|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 10201
|
|
" Fenomenul" Pavel Stratan in showbiz-ul romanesc PDF Imprimare E-mail
Pavel Stratan s-a nascut pe 11 noiembrie 1970 in satul Niscani, Calarasi, Basarabia. In 1977, la varsta de 7 ani a pasit pentru prima data pe scena scolii cu chitara in mana.
Pe atunci canta despre mama, patrie s.a. In 1983 a inceput sa compuna primele versuri, iar in 1996 a avut prima experienta scenica in calitate de scamator. A absolvit Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau. Iar in 2002 a lansat primul sau album - "Amintiri din copilarie". Spre deosebire de scena, in realitate este foarte timid. A avut norocul ca unul dintre volumele lui sa ajunga in mainile lui Serban Huidu, realizatorul emisiunii de satira "Cronica Carcotasilor", care a inceput sa-l promoveze la radio Kiss FM si care l-a prezentat celor de la "Media Services". Are actualmente un cotract pentru doi ani cu acestia. Stratan spune ca "in prima zi s-au vandut 7.000 de discuri si oamenii stateau la coada. In doua luni, s-au vandut aproape 50.000 de unitati". Este casatorit de patru ani si are o fetita, Cleopatra, de doi ani. Sotia este inginer-constructor si o cheama Rodica.
Muzica pe care o face nu o poate fi catalogata. Este un amestec de stiluri. Nu stie exact cat la suta este inspiratie si cat la suta muzica originala. De fapt, aceasta pare a fi noutatea pe care o aduce pe piata. Se remarca crampeie din folk, dar si din motivele traditionale. Trebuie precizat ca inaintea "valului moldovenilor" in Romania, a mai existat in Moldova (si exista inca) un grup � Graieste moldoveneste � care faceau acelasi lucru. Ei au cateva volume si au aparut odata cu lansarea unei emisiuni la radio "d'Or". Pavel Stratan a avut amabilitatea sa raspunda, dupa concertul sustinut la Sala Palatului in seara zilei de 7 noiembrie, catorva intrebari puse de redactorul Romanian Global News prezent la concert. Pentru ca este o persoana timida si nu prea vorbareata, redactorul Valentina Basiul a realizat un fel de reportaj pe baza celor declarate si intamplate la concert. Iata ce a iesit.
"Cat de putin ii trebuie omului sa fie fericit, cat de mult ii trebuie sa inteleaga acest lucru."
(Despre fetita lui) �Are un an de cand a implinit un an."
(Intrebat fiind daca exista diferente intre publicul de aici si cel de acolo) "Nu exista. Toti bat din palme pur si simplu."
De cateva luni s-a impamantenit la Bucuresti, dar si-n intreaga tara, ideea �invaziei moldovenesti in Romania" care se regaseste pe mai multe forumuri de discutie. Unii isi explica acest fenomen prin suflul nou pe care il aduc basarabenii, altii il privesc cu scepticism. Unii inshep sa vorbeasca moldovineste, altii sustin ca �sunt si la noi in tara indivizi care canta la fel, dar nu au fost promovati. Se vede ca are pe cineva in spate" si �nu cred ca trebuie sa-i aducem pe moldoveni, caci avem si noi valorile noaste nedescoperite". Acestea din urma, dar si multi altii care nu au inca o pozitie, sustin ca accentul lor moldovenesc este prea fortat.
Din acest suflu nou face parte si Pavel Stratan, numit si �revelatia sezonului", cel care si-a sustinut unul dintre primele sale concerte in Romania intr-o duminica de toamna friguroasa. Oamenii, cu mic cu mare, au venit sa asculte �Amintirele din copilarie" ale lui Stratan. Mai intai si-au facut aparitia adolescentii, pe a caror chipuri se citea nerabdarea. Apoi au intrat in sala si cei "mai copti" si chiar unii cu copiii. In hol doua standuri cu CD-uri si casete, din ambele volume. Oamenii cumpara. Oare cat se va mai adauga numarului total de vanzari si CD-urile vandute in seara aceasta? Oricum Pavel Stratan, de mai bine de o luna, se afla in topul celor mai vandute albume (pentru cei care se indoiesc vedeti Carrefour sau)
Frigul de afara patrunde si in sala. Oamenii se scutura mai des ca sa se incalzeasca. Mai este inca vreo jumatate de ora pana la inceperea concertului. Fumatorii isi fac rezerva de fum de pe acum. Ceilalti � provizii in materie de suc si de-ale gurii. In mijlocul lor gardienii verzi pana la urechi urmaresc linistea publica. Oare nu-i cineva pe aici prea moldovean sau vreun trimis de-a lui Voronin? Cineva incearca sa anime frigul glumind. Urca treptele si uite-l in sala.
