Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
20 AUGUST
Ziua de 20 august va ramine in sufletele noastre gravata cu litere de aur… Nici nu stiu a spune ce ne-a coplesit mai tare: filmuletul introductiv, atit de induiosator, infatisindu-ne intr-o strafulgerare de gind munca – sau mai degraba “joaca†fantastica din spatele fiecarui cintec…Versurile pline de substanta care, desi in aparenta pentru copii, erau presarate cu adevarate perle de intelepciune…Albumul, de pe coperta caruia ne cucerea dintr-o privire Cleopatra, sau cuvintele adunate acolo cu atita sinceritate de Pavel…Interpretarea absolut ireprosabila a micutei…vocea dulce si totusi percutanta, forta, urechea muzicala, dictia perfecta, uluitoarea capacitate de memorare, prezenta scenica, expresivitatea, puterea de concentrare, siguranta de sine, naturaletea, farmecul, dezinvoltura, umorul , felul cum privea publicul, sau cum a facut fata conditiilor nu tocmai ideale unui spectacol de la Teatrul Nottara – caldura excesiva, zgomotul – reusind sa se detaseze complet…Nimic nu a distras-o – poate doar ciocolata primita in dar, insa a fost cu-atit mai simpatica, stirnind ropote de aplauze…Pina si atunci cind a primit o multime de cadouri sau cind a dat autografe, s-a comportat ca un profesionist! Toate acestea au demonstrat ca micuta ESTE deja un Artist in adevaratul sens al cuvintului! Privindu-i pe cei doi, nu puteai sa nu remarci, sa nu simti extraordinara relatie dintre ei, ce razbatea din fiecare gest, din atitudinea lor, din dulcea “complicitate†dintre ei… In plus, totul a demonstrat ca Pavel a ramas un mare copil, caruia nu i-a fost deloc greu sa se “coboare†la virsta fiicei sale, pentru ca el creste odata cu ea…Ei isi sint unul altuia oglinzi, ei se “memoreaza†unul in altul, incit te-ntrebi fara sa vrei : “Care e in realitate copilul?†Formatia Millenium s-a dovedit o alegere inspirata - membrii ei au adus o nota de prospetime si au imbogatit linia melodica a pieselor create de Pavel, nu au interpretat doar mots-a-mots sau, sa zicem, “nota cu notaâ€! O alta idee inspirata a constituit-o si folosirea “foitelor†– pe care Pavel, intr-o joaca de-a tatal dojenitor mai mult sau mai putin regizata, ii tot amintea Cleopatrei sa le intoarca! La fel si aparitia ei cu imensa valiza rosie, amintind de “Ghitaâ€, dar si de “Lizaâ€â€¦ Cel putin jumatate din sala avea invitatii, asa ca urarea lui Dan Capatos de la emisiunea “VDTV†: “Daca iese bine concertul, va duceti si pe Coasta de Azur!†s-a dovedit lipsita de sens…Acest spectacol, daca mai era nevoie s-o spunem, n-a avut nimic comercial in el. Ati observat faza cu ochelarii (Pavel atunci, pe scena, cu siguranta nu!)?! In timp ce cinta, ochelarii imensi, ridicati pe cap, i-au cazut pe nasuc…Fara sa se piarda, c-o extraordinara prezenta de spirit, Cleopatra si i-a asezat asa cum trebuie, intr-un gest oarecum teatral, de parca totul facea parte dintr-un scenariu – ca o adevarata profesionista, ce sa mai vorbim! Ce simpatica a fost si spre finalul concertului, cind a dat drumul unui cascat de toata frumusetea, sanatos si sincer! Oare ce-o fi simtit Pavel cind, interpretind “Surprizeâ€, Cleopatra i-a spus un atit de tandru “Tati, te iubesc!