Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
UN ARTICOL...vedeti voi!!!!
Specific basarabean Vlad Bolocan Neoromânism la vest de Prut (2)
Toată vara 2004 nu era chip să intri într-o alimentară din Bucureşti, să înÂtrebi dacă n-au cumva nişte parmezan şi să nu ţi se răspundă “avem di tătiâ€.
Din toamnă, în capitala românească a mai apărut un post de radio. Unul la care au visat mulţi prezentatori şi redactori muzicali, dacă e să îi credem pe cuvînt pe cei de la Eliberadio (sau Radio Guerilla). Din cîte zic ei, postul a fost creat în baza viselor lor nerealizate la alte posturi, de-a lungul anilor. Un fel de “Rebeli din toate cartierele – uniţi-vă!â€. Cu acest prilej, minoritatea basarabeană din Bucureşti şi-a ridicat, pe lîngă bursă, şi cota de emisie radiofonică cu, bineînţeles, Planeta Moldova. Cîte o oră pe zi, cu posibilitatea de a fi ascultaţi şi pe net. Cam în felul acesta, bănuim, am ieşit, de tot, în legalitate. Ca basarabeni la Bucureşti.
Una peste alta, în consecinţa impactului cu lumea artistică (show-biz-ului), Planeta Moldova a luat, de curînd, decizia de a face, în continuare, underground. Următoarea manifestare va fi o nouă doză de Planetă, oferită, în viitorul apropiat, gratuit, pe pagina lor de web.
2. Apoi, cînd se părea că se mai calmaseră spiritele, apare Pavel Stratan, cu şapca trasă pe-o ureche. Piese care nu s-au dat la nici un post media de la Chişinău, inundă imediat posturile de radio bucureştene. Auzi “Eu beu†şi cînd mergi la magazin, şi cînd tragi cu urechea la radioul vreunei maşini oprite la un stop. Bine, bine, cu Planeta Moldova e mai de înţeles: profunzime, ironie, umor. Cu Pavel Stratan însă, care-i treaba?
Greşeală mare dacă şi-a închipuit careva, la început, că Pavel Stratan va avea succes doar datorită accentului său. Nimic mai fals. ÃŽncă de prin primăvara aceluiaşi 2004, la Bucureşti, Stratan era ascultat, în mare, de două categorii sociale: studenţii basarabeni tunşi scurt şi... intelectualitatea bucureşteană stilată, trecută de 40 de ani. Cei din urmă erau siguri că, iată, într-un final, avem şi noi, românii, un Bob Dylan al nostru. Dacă nu vă plăcea Bob Dylan, autorii de articole din presa românească interveneau imediat cu alte opţiuni: Tom Waits sau Vladimir Vîsoţki. Cînd basarabenii mai elevaţi încercau o dispută cu intelectualitatea stilată, încercînd să‑i convingă de provincialismul şi nerozia lui Stratan, replica era una şi bună (rău): Voi acolo, la Chişinău, nu-l înţelegeţi... Urmau cîteva bolboroseli şi o înroşire a feţii din partea basarabeanului, după care disputa lua sfîrşit.
Deconspirarea ar fi urmat să-şi facă loc odată cu apariţiile publice ale artistului şi a interviurilor acordate de el, în cadrul cărora Pavel s-ar fi făcut, cu siguranţă, de rîs. Din nou, însă, am fost acceptaţi aşa cum sîntem. Nimeni nu a rîs de Stratan, ba chiar l-au ascultat, s-au minunat şi s-au bucurat de noua achiziţie a culturii folk româneşti.