In vanzoleala de aici un tip din a doua tinerete pare sa fi coborat din �amintirele" lui Stratan. Poarta o geaca rosie de piele, iar pe cap un chipiu de stofa verde-militara cu insigna de octombrel in frunte. Daca-l vede un basarabean cu siguranta ca-l va face sa transpire si sa se innece in vremurile de demult.
Isi face aparitia si �artistul" (sensul basarabean de smecher). Vorbeste cu emotii si spune: �Daca ma intreba cineva acum unde-mi bate inima, eu o sa raspund � nu stiu sa raspund la asa intrebare!" Parca vorbeste serios dar publicul se amuza. Intr-un colt al salii un grup de tineri il sustine mai tare.
Incepe �amintirele" cu piesa �Eu beu", dar mai intai considera necesar sa faca o precizare � i-a placut din totdeauna sa faca ironie la tema bautului. Dupa ce-si termina primul cantec bea dintr-un pahar apa si vede ca este urmarit de toti cei 2500-3000 de spectatori si considera necesar sa intrebe �ati crezut ca-i votca?" Canta despre toate bazaconiile pe care le-a facut acasa in copilarie sau cand era mai maricel. Muzica este fie vesela, fie trista si melancolica. Versurile, ce au o valoare sociala care merita a fi urmarite, curg si uneori te intrebi cum reuseste sa respire. �Jocurile de cuvinte, muzica cantata aproape fara refren si versurile" sunt noutatea si atuul lui, cel putin asa crede el. La unele cantece se emotioneaza mai tare, traieste si pe scena de la Bucuresti fiecare moment despre care canta. Uneori emotia-i blocheaza respiratia, dar publicul este alaturi de el. Primeste flori de la copiii, mai intai de la fete caci le-a cantat mai mult, dar si de la baieti, si se blocheaza pentru cateva clipe cu ele in mana nestiind unde sa le puna. Isi sterge energic mainile transpirate de blugi in momentele de respiro si-i da zor mai departe. Anunta de fiecare data cantecul care urmeaza si face comentarii. De multe ori este intrerupt de cineva care striga �e super piesa! e cunoscuta!". La care el - �piesa sau motivul" (si in cazul �Liliecii" .
Pe la mijlocul concertului canta piesa scrisa in memoria tatalui sau, cel care-i domina amintirele. Canta si plange, mai nu se inneaca. Ochii-i sunt inchisi. Plange si vecina mea. Termina si-si sterge lacrimile cu amandoua palmele. Intrebat fiind cum reuseste sa cante asa despre tatal sau, spune ca �sa fi luat si tu atata bataie de la tata cat am luat eu." Trece repede peste aceste momente si se apuca sa cante piese si mai vesele decat in prima parte (S-o-nsurat baietii, Luluta s.a.). Tot mai multi oameni se identifica cu el. De fapt, asa poate fi explicat si succesul lui in Republica Moldova. Acolo a vandut cca. 50.000 de casete in doi ani fara sa fi fost promovat in vreun fel. Vestea se ducea din om in om.
In interviu Pavel Stratan sustine ca ii este foarte greu sa faca lucruri simple. Ii place toata muzica iar trupa Parazitii sunt cei care-l intereseaza mai mult. Are un frate si o sora care se ocupa cu case de discuri si care l-au ajutat la Chisinau.
Ultimele doua piese sunt de pe volumul trei care va aparea curand. Acestea sunt mai mult o improvizatie, dar parca nu ar fi. Concertul se termina, dar publicul ii mai cere inca ceva. Se striga din sala "cucul" sau "barbatelul meu", cei mai multi insa bat pur si simplu din palme chemandu-l la bis. Stratan se lasa mai greu convins, probabil nu a gustat inca acest sfarsit. Astfel "amintirele" lui Stratan vor continua.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
