|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 10201
|
|
Arhiva: VINERI, 17 NOIEMBRIE 2004, NR.163 Numar curent
Reportaj
* "Fenomenul" Pavel Stratan în showbiz-ul românesc
INVAZIA BASARABENILOR?
"Fenomenul" Pavel Stratan în showbiz-ul românesc
Cât de puţin îi trebuie omului să fie fericit şi cât
de mult îi trebuie să înţeleagă acest lucru. "Are
un an de când a împlinit un an", spune el despre
fiica lui. ÃŽntrebat fiind dacă există diferenţe între
publicul de aici şi cel de acolo, "Nu există. Toţi
bat din palme pur şi simplu", este răspunsul lui.
... De câteva luni, s-a împământenit la Bucureşti, dar şi-n întreaga ţară, ideea "invaziei moldoveneşti în România" regăsindu-se pe mai multe forumuri de discuţie. Unii îşi explică acest fenomen prin suflul nou pe care îl aduc basarabenii, alţii îl privesc cu scepticism. Unii înshep să vorbească moldovineşte, alţii susţin că "sunt şi la noi în ţară indivizi care cântă la fel, dar nu au fost promovaţi. Se vede că are pe cineva în spate" şi "nu cred că trebuie să-i aducem pe moldoveni, căci avem şi noi valorile noastre nedescoperite". Aceştia din urmă, dar şi mulţi alţii care nu au încă o poziţie, susţin că accentul lor moldovenesc este prea forţat. Din acest suflu nou face parte şi Pavel Stratan, numit şi "revelaţia sezonului", cel care şi-a susţinut unul dintre primele sale concerte în România într-o duminică de toamnă friguroasă (7 noiembrie) la Sala Palatului din Bucureşti.
Oamenii, cu mic cu mare, au venit să asculte "Amintirele din copilărie" ale lui Stratan. Mai întâi, şi-au făcut apariţia adolescenţii, pe a căror chipuri se citea nerăbdarea. Apoi au intrat în sală şi cei "mai copţi" şi chiar unii cu copii. ÃŽn hol, două standuri cu CD-uri şi casete, din ambele volume. Oamenii cumpără. Oare cât se va mai adăuga numărului total de vânzări şi CD-urile vândute în seara aceasta? Oricum, Pavel Stratan, de mai bine de o lună, se află în topul celor mai vândute albume.
Frigul de afară pătrunde şi în sală. Oamenii se scutură mai des ca să se încălzească. Mai este încă vreo jumătate de oră până la începerea concertului. Fumătorii îşi fac rezerva de fum de pe acum. Ceilalţi - provizii în materie de suc şi de-ale gurii. ÃŽn mijlocul lor gardienii verzi până la urechi urmăresc liniştea publică. Oare nu-i cineva pe aici prea moldovean sau vreun trimis de-al lui Voronin? Cineva încearcă să anime frigul glumind. Urcă treptele şi uite-l în sală. ÃŽn vânzoleala de aici un tip din a doua tinereţe pare să fi coborât din "amintirele" lui Stratan. Poartă o geacă roşie de piele, iar pe cap un chipiu de stofă verde-militară cu insigna de octombrel în frunte. Dacă-l vede un basarabean, cu siguranţă că-l va face să transpire şi să se înece în vremurile de demult.
ÃŽşi face apariţia şi "artistul" (sensul basarabean de şmecher). Vorbeşte cu emoţii şi spune: "Dacă mă întreba cineva acum unde-mi bate inima, eu o să răspund - nu ştiu să răspund la aşa întrebare!". Parcă vorbeşte serios, dar publicul se amuză. ÃŽntr-un colţ al sălii un grup de tineri îl susţine mai tare.
