|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 10201
|
|
"Eu cant cu sufletul!" - marturiseste artistul, adaugand ca, daca lumea nu-i intelege mesajul, povestea pe care o spune n-are nici o sansa
"M-am simtit super la Galati", a recunoscut Pavel Stratan la sfarsitul concertului de luni, 20 decembrie. Artistul s-a nascut pe 11 noiembrie 1970 in localitatea Niscani, raionul Calarasi din Republica Moldova. De la patru ani canta la chitara. In 1977 a cantat prima data la chitara pe o scena (la scoala). In 1983 a compus primele versuri, iar in 1996 a avut o prima experienta scenica in calitate de scamator. A absolvit Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau, iar in prezent este student la Regie in anul IV. In 2002 a lansat (in Republica Moldova) primul album "Amintiri din copilarie", lansat recent si pe piata romaneasca, unde s-a vandut "ca painea calda". La Galati, dupa un spectacol superb, Pavel Stratan a petrecut in jur de o jumatate de ora in compania ziaristilor, ocazie cu care i-am adresat cateva intrebari.
- Cum ai caracteriza "stilul" Pavel Stratan? Se spune ca versurile tale sunt de inspiratie ruseasca...
- Nu, este stilul meu. Multa lume ma intreaba ce stil cant, insa le spun ca un asemenea stil de muzica nu are nume.
- Nu apar si influente din partea unor muzicieni rusi ca Vasotki sau Toi?
- Imi plac foarte mult cei doi. I-am ascultat deseori, dar sunt atent sa nu repet nimic din ce a fost deja scris de ei. La Vasotki, ca si in cazul meu, este foarte important jocul de cuvinte. Insa el a abordat alte teme, iar daca mi s-a parut ca versurile mele seamana cu ale acestor doi muzicieni, nu le-am folosit.
- Crezi ca te "prinde" ceva din simtirea slava?
- Poate doar prin felul de interpretare... Si Vasotki si Toi au fost insa niste visatori, pe cand eu incerc sa descriu realitatea. Si mai cred ca toate cantecele mele pot fi caracterizate printr-un singur cuvant: simplitatea.
- Cum e graiul dulce moldovenesc in cantec?
- Dulce... A spus un critic literar ca eu exagerez. Nu este adevarat, nici macar cu un cuvant sau o litera. Cum am vorbit si vorbesc acasa, exact in acelasi fel cant. Nu am schimbat nimic.
- Ai venit in Romania cu sotia si fiica ta. Ai crezut ca in Moldova nu vei reusi sa te realizezi pe plan profesional asa cum iti doreai?
- In Moldova e mult mai dificil sa te lansezi, piata de desfacere este restransa. Si din acest motiv razbati cu greu. Timp de doi ani, cat am cantat acolo, n-am aparut la televizor, in presa sau la radio. Nimeni n-a scris de mine...
- Moldova a dat nume ca Zdob si Zdub, O-zone si Pavel Stratan. Sunt romanii de acolo mai talentati ca cei de aici?
- Nu cred, aveti si voi destule talente. Si sa stiti ca muzica romaneasca e la fel de frumoasa pentru noi, basarabenii. O indragim la fel cum faceti si voi cu muzica noastra. In Basarabia se cauta foarte mult muzica romaneasca, insa nu se prea gaseste sau e mult prea scumpa. Si noua ne place sa ascultam dialectul romanesc cum si voua va place cel basarabean.
- Este umorul motivul succesului tau?
- Parerile difera in acest sens. Sunt apreciat pentru umorul meu, pentru dialect, sinceritate, felul de a ma exprima. Sunt multe aspecte...Unora le place un vers, ca sunt putine refrene si multa poveste, ca se regasesc in cantece, altii regreta ca nu au avut o asemenea copilarie. N-as putea spune ca exista o parere generala, pentru ca publicul meu nu este unul uniform. Am vazut si aici la Galati acelasi lucru: au fost in sala oameni de toate varstele.
- Crezi ca melodiile tale vor ajunge in topurile europene asa cum au ajuns compatriotii tai de la O-zone?
