|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
Nr. 72 (16 februarie 2006)
«Preziceri fixe» cu Pavel Stratan
Martia trecuta, noi, cei cativa jurnalisti de la Ziarul de Garda, am avut in vizita un expert in "Descrierea Moldovei" si "spunerea adevarului".
Timp de o ora si ceva ne–a predat lectia reportajului, caci specialistul nostru a facut cele mai fidele relatari ale vietii moldovenesti, descriind crestomatic ce se intampla "si–n pod, la baie, in toaleta scolii, tot, si–afara–n ploaie, pe scari la primarie, in casa la Balaban, si–n beci la Ion, la statia de autobuz, si chiar la Farlea in sopron". Lectia s–a produs dupa principiul "sa fie clar ce vreu, incepem amu/ eu te intreb, tu numa nu zi nu". Noi l–am ascultat atent, ca atunci cand audiam: "Noi de codita moale /Legam conserve goale/ Si tot era frumos, frumos..." si am asteptat sa ne spuna: "Eu prima oara vin la tini/ si n–am stiut c–asa–i di ghini", dar nu ne–a spus caci "cred c–asa prezicere fixa nu avea nici Nostradamus". L–am ascultat totusi, cu interes, caci interlocutorul nostru are duble discuri de aur si de platina, si a vandut deja sute de mii de CD–uri, iar maine la Palatal Republicii va incerca sa cante pentru toti si pentru fiecare.
NERVII
«Ma'nervez'tuncea numai
Cand nu pot sa ma'nervez»
"Se intampla sa caut zile, nopti si saptamani in sir un vers. Ma scol noaptea, daca imi vine prin vis vreun gand, caut prin carti, prin memorie, prin imaginatie, transpir, dar numai nu ma enervez. Pentru mine aceasta cautare permanenta e o placere deosebita. Si eu nu vreau sa spun ceva nereal, eu caut cuvintele care sa prezinte realitatea. Nici nu judec oamenii, nu spun ca asta e bine sau rau, eu spun doar ce se intampla in locul cela, la momentul cela, poate doar fac uz de ironie.
Stiu ca de gura si ochii oamenilor nu fugi, cine are de spus ceva, va spune. Fiecare te vede din punctul lui, nu poti sa il impui sa te vada si sa spuna despre tine asa cum vrei tu, nu poti sa opresti oamenii sa vorbeasca si sa ii impui sa spuna altfel. Totusi, daca faci lucrurile cat mai omeneste, lumea va fi mai calma, dar daca faci lucruri cu rau, nu astepta rasplata buna."
MANIA
«M–am nascut de ziua mea»
"Cred ca m–am nascut cu interesul de a privi altfel lucrurile care se intampla in jurul meu, tot ce se misca, tot ce se vede poate fi privit altfel. Nu zic ca altii nu vad aceleasi lucruri, dar ceea ma intereseaza pe mine, poate sa nu intereseze pe altii. Mi–i interesant sa ascult cand vorbesc doi oameni si sa aleg un context care reiese din vorba lor, o altfel de idee, o frunza care zboara nu asa ca toate celelalte. E important sa observi ceva special, asta e o manie a mea sa aud altfel o vorba, sa vad diferit un gest. E esential sa spui ceva care inseamna altceva."
PRIMA CHITARA
«Si eu cand am sa fiu ca dansii, eu tot ca dansii am sa fiu»
"Am inceput sa cant la chitara devreme, in clasa intaia, in 1977, deja cantam pe scena scolii vreo trei piese. Vreo doua erau ale Silviei Grigore: "S–a deschis fereastra/ ca o rana veche/ mama ne asteapta/ nopti intregi de veghe/ sa venim acasa." sau "Afara ploua si tuna neincetat,/ dar eu stau singur in casa intristat/ si tot privesc in departare / poate–oi vedea–o pe scumpa mama." Mi–a mai placut tare piesa lui Iurie Sadovnic, pe care o cantam cu drag "Spui ca totu–i trecator / dupa tine alta vine/ cine sa ma dojeneasca/ mandro cui ma lasi pe mine."
Desi mi–am inceput viata interpretand cantecele altora, am fugit intotdeauna de moda de a imita pe cineva. Mai tarziu, cand am inceput sa scriu texte, am stabilit o regula: daca simt ca una dintre piese seamana macar cat de putin cu piesa cuiva, eu nu o scot in public, chiar daca imi place, e interesanta si am muncit mult la ea.
Prima chitara nu am pastrat–o, ca si multe lucruri pe care as fi vrut sa le am la mine. Dar am pastrat toate caietele in care mi–am scris cantecele. Fiecare vers are toate variantele si modificarile prin care a trecut, si fiecare are ora, ziua si anul in care a fost scris. Cel mai mult am muncit probabil la piesa "Seca", am creat acest text timp de vreo 7 luni.
In fiecare om este ceva ascuns in suflet, care fabrica, inventeaza si iti da de stire, daca i–ai acordat mai putina atentie, a plecat, si atunci astepti data viitoare sa vina, sa creezi ceva.
Cuvintele mele le adun, de parca as colecta pietre scumpe pe malul marii, din care poti crea un castel frumos numai daca le gasesti pozitia potrivita. Pentru asta trebuie sa faci foarte multe incercari, si atunci cand gasesti locul oportun, cheia aceea, simti o placere mare de tot."
