|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
interviuri: „Sunt fericit că a ajuns la asemenea performanţe copilul meu†22.09.2006
Mai mult despre:
Stratan Cleopatra
Stratan Pavel
Duminică, 17 septembrie, la Palatul Naţional din Chişinău a avut loc concertul celei mai tinere artiste din lume – Cleopatra Stratan. Deşi biletele la parter ale concertului Cleopatrei au avut cel mai scump preţ înregistrat la un concert al unui artist român, de la 70 până l a 500 lei, tânăra vedetă a umplut până la refuz sala Palatului Naţional. Biletele la singurul concert al Cleopatrei la Chişinău s-au vândut în primele patru zile după ce au fost puse în vânzare, record nemaîntâlnit până acum la casele Palatului. La concert au venit s-o vadă atât copii de vârsta ei, care o admiră şi pentru care este un model, cât şi maturii care l-au îndrăgit la nebunie pe „Ghiţăâ€, dar şi pe micuţa divă în rochie cu buline. Nemulţumirea celor care au rămas pe scările Palatului Naţional a fost că acesta este singurul concert al Cleopatrei şi că sala Palatului Naţional s-a dovedit neîncăpătoare, unii, pentru a avea o imagine sau măcar ceva de la micuţa vedetă, încercau să cumpere chiar, după concert, biletele deja nevalabile cu poza fetiţei. Cleopatra a topit, practic, publicul basarabean înainte de acest concert, iar „Ghiţă†fiind hitul incontestabil al momentului pe ambele maluri ale Prutului, dar şi oriunde în lume unde se află, la muncă sau la studii românii. Asemeni tatălui ei, fetiţa de trei ani şi jumătate ne-a cucerit prin sinceritate, spontanietate şi modestie, iar la final s-a format o coada ca la mauzoleu în faţa fetiţei, toţi spectatorii dorind să se comunice cu ea. Am discutat cu Pavel Statan despre impactul pe care l-a avut asupra Cleopatrei ultimul ei concert.
- Cum se simte după concert micuţa vedetă? - Cum să simtă, că nu se vedea din jucării, nu ştiam cum să le aducem acasă. Era atât de fericită şi mulţumită. Ei bine, camera ei nu se mai vede din jucării, flori şi bileţele pe care le-a primit duminică. Iar copilaşul care i-a adus o jucărie, i-a luat-o, apoi s-a întors să o sărute pe obraz şi iar s-a dus, ca să se întoarcă să-i dea înapoi jucăria, m-a amuzat chiar şi pe mine. Pe scenă eram foarte încordat, nu-mi permiteam să mă abat cu altceva, n-o pierdeam din ochi pe Cleopatra şi aveam emoţii pentru orice respiraţie a ei, dar cazul acesta chiar m-a scos din starea concentrare, nu am putut să nu mă amuz şi eu. Copii nu au nevoie de regizare, gesturile lor sunt atât de sincere şi fireşti, încât ne surprind şi dezarmează. Orice gest al lor e atât de binevenit, încât nu ai niciodată ce le reproşa. - Ce a făcut cu jucăriile Cleopatra? - Noi am mai asistat la un spectacol acasă. Nu ştia unde să le aranjeze, le făcea cunoştinţă cui celelalte, vorbea cu ele. Publicul ei de acasă s-a mărit, acum le arată spectacole. Fiecare jucărie nouă o bucură, orice atenţie o face să zâmbească fericită. - Ce diferenţă a fost între spectacolul Cleopatrei de la Bucureşti şi cel de la Chişinău? - Concertul de la Bucureşti a fost o încercare grea pentru mine, nu ştiam cum va rezista Cleopatra două ore pe scenă. Aveam emoţii pentru orice cuvânt, orice mişcare a ei. Nu spun că la Chişinău nu am simţit acelaşi lucru, dar deja era al doilea concert şi ştiam deja care sunt capacităţile ei, aveam experienţă, exista un precedent. La Bucureşti nu a trebuit să întrerupem concertul pentru a ruga publicul să mai aştepte cu florile şi jucăriile. Până la a patra piesă am permis spectatorilor să aducă flori pe scenă, şi când am văzut că pauzele între piese sunt foarte mari, mi-am dat seama că acest concert va dura cu mult după două ore. Fiecare copil vroia să o sărute, să-i dea o floare, o jucărie, să facă o poză cu ea, şi eu nu puteam să-i opresc să nu mai facă lucrul acesta, fiecare copil a venit să-i dea o jucărie din suflet, pentru că o iubeşte, trebuia să respect lucrul acesta. Eu simţeam asta şi eram fericit de atenţia care i se acorda. Mi-a plăcut foarte mult cum a decurs tot concertul. Am rugat la un moment dat să nu se mai permită publicului să urce atât de des pe scenă, dar credeţi că nu găseau modalităţi să ocolească paza? Şi chiar Cleopatra, obişnuită deja să urce cineva pe scenă, se oprea după fiecare piesă şi aştepta să vadă din care parte va apărea vreun copil pe scenă. Dar eu eram îngrijorat când vedeam câte flori şi jucării sunt în sală şi ştiam că toate vor ajunge la Cleopatra, erau nişte sentimente contradictorii, nu respingeam gestul spectatorilor, mă temeam doar că se