â€?! Sau mama, care pe linga o declaratie similara, a avut parte si de piesa “Mamaâ€, inainte de care, in modul cel mai simplu si neostentativ cu putinta, i-a daruit fiicei sale un imens trandafir rosu?... …Si calitatea invitatiilor tiparite cu atita grija (chiar daca au fost folosite de public in loc de evantai!), aratind pina si-n acest mic amanunt un deosebit respect fata de spectator… Fiecare piesa de pe album e o bijuterie…Pavel s-a intrecut pe sine – si daca in piesele de pe albumele sale copilaria e privita cu nostalgie, prin valul usor tremurat de trecerea anilor, in cintecele Cleopatrei copilaria e chiar aici, acum, in toata splendoarea si nevinovatia ei…Fiecare spectator, indiferent de virsta, a devenit la acest spectacol magic, fara nici o masca, un copil. A pune cuvinte de “om mare†in gura unui copil (vezi versurile din “Eu beuâ€, “Barbatelul meu iubitâ€, “Lizaâ€, “In seara asta†) iti da, dincolo de zimbetul cuvenit, un sentiment ciudat, de acceptare senina a trecerii timpului… A spune despre Cleopatra ca este un copil dulce – ar insemna ca ea este facuta din zahar – si ar suna prea siropos… A spune despre Cleo ca este o fetita de aur – cind aurul nu e decit un metal lucitor – ar suna prea rece… A spune ca este un copil minunat – ei, da, asta ar duce un pic spre adevar, pentru ca Cleo e intr-adevar un miracol – dar intr-atit s-a devalorizat cuvintul “minunatâ€, de pilda cind spui: “Ce minunata e aceasta rochieâ€, incit…tot e prea putin! A spune despre Cleo ca e o scumpa, ar insemna sa crezi ca ea are un pret, ca sufletelul ei se poate evalua, ca poti masura cu unitati de masura omenesti talentul si farmecul. Ar insemna sa dai sentimentelor o valoare anume, ca lucrurilor, sa spui “e scump†sau “e ieftin†– cind pina si a trai a devenit “aproape ieftinâ€â€¦ Atunci, va veti intreba: din ce e facuta Cleo? Cleo e facuta din toata lumina lumii, din inocenta si puritate, din puf de aripi de inger, din albul norilor, din inflorirea florilor…Cleo e facuta din Suflet. Si inca: A spune despre Cleo ca este fata lui Pavel Stratan – nimic mai nedrept. Fiindca Cleo este…Cleo, o mica faptura care ne inunda sufletele, delicat si totusi perfect conturata, deja un Om, deja o personalitate aparte… Si totusi…a spune despre Cleo ca este fata lui Pavel Stratan - este un lucru cu totul si cu totul adevarat. Cind ii privesti impreuna, nu-ti dai seama care dintre ei l-a creat pe celalalt. Ei ne vorbesc cintind, ne alina inima cu cuvinte mai adevarate ca adevarul, ne privesc intens cu aceeasi sinceritate, fiintele lor de aer ne ating pina la lacrima…A trai in aceeasi lume cu ei e un privilegiu aproape nemeritat…Ati observat ce pur a devenit aerul, ce clara lumea, cit de credibile povestile – de cind ei sint aici? Noi ii iubim mai mult decit se poate spune. Dar – priviti-i numai in filmul introductiv (care poate ca ar trebui sa poarte un nume) : nu vi se pare ca pina si camera ii iubeste? (Un lucru straniu, straniu di tat…La sfirsitul concertului, cind Pavel era absolut desfigurat de emotii si de oboseala, unul dintre fani a avut indrazneala sa-l fotografieze. Ei bine, imaginea lui captata era cu totul diferita! Un Pavel expresiv, c-o privire patrunzatoare, de parca toata oboseala disparuse si tot sufletul i se focalizase in ochi…Complet transfigurat de obiectivul camerei! Sau de admiratia fanilor?...Dar sa lasam taticii, ei au deschis deja usa atunci cind cineva a batut, o singura data, “tuc-tucâ€â€¦) Pentru ca, daca Pavel ne-a redat copilaria, Cleopatra ne-a contopit cu ea, ne-a facut sa intelegem ca Acesta e adevaratul nostru suflet – cel de Copil. Ne-a dus dincolo de stele, ne-a umplut inima de poezie. Cu un simplu tuc-tuc, ea a trezit in noi toate duhurile bune adormite, spiridusii si zinele, si ne-a indrumat pasii rataciti spre minunata lume a povestilor… Acum, si cei maturi INTELEG…
Modificat de Fan(atic) (acum 18 ani)
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|