Culmea la toate a fost concertul de la Sala Palatului în luna noiembrie a anului trecut. Pentru informare, la Sala Palatului, în 2004 au cîntat Cesaria Evora, Jethro Tull, Joan Baez şi Duke Ellington Orchestra. Concertul lui Stratan s-a dat şi pe TV şi a avut, pentru orice eventualitate, subtitre. ÃŽn decembrie 2004, interpretul a fost invitat la festivalul de muzică folk “Om Bun†– eveniment organizat de Victor Socaciu, care a şi zis că “Pavel Stratan este cel mai autentic folkist din Republica Moldovaâ€. La începutul anului 2005, la decernarea premiilor Radio Bucureşti, folkistul basarabean a luat Premiul pentru Debut. Din 2 martie 2005, Pavel Stratan a pornit într-un turneu prin marile oraşe ale ţării (Focşani, Iaşi, Baia Mare, Cluj, Arad, Alba, Sibiu, Piteşti, Bucureşti, Braşov, Rădăuţi, Suceava ş.a. – de tot 24 de oraşe).
3. Bulversare totală. Răsturnare de valori şi confuzie. Dacă pentru tot românul, Planeta Moldova sau Pavel Stratan sînt un nou curent (a se citi, cu accent american: trend), atunci pentru bietul basarabean, venit, sincer la studii, acestea sînt nişte cumplite încercări ale sorţii. Ca nivel de dificultate, încercările se pot compara poate doar cu alegerile din 2005.
ÃŽn momentul de faţă trebuie înţeles un lucru. Totul e în schimbare. O dată în plus, sîntem ajutaţi de circumstanţe să ne mai spargem nişte stereotipuri şi să ne re-evaluăm sistemul de valori. E prea uşor să zicem “timpul va discerneâ€. Ia un pic de efort să ne formăm o atitudine chiar acum.
Intelectualitatea de la Chişinău se întreabă cît de benefică şi onorabilă e o astfel de int(eg)rare în cultura românească. Se poate, în general, vorbi de o contribuţie culturală aici? ÃŽn urma eforturilor artistice ale părţii basarabene de după momentul 1990, fardate pe alocuri în exces, soldate cu mai mult sau mai puţin succes, Planeta Moldova, Pavel Stratan şi nu doar, vin şi sparg piaţa din prima. Mai mult decît atît, tinere trupe de muzică bună, aşa cum le place să creadă trupelor în cauză, fanilor lor, tinerei elite culturale de la Chişinău şi apreciatorilor avizaţi de la dreapta de Prut, îşi fac, cu greu, drum la Bucureşti.
Noi, basarabenii, îi placem, îi urîm şi îi discutăm dintr-o perspectivă a noastră pe acei care ajung celebri la Bucureşti. O perspectivă care, pe noi, ne plictiseşte deja. Exact în punctul acesta facem scăparea. Publicul din dreapta Prutului nu are habar de nuanţele problemelor din stînga Prutului. De multe ori publicul respectiv nu e sigur nici în ce parte exact vine Republica Moldova. Există mari dubii uneori dacă în Republica Moldova a fost sau nu inventată maşina de spălat rufe. Nu exagerez. Nu exagerez, pentru că nu vorbesc de diplomaţi, turişti şi colegi de cameră de-ai studenţilor basarabeni. Vorbesc de publicul larg, care nu a avut nici o tangenţă cu elemente basarabene. Pentru acesta, curentul estic e o surpriză absolută. Extenuat de americanisme şi plictisit de răsuflate şi banale chemări la românism, publicul larg este atins direct în ţintă. Involuntar şi firesc. Privit dintr-o astfel de perspectivă, Pavel Stratan este un Tom Waits al românilor, iar Planeta Moldova sparge pe bune. Practic, îşi face intrarea un nou românism – necesar ca o gură de aer proaspăt.
Nu cred că noul românism va face o schimbare radicală şi va mobiliza mase de intelectuali. Cred că va fi absorbit, atenuat şi i se va stiliza forma. ÃŽn timp, se prea poate, va intra într-un normal. Unul destul de banal. Nu se va putea nega însă, la nici o etapă, că existăm. ÃŽn ironicul, originalul şi profundul nostru mod.
_______________________________________ "Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|