va întinde concertul cu mult mai mult decât era preconizat. - Ce i-au scris spectatorii Cleopatrei? - Multe, multe complimente, că este o dulceaţă, că este un îngeraş, bileţele de la copii care vor să cânte pe scenă cu Cleopatra, nişte lucruri care şi pe mine m-au emoţionat foarte mult. Şi după ce i le-am citit pe toate, i-am spus: „Cleopatra, vrea şi tata să-ţi spună ceva, dar nu mai am cuvinte. Toate bileţele, florile, jucăriile sunt nişte cuvinte, o mulţumire de la cei care au fost în sală. Toţi au vrut să-ţi spună ceva. Mie mi-a rămas doar să-i mulţumesc lui Dumnezeu doar, restul au fost deja spuseâ€. - Ce veţi face acum, veţi pleca la Bucureşti? - Da, ne vom întoarce la Bucureşti, dar eu pregătesc o surpriză, pe care nu o dezvălui, pentru că nu va fi surpriză. Dar vreau să subliniez nişte lucruri. Cleopatra nu mai continuă cu concertele proprii, o veţi vedea foarte-foarte rar la emisiuni sau interviuri. Dacă va avea un concert, poate în noiembrie va participa la un concert la Sala Polivalentă, care are o capacitate de 7000 locuri. ÃŽncă nu ştiu cum va fi construit acest spectacol. Posibil, casa de discuri va mai stabili un record, dar fără s-o obosim pe Cleopatra. Eu, ca nimeni altul îmi doresc ca copilul meu să meargă în ritm cu vârsta lui şi pentru asta am decis s-o protejez. Ea are multe solicitări să apară la posturile de televiziune, să cânte la concerte, încât am decis că nu vreau ca fetiţa să fie epuizată, să facă eforturi mai mari decât îi permite vârsta. Eu vreau ca ea să aibă o copilărie normală, să-i fac un mediu aparte, să se joace, să se odihnească, să înveţe tot ce învaţă un copil de vârsta ei. Sunt sigur că lucrul pe care îl va face Cleopatraşi în continuare va bucura, şi mai departe, o ţară întreagă, la Chişinău şi la Bucureşti, copiii şi toţi oamenii se vor bucura în continuare de ea, dar va face ceva ce face un copil de vârsta ei. Cleopatrei îi place foarte mult să cânte, iubeşte mult această ocupaţie, dar ea are nevoie de linişte şi pace, iată e ce, voi refuza orice ofertă care ar putea să-i fure măcar un minut din timpul şi copilăria ei. Ea se va menţine întotdeauna în copilăria ei, va merge în pas cu vârsta. Nu-i permit să mai scrie, va da autografe doar. Nu-i mai permit lucrurile care îi plăceau foarte mult, dar nu vreau ca ajungând la şcoală, să nu aibă ce învăţa în clasa întâi şi să se plictisească alături de cei de vârsta ei. Ea nu este încă pe deplin conştientă de capacităţile ei, dar eu nu vreau să forţez nota. Va face mai departe ceea ce îi place şi poate, dar nu vrem să exagerez, dacă acum ştie să scrie, nu vreau s-o pun să înveţe şi matematică, şi chimie. Eu sunt primul om din lume care se gândeşte la copilul meu. Ştiu că oamenii vor fi nemulţumiţi, că ei vor dori concertul de genul celui de duminică mai des, ei cred că dacă am descoperit capacităţile ei, voi merge tot aşa mai departe, voi face concerte şi mai mari şi tot aşa. Nu, eu sunt conştient şi nu vreau să o supraobosesc, Cleopatra, cu toate că poate să facă mai multe, va avea o viaţă normală. ÃŽnţelegeţi-mă, eu sunt părintele ei şi sunt dator s-o protejez. Vom mai face câte o piesă, vom mai lucra la un album, dar nu într-un ritm alert. Ceea ce am făcut noi, nu a fost o chestie comercială, dacă ar fi fost aşa, aş fi repetat concertele, pentru că ar fi ieşit mulţi bani. Nu, a fost doar să demonstrez că ea poate, şi atât. Dar pentru a face un record, pentru a-ţi demonstra capacităţile, a fost nevoie de un efort. Ca să ieşim din rând de efort e nevoie, cei care se bucură de succes, se deosebesc printr-un efort ceva mai mare decât alţii, efortul face diferenţa. A fost pentru ultima dată când Cleopatra a cântat cu trupă mare în spate, pe viitor, la micile recitaluri la care va mai participa, ea va fi acompaniată, ca şi soliştii folk, o tamburină, două chitări... - Şi ce emoţii te încearcă pe tine acum? - Mi-a plăcut şi sunt fericit că a ajuns la asemenea performanţe copilul meu. Orice părinte şi-ar dori acest lucru ca, indiferent de domeniu, copilul lui să cunoască succesul, să ajungă cel mai bun, cei care sunt părinţi, mă vor înţelege perfect. M-a ajutat Dumnezeu şi am arătat lumii ce poate copilul meu, mă opresc aici şi mai departe mă strădui să merg într-un ritm normal pentru vârsta ei, dar ştiu că şi mai departe Cleopatra va fi la fel de bună şi muncitoare. - Doamne-ajută! Noi vă dorim succes şi sănătate, vă mulţumim pentru ceea ce face şi vă suntem alături. - Vă mulţumesc.
Liliana Pоpuşoi, Flux
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
