să întârzii la timp.
Autodidact – Singur m-am învăţat să număr până la unu.â€Â?
Muzical vorbind, „Amintiri din copilărie, volumul 3â€Â? al lui Pavel Stratan este de o acustică desăvârşită. Dacă pe albumele anterioare aveam de-a face cu o chitară şi cu instrumente programate, de această dată se simte vădit rolul muzicienilor din spatele său, chiar dacă pe scenă cei de la Platonic Band continuă să aibă un trac surprinzător în ceea ce priveşte abordarea pe cont propriu a temei principale. Din acest punct de vedere, sound-ul se apropie surprinzător de mult de energia şi ansamblul de corzi ce încununează „vârsta de aurâ€Â? a lui Neil Young şi Crazyhorse, dobândind o plinătate care îl diferenţiază de această dată pe muzicianul basarabean de Vâsoţki sau de Leonard Cohen. Probabil una dintre cele mai melodioase piese, „Cureauaâ€Â? va fi şi cea mai puţin privilegiată pe acest album, în principal datorită dramatismului său evident, un cântec numai bun de trecut în rândul pieselor eclectice, şi difuzat la ore târzii, alături de mai marii baladelor cinice: Waits, Willie De Ville, Arno. „Nuntaâ€Â? este o bătută clasică, cu indiscutabil aer punk, una dintre acele bijuterii cărora le creşte valoarea în concert. Restul pieselor, fără să se distingă între ele, poartă marca Stratan şi constituie un monolit conceptual ce pare de această dată să definească tripticul „Amintirilor dn copilărieâ€Â?.
Puţine nume româneşti se pot lăuda că au devenit fenomene cult pe scena muzicală românească, dincolo de logica vechimii. Alături de nume precum Phoenix, Iris sau Holograf, Paraziţii este singura trupă care a reuşit să se impună într-un timp scurt, iar meritul revine umorului, socialului surprins în versuri şi muzicii hip-hop facile cu tente alternative. Lor li s-a alăturat în timp record Pavel Stratan, şi atâta vreme cât îşi va tot cânta autobiografia şi îşi va da frâu liber pornirilor muzicale, oricât de îndrăzneţe ar părea ele, nu îl va urni nimeni de pe această poziţie.
Reţeta succesului lui Pavel Stratan, a managerului său, Veronica Chirnoagă şi a echipei sale, a casei de producţie Trimedial Music din Chişinău şi nu în ultimul rând a trupei de acompaniament, Platonic Band:
"în viaţă nu sunt lucruri de care trebuie să te temi, ci sunt lucruri pe care trebuie să le înţelegi".
_______________________________________
Oricum, se stie: ziua-i ziua, viata-i viata, si ar fi pacat sa n-o traiesti...
|
|
merci din nou Pavel ca ai scris-o! O fost melodia potrivita la momentu potrivit...si nu numai pt mine...
