|
Fan(atic)
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 10201
|
|
DUPA ANI CINCIZECI
Astept de doua ore ("speranta-asa-i de mare"...) miracolul promis...E aproape sapte. Speranta se transforma-n disperare. Disperarea, in tristete. Aproape ca pling.
Cind...iata ca se intimpla! La final de emisiune, asa cum se cuvine sa apara cel mai mare artist! Ca cireasa de pe tort.Ca un premiu de fidelitate. Ca un pahar cu apa in desert. Dupa toti acei artisti si oameni de televiziune minunati, recompensati la aniversarea a 50 ani de TVR, vine "The Best"! C-asa...prezicere exacta n-o avut nici Nostradamus! Pentru ca, iata, "dupa ani cincizeci" de cind cutia magica, televizorul, ne-a schimbat viata, un alt mare om "scoate jin din beci", iepurasi din palarie, suflete din intuneric, scintei, artificii, culori si lacrimi! Un nou inceput pentru noi. Pentru televiziune. Pentru omenire.
...Andreea Marin zice:
"Vine de la Chisinau, dar a facut recorduri de vinzari in Romania (publicul il aclama).Si-a pastrat pentru publicul sau <<ghiersul moldovienesc>>. Il invit in scena pe Pavel Stratan".
Stiti doar, nu-i asa, cum isi face Pavel aparitia de fiecare data?! In fuga, pentru ca altfel si-ar pierde tot curajul! A stat in culise, cu inima batindu-i nebuneste, tragind cu ochiul la marea de oameni care-l asteapta cu atita nerabdare, mai sa lesine de emotie...Artistul din el s-a lipit de podea, privirea i s-a incetosat ("nu vad nica, da' pe mine tati ma vad"...), dar sportivul din el i-a dat un brinci catre scena! Iar omul din el...ce-as putea spune eu despre Omul din el? A inceput sa cinte, sa traiasca acolo pe scena, atit de transparent, de generos, de sensibil...
Un jurnalist ar fi scris: "Pavel Stratan a interpretat melodia care l-a consacrat:<<Eu beu>>." Eu...spun insa: Pavel ne-a daruit piesa prin care a ajuns, pentru intiia oara, la sufletele noastre si care ne face de fiecare data, inca de la primele acorduri, sa murim si sa reinviem, sa ne simtim electrocutati pina-n prasele!
Chitara il astepta. O ia cu un usor tremur al miinilor si, astfel, se intregeste. O simbioza desavirsita. (Ce ciudat! Alex zice ca chitara lui Pavel e neagra - eu am vazut-o intotdeauna albastra! Sau poate asa a vrut s-o vada sufletul meu...).
"BUNA SEARA, ROMANIA, BUNA SEARA, IASI! MULTUMESC DIN SUFLET TELEVIZIUNII ROMANE CA M-A INVITAT ...SI SA FIE PIESA <<EU BEU>>."
Daca doriti sa vedeti un film deosebit, unic, o capodopera pe care sa n-o puteti uita toata viata, si care sa aduca-n voi si vibratie, si poezie, si framintare, care sa va aduca-n prag de explozie, sa va aduca-n ochi si-n suflet lacrimi adevarate, dar si-un zimbet bun - si n-aveti timp sa mergeti la cinema...Ei bine, priviti-l timp de citeva minute pe Pavel interpretind o melodie, si veti avea parte de toate aceste trairi! Omul asta e fantastic! In timp ce cinta, toate sentimentele omenesti se aduna in el si trec dincolo de el, inspre noi. E un hipnotizator, pur si simplu.
"Eu beu, putin, putin cite putin...".
Privirea lui scaneaza, un pic speriata, marea de oameni. Apoi se indreapta (va dati seama ce e-n clipa asta in sufletul lui?!), ca de obicei, in clipele de tensiune maxima, spre microfon. Mai pe la jumatatea piesei, prinde curaj si priveste multimea. Drept, sincer, indelung, atotcuprinzator. Ochii ii zimbesc. Cum sa nu-l iubesti cind vezi cum ne iubeste?! Apoi o umbra-i trece pe obraz. Gindeste, poate:"Merit eu toate astea?" si iar se pierde...Isi urmareste cind mina stinga, cind pe cea dreapta, a cinta devine dintr-odata un act constient, iar forta il paraseste putin.
"Da' eu mai beu."
"Va multumesc mult".
De ce e trist? (Noi stim de ce sintem tristi: ca a cintat doar atit!)
Acesta a fost, dupa ani 50 si pentru prima oara, in citeva cuvinte, PAVEL STRATAN.
***
Fericita, trista, fericita totusi, dau pe MTV. O recompensa (se putea si mai bine!): tocmai e "Du-du" pe locul 28 in TOP 40.
Modificat de Fan(atic) (acum 18 ani)
_______________________________________
"Da' daca gardul se termina nu stiu ce-am sa fac..."
|
|
dar si mai incet in viraje ("Cand liliecii zboara"