ÃŽncepe "amintirele" cu piesa "Eu beu", dar mai întâi consideră necesar să facă o precizare - i-a placut dintotdeauna să facă ironie la tema băutului. După ce-şi termină primul cântec, bea dintr-un pahar apă şi vede că este urmărit de toţi cei 2500-3000 de spectatori şi consideră necesar să întrebe "aţi crezut că-i votcă?" Cântă despre toate bazaconiile pe care le-a făcut acasă în copilărie sau când era mai măricel. Muzica este fie veselă, fie tristă şi melancolică. Versurile, ce au o valoare socială care merită a fi urmărite, curg şi uneori te întrebi cum reuşeşte să respire. "Jocurile de cuvinte, muzica cântată aproape fără refren şi versurile" sunt noutatea şi atuul lui, cel puţin aşa crede el. La unele cântece se emoţionează mai tare, trâieşte şi pe scena de la Bucureşti fiecare moment despre care cântă. Uneori emoţia-i blochează respiraţia, dar publicul este alături de el. Primeşte flori de la copii, mai întâi de la fete, căci le-a cântat mai mult, dar şi de la băieţi, şi se blochează pentru câteva clipe cu ele în mână, neştiind unde să le pună. ÃŽşi şterge energic mâinile transpirate de blugi în momentele de respiro şi-i dă zor mai departe. Anunţă de fiecare dată cântecul care urmează şi face comentarii. De multe ori, este întrerupt de cineva care strigă "e super piesa! e cunoscută!".
Pe la mijlocul concertului cântă piesa scrisă în memoria tatălui său, cel care-i domină amintirile. Cântă şi plânge, mai nu se îneacă. Ochii-i sunt închişi. Plânge şi vecina mea. Termină şi-şi şterge lacrimile cu amândouă palmele. ÃŽntrebat fiind cum reuşeşte să cânte aşa despre tatăl său, spune că "să fi luat şi tu atâta bătaie de la tata cât am luat eu..." Trece repede peste aceste momente şi se apucă să cânte piese şi mai vesele decât în prima parte ("S-o-nsurat băieţii", "Luluţa" ş.a.). Tot mai mulţi oameni se identifică cu el. De fapt, aşa poate fi explicat şi succesul lui in R. Moldova. Acolo a vândut cca 50.000 de casete în doi ani fără să fi fost promovat în vreun fel. Vestea se ducea din om în om.
ÃŽntr-un interviu Pavel Stratan susţine că îi este foarte greu să facă lucruri simple. ÃŽi place toată muzica, iar trupa "Paraziţii" e cea care-l interesează mai mult. Are un frate şi o soră care se ocupă cu case de discuri şi care l-au ajutat la Chişinău.
Ultimele două piese sunt de pe volumul trei care va apărea în curând. Acestea sunt mai mult o improvizaţie, dar parcă nu ar fi. Concertul se termină, dar publicul îi mai cere încă ceva. Se strigă din sală "cucul" sau "barbăţelul meu", cei mai mulţi însă bat pur şi simplu din palme, chemându-l la bis. Stratan se lasă greu convins, probabil, nu a gustat încă acest sfârşit. Astfel, "amintirele" lui Stratan vor continua.
Pavel Stratan s-a născut pe 11 noiembrie
1970, în satul Nişcani, Călăraşi, Basarabia.
ÃŽn 1983 a început să compună primele
versuri, iar în 1996 a avut prima experienţă
scenică în calitate de scamator. A absolvit
Academia de Muzică, Teatru şi Arte
Plastice din Chişinău. Iar în 2002 a lansat
primul său album - "Amintiri din
copilărie". Spre deosebire de scenă, în
realitate este foarte timid. Are actualmente
un contract pentru doi ani cu "Media
Services". Stratan spune că "în prima zi
s-au vândut 7.000 de discuri şi oamenii
stăteau la coadă. ÃŽn două luni, s-au vândut
aproape 50.000 de unităţi". Este căsătorit
de patru ani şi are o fetiţă, Cleopatra, de
doi ani. Soţia este inginer-constructor şi o
cheamă Rodica. Muzica pe care o face nu
poate fi catalogată. Este un amestec de
stiluri. Nu ştie exact cât la sută este
inspiraţie şi cât la sută muzică originală.
De fapt, aceasta pare a fi noutatea pe care
o aduce pe piaţă. Se remarcă crâmpeie din
folk, dar şi din motivele tradiţionale.
DISCUŢII NEFORMALE
Ce cred românii de peste Prut despre interpreţii basarabeni?
Fragmentele ce urmează sunt de pe forumuri, chat-uri şi fan-cluburi din România.
