|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
DESTINE
Marian Vlady, viaţa actriţei înainte şi după Vâsoţki
Marina Vlady a scris o piesă, „Visul cu numărul 7â€, pe care i-a dedicat-o lui Vâsoţki. Premiera spectacolului va avea loc în luna noiembrie, în celebrul Teatru „Bouffes du Nord†din Paris. Repetiţiile pentru premieră încep în luna septembrie.
Actriţa care în ultimii ani şi-a mai descoperit o vocaţie, cea de scriitoare, a lansat recent încă o carte, cea mai tristă dintre toate – „Pe plajă, omul în negruâ€. Chiar dacă acest volum este dedicat fostului ministru francez al Sănătăţii, Leon Shwarzenberg, Marina Vlady aminteşte în el deseori despre Vladimir Vâsoţki, care i-a fost soţ, Geniul, cum îl numeşte ea în carte, omul pe care l-a iubit cu pasiune.
Cu Leon Shwarzenberg franţuzoaica de provenienţă rusească a făcut cunoştinţă în 1981, Andrei Tarkovski a prezentat-o. Regizorul era bolnav în acea perioadă şi era tratat de Leon, recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialişti în domeniul bolilor de cancer. Medicul era de o inteligenţă enciclopedică şi o persoană foarte agreabilă, iată de ce atunci când acesta şi-a părăsit soţia, lăsându-i casa, Marina l-a găzduit în casa ei din Paris. Prietenia lor s-a transformat, treptat, în dragoste, o relaţie care a rezistat în timp. I-a despărţit doar moartea lui Leon, care a survenit în luna decembrie a anului 2003. Ironia sorţii, Leon Shwarzenberg a murit de cancer de ficat.
Pentru Marina Vlady, Leon Shwarzenberg a fost acel colac de salvare care a ajutat-o să scape de depresia care a cuprins-o pe actriţă după moartea actorului şi bardului rus. Leon a fost alături de Marina când aceasta făcea primii paşi în literatură, atunci când lucra la traducerile în mai multe limbi de circulaţie internaţională a romanului autobiografic „Vladimir sau Zborul întreruptâ€.
ÃŽn visele care au vizitat-o pe Marina în ultimul sfert de secol, ea revine de foarte multe ori la Vâsoţki. Pentru prima dată actriţa a vorbit despre aceste vise în ultima sa carte. Iată unul dintre ele, intitulat „Visul numărul 3â€: „Mă îndrept pe o stradă cunoscută în direcţia cimitirului în care este înmormântată mama mea. ÃŽn partea opusă a străzii merge un om de vârsta mea, eu ştiu că el a îmbătrânit împreună cu mine. Este Vladimir Vâsoţki. Eu îl strig. El se apropie şi mă îmbrăţişează. ÃŽl întreb de ce atâta timp s-a prefăcut că e mort. De ce mi-a provocat atâta suferinţă cu asta. Vladimir zâmbeşte şi nu-mi răspunde. Eu îl descos pe Vladimir cum a trăit el în toţi aceşti ani în care nu ne-am văzut. Descopăr că e căsătorit, are copii mici, o casă, şi eu văd o construcţie ultramodernă prin arhitectura sa, ridicată din lemn. ÃŽşi ia tandru rămas bun de la mine, iar eu mă trezesc cu ochii în lacrimiâ€.
Dragostea pentru Vâsoţki a rămas pentru totdeauna în inima Marinei, dar alături de ea a fost şi dragostea pentru Leon. Cei 22 de ani pe care i-au trăit împreună au fost ani fericiţi pentru actriţă, împreună cu ilustrul medic, ea a participat la mai multe acţiuni de apărare a imigranţilor nedreptăţiţi, pe care autorităţile franceze intenţionau să-i scoată din ţară, de asemenea, au protestat împotriva războiului din Irak.