- Nu cred. Muzica mea e diferita. O-zone a ajuns sus pentru ca oamenii nu aveau nevoie sa inteleaga ce cantau ei. Eu ma gandesc ca daca lumea nu-mi intelege mesajul, povestea n-are nici o sansa. Si, in al doilea rand, muzica mea nu este dansanta, comerciala, oamenii trebuie sa fie atenti la versuri, sa le asculte. Piesele mele sunt pentru altfel de oameni... Eu cant cu sufletul. Nu ca nu mi-as dori sa fiu in top, nu cred ca exista cantaret pe lumea asta care sa nu-si doreasca acest lucru, dar...
- Ti-ai construit succesul sau acesta a venit de la sine?
- Cand am scris piesele nu m-am gandit la succes. Eu le-am scris pentru baietii din satul meu si voiam sa le cant la un pahar de vorba. Voiam ca fiecare sa se regaseasca in ele. Si ma gandeam ca daca as putea da culoare copilariei printr-un vers, as reusi sa fac un lucru minunat. Cand am vazut ca atat de mult le place baietilor, am inceput sa muncesc mai mult si mai mult. Dar mereu la fel de sincer. Nu-mi permiteam sa scriu decat ce-a fost, pentru ca oamenii din sat ma cunoasteau bine. Cand a vazut cat succes am, fratele meu, care lucra la o casa de discuri, mi-a sugerat sa scot o caseta. Nu m-am gandit niciodata ca o sa am succes. Dupa ce-am aparut in Romania, la Kiss FM, Huidu si Gainusa au inceput sa ma promoveze si povestea a continuat.
- Pe cand un album cu intamplarile din facultate?
- Multi ma intreaba daca as scrie ceva din facultate. Nu prea ma incanta ideea. Eu am devenit student la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice in 2000 si nu prea aveam timp sa stau sa ma distrez cu studentii de 18, 19 ani, eram casatorit, aveam familie...
- Nu te-ai gandit ca succesul tau se va diminua dupa ce te-ai indepartat de locurile copilariei tale?
- Din acest motiv vreau sa ma intorc acasa. Sunt sase luni de cand am plecat din Moldova si n-am mai scris un vers. Imi pare insa bine ca oamenii de aici ma iubesc atat de mult. Dar imi trebuie liniste sa creez. Daca vreau sa mai scriu ceva trebuie sa ma intorc in Basarabia.
- Ai scris si altceva in afara de textele melodiilor tale?
- Vreau sa scriu o carte, "Amintiri din copilarie", fiindca e greu sa faci o poveste intr-o strofa. Toate trasnaile trebuie puse intr-o carte. Mie-mi pare rau ca de la Ion Creanga si-ale sale "Amintiri" nimeni n-a mai scris amintiri din copilarie, pentru ca fiecare are copilaria lui si are voie sa o scrie si sa o numeasca astfel. Consider ca pentru mine ar fi pacat sa nu scriu o asemenea carte. Si nu pot sa o intitulez "Amintiri din batranete". Copilaria atat e de frumoasa si de diferita...
- Cu cine ai colabora, din Romania, la o melodie?
- Cu Parazitii. Mi se pare ca muncesc la fel de mult ca si mine la fiecare vers.. Se face un joc de cuvinte foarte greu. Si eu, ascultand versurile Parazitilor, am reusit sa-i inteleg si sa cred ca muncesc la fel de mult ca mine. Daca maine n-as mai putea canta, as scrie versuri...
- Am vazut ca ai plans la piesa "Visul" si stiu ca s-a intamplat acelasi lucru si la Bucuresti...
- Da, "Visul" este scrisa in memoria tatalui meu. El mi-a fost in copilarie dusman cum si eu i-am fost. Ma batea cand faceam trasnai si abia pe urma am realizat ca si eu aveam o anumita vina. Relatia intre noi doi a fost foarte aspra.
- Ai jucat in vreo piesa de teatru? Nu te atrage si aceasta meserie?
- Am jucat. Insa ma gandesc ca actorii muncesc enorm si daca te ocupi de teatru trebuie sa faci numai acest lucru. Cred ca aceasta este cea mai grea meserie dintre toate. Actorul doarme, mananca pe scena, acolo este viata lui.
- Ce planuri ai pentru fetita ta, Cleopatra?
- Zilele acestea, ii voi cumpara cea mai mica chitara pe care o voi gasi. Pentru ca atunci cand eu cant "Eu beu", ea spune "putan cati putan" si ma ingana, mai rupe cate o coarda la chitara si cred ca s-ar putea sa-i placa muzica.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