4 Fraţilor, m-am săturat de toţi moldovenii care sunt promovataţi aici. ÃŽn loc să promovăm artişti români, la noi se promovează "Planeta Moldova" şi Pavel Stratan. Adevărul e că nu m-am interesat să văd dacă sunt cu adevărat din Moldova sau sunt români şi au accent "di moldovieni". ÃŽn concluzie, mie mi se pare că sunt răi de tot şi, totuşi, să nu uităm de formaţiile invadatoare mai vechi: "Zdob & Zdub" şi "O-Zone", care acum nu mai vor să audă de România. Două lucruri bune din R. Moldova: "Gândul Mâţei" şi "Alternosfera".
4 Prefer să fie promovaţi artişti din Basarabia decât ţiganii românizaţi de la noi.
4 Cât despre moldoveni, bravo lor că se impun într-o ţară unde manelele şi muzica de rahat sunt la rang de frunte. Decât să-l ascult pe Adi Minune, mai bine un Pavel Stratan.
4 Care-i problema cu "O-Zone"? Păi există un singur artist de dincoace de Prut care să fie pe locurile de sus din topurile din Occident? Bravo lor, nene!
4 Pe bune, cui nu-i place "O-Zone"? Melodiile lor sunt chiar dansabile: problema noastră este de fapt că noi le înţelegem versurile şi asta ne provoacă greaţă. De ce credeţi că au prins în Vest?! Pavel Stratan îmi place, nu pot să neg. Dacă noi, ăştia din România, nu suntem în stare să facem muzică, care să prindă la public, de ce să ne luăm de moldovenii ăştia care au avut baftă?
4 Nu am nimic cu moldovenii, îmi place Pavel Stratan, îmi plac "Z&Z", dar "Planeta Moldova" îmi displace.
4 La faza cu "O-Zone"... Nu ascult, nu consum, dar bravo lor că ştiu să-şi vândă marfa. Noi, "românii", n-am fost în stare.
4 Băi fraţilor, citesc ce scrieţi şi mă cutremur. ÃŽmi este greu să cred ceea ce văd ochilor. De ce credeţi voi că aceşti "moldoveni" vor să vă invadeze? Oare nu sunt români de-ai noştri? De ce atâta invidie... pentru că sunt apreciaţi că fac mai multă muzică adevărată decât noi? Avem nevoie de aşa ceva ca de aer. Suntem cu adevărat invadaţi de muzica noastră comercială gen Guţă şi Blondy... dar v-aţi obişnuit atât de mult cu ea încât strâmbaţi din nas la ce e de calitate. I-aţi îmbogăţit pe ţigani cumpărându-le manelele şi acum faceţi colţi la "moldoveni". Deschideţi ochii. Eu unul îi iubesc din suflet şi sunt atât de bucuros că au şi ei un cuvânt de spus... şi se fac cunoscuţi în toată lumea prin limba română. Ce-aţi zice dacă ar cânta în rusă? Nu vă fie teamă că vă invadează... pentru că sunt români şi au drepturi pe acest pământ de mii de ani, ca şi voi... De ce o vamă între noi şi ei vă face să îi urâţi atât? ÃŽn altă ordine de idei... voi chiar nu aţi ascultat şi dansat niciodată pe o melodie la care nu îi cunoşteaţi cuvintele? De ce credeţi că străinii sunt "naivi" pentru că ascultă o melodie în română şi nu înţeleg cuvintele? Lăsaţi invidia deoparte. Maturizaţi-vă...
Despre Pavel Stratan
4 E unul dintre cei mai buni din invazia de dincolo de Prut, cu real talent şi muzical, dar şi literar...
4 "Eu beu" e bună tare. Recent, am auzit şi eu de el, şi piesa asta merge când ai chef de o macheală. Cu siguranţă e basarabean.
4 După părerea mea, arată ca un bodyguard de discotecă de la tzară.
4 L-am descoperit de câteva săptămâni şi a devenit obsesie. Reuşeşte să mă bucure, să mă întristeze, să mă extazieze, să mă facă a râde zgomotos. Are umor sănătos, ironie muşcătoare. E un Creangă, un fin observator al moravurilor în tentă autobiografică.
4 ÃŽl ascult de două săptămâni şi nu mai mă satur, este una dintre cele mai bune muzici apărute în ultimul timp la noi. Am apelat la serviciile unui coleg (originar din Suceava) să-mi "traducă" unele cuvinte pe care nu le prea înţelegeam. Per total, muzică, versuri este cu o clasă peste ce am ascultat în ultimul timp.
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