Ultimii patru ani au fost, însă groaznici, erau anii dinaintea catastrofei care se apropia. Ca să-şi alunge durerea şi sentimentul de frică ce se accentua pe zi ce trecea, când deznodământul era aproape şi ştia că, pentru a doua oară, va pierde un suflet pe care îl iubeşte, Marina a recurs la alcool, aşa cum, la rândul său, făcuse odată şi Vâsoţki. Pentru început actriţa consuma vinuri uşoare, de marcă, dar pe zi ce se accentua durerea ei, recurgea la băuturi mai tari. „Nu m-am dat niciodată în lături de la vin, la urma-urmei, în mine curge sânge rusesc. Şi, în afară de asta, am trăit mulţi ani alături de Vâsoţki. Am început să consum alcool când Leon s-a îmbolnăvit şi îl vedeam în fiecare zi cum moare sub ochii mei. Beam ca să-mi alin durereaâ€, povestea în cadrul unei emisiuni televizate la un post francez Marina Vlady.
Moartea lui Swarzenberg a deschis o prăpastie în faţa Marinei Vlady. Şi atunci,a şa cum scrie în carte, „omul în negruâ€, întruchiparea dependenţei de alcool, a devenit stăpân de drept în casa ei. Mai mult de doi ani a fost prizoniera acestui viciu. Şi în tot acest răstimp s-a aflat într-o singurătate totală, dacă nu luăm în calcul rarele apeluri telefonice ale copiilor săi, mari deja. Nu rare au fost momentele când gândul a dus-o la moarte. Vroia să se sinucidă, dar au scăpat-o de la pierzanie câinii ei, trebuia să-i plimbe, să-i hrănească. Marina povesteşte cum urca pe bicicletă, şi ţinându-şi cu greu echilibrul, se ducea până la cel mai apropiat magazin după alimente, dar, cel mai important, după băutură. „Drumul pe care-l parcurgeam înapoi era mult mai uşor. Eu chiar simţeam o oarecare stare de euforie, cunoscută fiecărui alcoolic. Asta mă uimea, în alte timpuri, la un om unical – la Vâsoţki, căruia începea să i se învârtă capul de la simpla idee a unei apropiate beţii. Acum venise rândul meuâ€, povesteşte actriţa despre momentele în care nu mai putea să-şi controleze existenţa.
Cufundându-se în beznă până la capăt, Marian a găsit, totuşi, puteri să se ridice. Viciul alcoolului a decis să-l lecuiască cu altă pasiune, cu cea a scrisului. Pentru început îşi făcuse un obicei în a nu se mai atinge de licoarea bahică până la ora şase seara, apoi a redus consumul acestuia la minim. Un an în urmă a apărut o carte a ei intitulată „24 de imagini într-o secundă†în care actriţa scrie de partenerii ei de film şi, evident, despre Vâsoţki, „fulgerul care a intrat în viaţa eiâ€. Amintindu-şi clipa în care i-a întâlnit destinul, Marina povesteşte despre dragostea lor: „Luni întregi de priviri galeşe şi de tandreţuri au fost, oarecum, un preludiu pentru acel CEVA, inevitabil, care avea să se întâmple. Fiecare a găsit în celălalt jumătatea care îi lipsea. Plutim într-un spaţiu imens unde nu e nimic altceva decât iubire. Respiraţiile noastre se întretaie pentru o clipă, ca mai apoi să devină una singură în sentimentul scăpat la libertate. O noapte nu ne-a fost suficientă ca să înţelegem până la capăt profunzimea sentimentelor noastreâ€.
Şi iată că apare încă o carte, a zecea la număr semnată Marina Vladi în care cunoaştem tragedia vieţii ei. Şi doar în vise actriţa îşi recapătă fericirea.
„Visul numărul 7â€: „Luându-ne de mână, noi zburăm pe cer împreună cu Volodea. Sub noi este o alee lungă, copacii au coroanele roşu-ruginiu, cu luciu auriu, pământul este acoperit de frunzele multicolore ale toamnei. Noi ambii ştim că aleea asta nu are sfârşit. Acolo unde aleea ar trebui să se termine, începe din nou, ca un cerc închis. Mă trezesc cu lacrimi de fericire în ochiâ€.
ÃŽn luna mai, actriţa franceză, numită în debutul carierei sale „noua Giocondăâ€, a împlini 68 de ani.
Tradaptare de Liliana POPUŞOI, FLUX
Sursa: „Trudâ€
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