TATA
«Dar cand am vrut sa–l strang in brate, sa–l cuprind,
A disparut, si singur am ramas, plangand»
"Tata nu a apreciat foarte mult pasiunea mea pentru chitara, dar cred ca asta a fost foarte bine, altfel nu aveam sa depun atata munca, pentru ca de multe ori copiii cand nu au posibilitatea sa faca ceva, tind spre asta si vor sa isi indeplineasca visul. Daca tata imi umplea casa cu chitare si ma lasa sa cant, cred ca nu avea sa ma preocupe atat de mult muzica. Cu cat tata ma certa mai mult cand ma vedea cu chitara in mana, cu atat mai mult vroiam sa cant mai bine."
ROMANII
«Toti vor ca sa castige–un joc, vor toti, dar nu au toti noroc»
"Publicul din Romania mi–a schimbat viata. Eu cred ca intotdeauna cand iti pare ceva nu prea clar, devii mai atent, privesti mai detaliat. Asa e publicul roman. Consider ca romanii au depus mai mult efort pentru a ma intelege, caci aici se pare ca oamenii nu au prea incercat chiar deodata sa perceapa ceea ce cantam eu. Majoritatea auzea doar "Eu beu", nu si ironia acestor versuri despre beciuri, pahare, baruri si betii, de aceea multi au considerat ca eu nu spun nimic nou. Romanii m–au ascultat probabil mai atent, chiar daca unii zic ca am devenit popular peste Prut anume pentru dialectul meu moldovenesc, iar altii — pentru acest stil de muzica. Eu consider ca au contribuit toate elementele laolalta, dar in primul rand jocurile de cuvinte, pentru enigmele care pot fi auzite doar de catre cei care cauta sa le dezlege."
VEDETE
«Dar daca nu dorm inseamna ca–s treaz si–afara inca–i azi»
"Nu am visat niciodata sa ajung prin ziare, pe la radio si TV. Nu sunt vedeta, nu simt nimic atunci cand lumea ma intreaba daca sunt vedeta, desi vad ca oamenii asculta muzica mea, parca ar trebui sa imi dau seama de ceva , dar eu nu pot.
Imi dau seama ca parca visez si atata timp cat ma simt asa — va fi bine.
Cand voi simti ca sunt vedeta, atunci… dar poate nu voi putea sa ajung niciodata la asta.
Nu pot sa judec pe nimeni, dar cred pentru mine ca nu e bine sa faci muzica la kilogram sau la kilometru ca sa o vinzi si sa devii popular. E mai usor sa faci ceea ce iti dicteaza tie sufletul, si daca faci ceva frumos si bine, sa vedeti cum va vin sponsorii, cum va umbla prin jururl casei, casele de discuri va intra in casa. Fa ceva, nu face ce fac toti, fa ceva al tau.
Eu repet ca nu cant pentru toti, dar cant pentru fiecare. Daca 10 oameni ma asculta, pentru fiecare acest cantec suna diferit. La acelasi vers, unul rade, iar altul plange, pentru ca unul si acelasi vers poate provoca mai multe feluri de amintiri sau de sentimente.
De exemplu, la versul "In beci la mine la toti li–i ghini", eu nu am dat alte detalii, de aceea fiecare isi vede beciul sau, se regaseste si vrea sa asculte aceasta piesa. Eu nu lamuresc si nu explic ce am avut in vedere, las oamenii sa gandeasca ei in continuare."
SOTIA
«Adam si Eva de care haine–aveu?
De–aselea imbraci si tu, imbrac si eu»
"Sotia ma intelege foarte bine, cat de des n–as atinge norii, voi ramane cu picioarele pe pamant. De aceea ei i–a ramas sa se bucure de viata, de cel mai minunat copil din lume si de cel mai bun sot, si sa mai stie ca la fiecare concert ii tin in sufletul meu. Familia mea e prezenta aproape la fiecare concert, iar fiica mea Cleopatra, iese tot mai des pe scena, alaturi de mine.
Cleopatra canta tot ce aude la radio, TV sau din albumele mele. Se scoala de dimineata si zice: "Tata, hai sa repetam cantecul "Banii"". Totusi incerc sa ii fac cateva cantece pentru ea anume."
VIITORUL
«Imi aduc aminte cand ii faceam la mata vant
Si zbura ca pasarea, Dar pica ca mazarea»
"Voi continua sa cant, dar probabil in 2–3 ani voi trece la hip–hop. Nu stiu exact cand, dupa volumul IV sau in paralel cu acesta. Acum sunt la a 4–a piesa a acestui nou album, nu e nici una gata — am foarte multe idei de melodii, dar cateva sunt deja aproape inchegate. Imi place sa fac totul perfect, am sa includ in album doar ce am simtit ca este facut bine. Dintr–o suta de melodii se intampla sa gasesc si sa aleg, si sa prelucrez una care va ajunge la public.
Acum sunt singur cu chitara mea, dar mi–a placut sa am o trupa in spate, asta s–a intamplat la concertele mari in Romania. Multi imi cer sa cant la concerte doar eu singur si chitara, dar eu cred ca voi colabora si cu o trupa. Imi place foarte mult "Millenium", sunt baieti nu de aur, ci de platina."
Ziarul de Garda
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
